Avem în faţă cuvinte despre importanţa gândurilor noastre,
pe care le citez din cartea:
„Cum gândeşte omul”, scrisă de James Allen.
foto jenita naidin 2019
Iată ultimile cuvinte din Capitolul 4 intitulat: Gând şi scop:
«Îndoiala şi teama sunt cei mai
mari duşmani ai cunoaşterii, iar cel care va încuraja, care nu le stârpeşte,
îşi zădărniceşte planurile la fiecare pas. Cel care a învins îndoiala şi teama,
a învins eşecul.
Fiecare gând al lui este aliat cu puterea, iar toate dificultăţile sunt
întâmpinate cu curaj şi depăşite cu inteligenţă. Scopurile lui sunt plantate la timp, iar ele înfloresc şi
fac fructe care nu cad prematur pe pământ.
Gândul asociat ferm unui scop devine o forţă creatoare. Cel care ştie acest lucru, este pregătit să
devină ceva mai înalt şi mai puternic decât o simplă grămadă de gânduri
şovăielnice şi de sentimente fluctuante.
Cel ce va face asta, va deveni stăpânul conştient şi inteligent al
puterilor lui mentale.»
(va urma)
*
De data viitoare vom cita cuvinte folositoare despre gândirea umană, de la Capitolul 5, intitulat: Factorul-gând
şi influenţa lui asupra succesului.
Am fotografiat această superbă miniroză cândva. jenița naidin
Astfel, cităm mai
departe din cartea:
„Cum gândeşte omul”,
scrisă de James
Allen.
Suntem tot la Capitolul 4 intitulat: Gând şi
scop, iar sfaturile scrise de autor, acum peste 100 de ani, sunt deosebit de utile, de aceea continuăm să
le culegem la calculator pentru a le
posta pentru Dumneavoastră cititorii:
«Aşa cum oamenii cu
slăbiciuni fizice pot deveni puternici
printr-un antrenament atent şi stăruitor, aşa şi oamenii cu o voinţă slabă pot
căpăta fermitate stăruind în practicarea unei gândiri pozitive.
A renunţa la slăbiciune, a găsi un ţel şi a gândi cu direcţie, înseamnă
să intri în rândul oamenilor puternici, care înţeleg că eşecul este unul dintre
drumurile ce duce spre succes; în consecinţă, profită de toate condiţiile, acţionează fără teamă şi realizează cu
pricepere tot ceea ce doreşti.
După ce a identificat scopul,
omul ar trebui să-şi imagineze o cale
directă către îndeplinirea lui şi să o urmeze fără a privi în dreapta sau în stânga.
Îndoielile şi temerile ar trebui atent eliminate; ele sunt elemente care vă abat de la calea
dreaptă a efortului, iar drumul va fi întortocheat, inutil, zadarnic. Gândurile
de îndoială şi frică nu au dus niciodată la nimic bun şi nici nu o vor putea
face. Ele duc întotdeauna la eşec.
Scopul, energia, puterea de a înfăptui şi toate gândurile puternice
încetează, atunci când se strecoară în minte îndoiala şi teama.
Voinţa de a înfăptui izvorăşte din cunoaşterea faptului că putem face
un anumit lucru.»
(va urma)
*
La primul meu drum pe dealul Dumitrii, lângă Bistrița, unde a fost casa lui Lucian Blaga, am fotografiat acest salcâm cu flori. jenița naidin
Astăzi, a Plecat în
Eternitate o mare actriţă – Tamara Buciuceanu Botez.
De curând, în Bistriţa a
avut loc un eveniment cultural important.
Vă propun să citim cuvintele
scrise de Doris Cosma despre lansările
de carte prezentate:
«Gheorghe Mizgan – dublă lansare la 60 de ani.
Părintele Vasile Beni şi-a lansat prima carte
Palatul Culturii
Bistriţa a găzduit un dublu eveniment care a avut în centru lansarea unor cărţi
semnate de scriitorul Gheorghe Mizgan şi preotul Vasile Beni.
Evenimentul a debutat cu cuvântul managerului instituţiei, Dorel Cosma, care a
făcut un scurt expozeu al evenimentelor ce se derulează în această perioadă,
amintind aici şi Festivalul Internaţional de Teatru şi Literatură „Liviu
Rebreanu”, care este în pregătire. Referitor la cărţile lansate, Dorel Cosma a
spus că predicile părintelui Vasile Beni merită a fi aşezate în biblioteca
fiecărui creştin şi citite la fiecare mare sărbătoare, iar poeziile lui
Gheorghe Mizgan sunt bine primite de publicul iubitor de literatură.
Moderatorul evenimentului a fost Zorin Diaconescu, preşedintele Societăţii
Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud, cel care a făcut o prelegere asupra
importanţei legăturii dintre religie şi cultură, completată de preotul profesor
Nicolae Feier, care a declarat că, în trecut, biserica şi cultura erau una şi
aceeaşi instituţie.
Volumul de predici şi meditaţii creştine „La început a fost Cuvântul”, editat
de părintele Vasile Beni, a apărut cu binecuvântarea Mitropolitului Andrei.
„În fiecare
sărbătoare, cititorii noştri se bucură de prezenţa Cuvântului de învăţătură al
părintelui Vasile Beni, colegul nostru din redacţia „Răsunetul”, care ştie să creioneze tainele Evangheliei pe sufletul
credincioşilor. De zece ani, părintele slujeşte la Biserica „Coroana” din
Bistriţa, fiind unul dintre cei mai căutaţi şi iubiţi preoţi ai noştri.
Predicile domniei sale
i-au apropiat pe cititorii noştri şi mai mult de credinţă şi-i dorim mulţi ani
cu sănătate şi bucurii” a declarat managerul ziarului Răsunetul, Menuţ
Maximinian.
Gheorghe Mizgan a
lansat cărţile de poezie „Croaziera cuvintelor” (scrisă într-un mod inedit,
fiecare cuvânt dintr-o poezie începând cu aceeaşi literă, poeme pentru care a
primit până acum de două ori Certificat de record naţional de la Asociaţia
„Cartea Recordurilor”) şi volumul „Insomnii marginale”, cu poezii atât cu vers
clasic, cât şi cu vers alb.
Autor a peste 20 de cărţi, Gheorghe Mizgan a fost sărbătorit la 60 de ani de
viaţă, dovedind, de la primul volum lansat în 2008, până astăzi, că este un
scriitor harnic, care ştie să-şi aşeze temele în carte şi care îşi însoţeşte
poeziile cu picturi proprii.
Au opinat despre Gheorghe Mizgan, Ana Zegrean, Ionela Nuşfelean şi Niculae
Vrăsmaş.
Acordarea de autografe a întregit evenimentul.»
Doris Cosma
(Articol
preluat din Ziarul Răsunetul, vineri 11. oct. 2019)
Suntem la episodul
12 în demersul nostru de a citi
cuvinte folositoare despre gândirea
umană.
Superb trandafir foto jenița naidin
Astfel, cităm mai
departe din cartea:
„Cum gândeşte omul”,
scrisă de James
Allen, şi anume:
Capitolul 4 intitulat: Gând şi
scop,
cu menţiunea că am mai luat cunoştinţă de anumite fragmente
din acest Capitol, la începutul anului, respectiv în 26 Februarie 2019.
Sunt cu totul deosebite sfaturile scrise acum peste 100 de
ani, şi, de aceea merită a fi reluate:
«Dacă nu asociezi
gândurilor tale un scop precis, nu vei realiza nimic.
Cei mai mulţi oameni
permit majorităţii gândurilor lor să „plutească fără ţintă” pe oceanul vieţii.
Lipsa unui ţel este
un viciu, astfel că această derivă nu trebuie să continue pentru cel care
cârmeşte vasul departe de catastrofă şi de distrugere.
Oamenii care nu au un
scop central în viaţă cad uşor pradă grijilor, temerilor, necazurilor şi
autocompătimirii, care toate sunt indicatori ai slăbiciunii şi conduc
– la fel de sigur ca
şi actele deliberate de răutate –
spre eşec, nefericire şi pierderi,
întrucât slăbiciunea nu poate dăinui într-un univers în evoluţie.
Un om ar trebui să-şi
stabilească un scop îndeptăţit în inima lui şi să acţioneze în vederea îndeplinirii
lui. El ar trebui să facă din acest scop punctul central al gândurilor sale.
Obiectivul poate lua
forma unui ideal spiritual, sau poate fi
un obiect material, după natura lui la momentul respectiv.
Dar, indiferent de
natura lui, ar trebui să-şi concentreze
stăruitor forţa mentală asupra obiectivului propus.
El ar trebui să facă
din acest scop sarcina supremă şi să se dedice îndeplinirii lui, fără să
permită gândurilor să rătăcească în capricii efemere, pofte şi închipuiri.
Aceasta este calea supremă către
autocontrol şi spre adevărata concentrare a gândului. Chiar dacă nu reuşeşete,
în mod repetat, să-şi îndeplinească obiectivul
(aşa cum se va întâmpla, cu siguranţă, până ce
va depăşi orice slăbiciune), tăria de
caracter câştigată va fi pe măsura adevăratului lui succes, iar ea va fi
punctul de plecare pentru mai multă putere şi pentru noi succese în viitor.
Cei care nu sunt
pregătiţi pentru stabilirea unui scop măreţ, ar trebui să-şi fixeze gândurile
pentru a-şi desfăşura cât mai bine activitatea pe care o practică, indiferent
de cât de puţin importantă ar putea fi munca lor. Doar în acest fel gândurile
pot fi strânse laolaltă şi concentrate; în acelaşi timp, se dezvoltă hotărârea
şi energia, şi nu va mai exista nimic care să nu poată fi realizat.
Chiar şi cel mai slab
suflet care îşi cunoaşte propria slăbiciune şi care crede în acest adevăr
– că forţa se poate
dezvolta doar prin efort şi practică – va începe imediat să se străduiască, ca
să adauge efort după efort, răbdare peste răbdare şi forţă peste forţă, care nu
va înceta niciodată să evolueze, pentru a
ajunge în final la o putere divină.»
Am intrat din nou în Biserica Sfântul Gheorghe din Bistriţa, care se
pictează în aceste vremuri, pentru a
însoţi o pictoriţă de icoane care văzând Icoana Maicii Domnului realizată de Mihaela şi Dan COTOC mi-a spus:
„Iată o Icoană la
care îţi vine să te rogi
instantaneu”.
Am mai spus că Iubesc
arta, Iubesc pictura în general, însă, în mod deosebit, pictura din lăcaşurile
de cult, pentru că, prin imaginile respective, „citim” momente din Sfintele Scripturi şi din Vieţile Sfinţilor.
Vă invit să priviţi în continuare alte fotografii pe care le-am făcut în această biserică, ce se împodobeşte cu imagini
splendide prin arta pictorilor Mihaela
şi Dan COTOC.
Este minunat să ai prilejul să observi o lucrare de asemnea
anvergură, mergând pentru a vedea lucrarea în diferite momente ale naşterii ei.
Pictorul Dan Cotoc și pictorița Maria Olteanu
Felicit artiştii care realizează această grandioasă pictură,
într-un lăcaş de cult generos, cu Hramul
Sfântul GHEORGHE, anume Pictorul Dan
Cotoc şi soţia sa, pictor restaurator, Mihaela Cotoc.
Motto: „Prima privire aruncată unui tablou provoacă reflexe condiţionate
de cele mai multe
ori, de cultura şi tradiţiile fiecăruia,
şi nu conferă
întotdeauna un maximum de intensitate percepţiilor noastre.”
Madeleine Hours
Iubesc arta, Iubesc pictura în general, însă, în mod
deosebit, pictura din lăcaşurile de cult, pentru că, prin imaginile respective, „citim” momente din Sfintele Scripturi şi din Vieţile Sfinţilor.
Vă invit să priviţi fotografii pe care le-am făcut într-o biserică din Bistriţa, ce se
împodobeşte cu imagini splendide prin arta pictorilor Mihaela şi Dan COTOC.
Este minunat să ai prilejul să observi o lucrare de asemenea anvergură, mergând pentru a vedea opera în diferite momente ale naşterii ei.
M-a impresionat scena cu Martirii Brâncoveni. Spuneam
pictorilor că, în mod sigur, vor fi
profesori care vor putea să povestească
elevilor acel fragment dureros din istoria României în faţa acestei
minunate picturi realizate de ei.
Iată, puteţi vedea
această scenă cu Brâncovenii, într-o
etapă anume, dar şi finalizată:
Pictorul Mihai Cotoc explică scena Scena Martirii Brâncoveni finalPictorița Mihaela Cotoc Se muncește cu BucurieSfinții Cosma și DamianSfântul Foca
Felicit artiştii care realizează această grandioasă pictură,
într-un lăcaş de cult generos, cu Hramul
Sfântul GHEORGHE, anume Pictorul Dan
Cotoc şi soţia sa, pictor restaurator, Mihaela Cotoc.
(va urma)
Cu Iubire şi Recunoştinţă,
Jeniţa Dodiţă Naidin
Miercuri, 25 Septembrie 2019
Bistriţa
Pictorii merită flori…
Ofer aceste flori pictorilor Mihaela şi Dan COTOC:
O carte, care începe cu evocarea
unui moment din viaţa Poetului Ioan Alexandru, te invită să o citeşti cu
interes.
Acest gând s-a ivit în mintea mea când am început să citesc
cartea:
„azi, în zigzag”, publicată la Editura Şcoala Ardeleană, Cluj, 2019,
autor, Cornel Cotuţiu.
foto: jenița naidin
Din dorinţa de comunicare cu
Dumneavoastră, vă mărturisesc câteva impresii ale cititoarei ce sunt, în urma acestei lecturi captivante.
Structurată pe zece capitole şi
având o tematică diversă, ce te determină să nu laşi cartea din mână, consider
această lucrare ca fiind importantă pentru oameni de toate vârstele.
Am citit cu pixul în mână şi integral cele 114 eseuri şi, ca
o impresie generală, spun că, prin conţinutul lor, întâlnim toată gama de
emoţii a autorului exprimată când ne înfăţişează: evenimente culturale şi
politice; starea urbei în care s-a născut şi în care
locuieşte şi acum; amintiri emoţionante
despre părinţii săi; destăinuri din viaţa personală; analiza critică a unor cărţi; evenimente istorice evocate ca urmare a unei
documentări temeinice; o radiografie a Spiritului Vremii, a
Mentalului colectiv al anului 2018.
Pot spune că această Carte este un document.
Din volumul „azi, în zigzag”, se vede clar cum îl ajută scrisul pe autor să îşi lumineze lăuntricul, exteriorizând
stările de supărare, iritare, indignare.
Uneori, spune el
însuşi despre un titlu al unui articol al său că frământarea respectivă
„este expresia stării de spirit ce
mă foieşte mereu în ultima vreme”. Şi
dacă îl foieşte starea sa de spirit la un moment dat, atunci liniştea vine
din scrisul şi publicarea emoţiei.
Consemnez o mirare citindu-l pe
scriitorul Cornel Cotuţiu: Îi citează pe
cei care au limbaj dur, licenţios, dar şi dânsul foloseşte de multe ori un
limbaj nu tocmai ortodox, este adevărat,
mai ales în eseurile despre politică.
Uneori îşi descarcă
sufletul, mintea, imginându-şi scenarii
motivate astfel: „ca să-mi treacă
ciuda”. Deci, scrie, îşi eliberează stările negative, conform Scripturii: „să nu apună soarele peste mânia voastră”.
Dar, fiind atent şi prezent spiritual la preajmă, analizând lucid Lumea în
care trăieşte, vin alte supărări, sau ceva îi reaminteşte de întâmplări triste.
Astfel, un eseu începe aşa: „M-a tulburat peste măsură o afirmaţie…”
Am observat că repetă în cartea asta,
dar şi în alt volum anterior, o supărare ce i-a provocat-o un om pe care nu l-a iertat. Iertaţi-l, Cornel Cotuţiu, fiindcă dumneavoastră vă va
fi de folos, pentru că veţi fi liber de această amintire dureroasă! Ştiţi acest remediu. Dar, desigur, cunoaşteţi
şi faptul că mânia este indispensabilă, este o componentă a vieţii, are o
funcţie de avertizare. Păstrănd
proporţiile, ne amintim că şi Iisus s-a mâniat la Templu! Totodată, este imperios necesar să fim atenţi la
echitate, astfel încât să ne îndreptăm
mânia numai asupra celui îndreptăţit să o primească, să nu o deviem către alte
persoane.
Numeroase pagini din cartea „azi,
în zigzag”, sunt o Bucurie,
şi anume atunci când luăm cunoştinţă despre
evenimente culturale, cărţi şi oameni, totul fiind descris de autor cu cele mai frumoase
cuvinte, cu metafore reuşite, nemaiîntâlnite.
Am observat, din textul: „Iza îl preferă pe Caragiale!!”, o mărturisire a autorului ce îi dezvăluie
sensibilitatea, faptul de a fi
recunoscător, trăirea unei puternice
emoţii.
Citez un crâmpei:
«Am participat la
(deja) tradiţionalele „Zile ale revistei NORD
LITERAR”. În sala mare a
Consiliului Judeţean maramureş, unde au debutat lucrările, a fost prezent
faimosul scriitor al acestui areal Nicolae Breban. Astfel, i s-a decernat
Distincţia de „Cetăţean de onoare al oraşului Baia Mare”.
Cine nu doreşte să-l
vadă „pe viu” pe distinsul român al Ţării de Sus, să-l audă, să se lase
mângâiat de privirea Domniei Sale? În ce
mă priveşte, mi s-au înmuiat picioarele, când, la sediul redacţiei, văzându-mă,
mi-a zis: „Te citesc cu plăcere!”».
Nu ştiu de ce m-am gândit la analizele pertinente
făcute de N. Steinhardt romanelor scrise
de N. Breban, despre care spunea: „Caracteristic
întregii opere a lui N.B. este un insolit amestec de vulgaritate şi sublim.”.
Ştiu că pentru a scrie este necesar să citeşti foarte
mult. Din cartea despre care discutăm se
vede clar cât de mult a citit autorul.
Cornel Cotuţiu apreciză mulţi oameni de cultură, menţionez doar câteva nume de scriitori prezenţi
în carte, pe care şi eu îi preţuiesc, îi
citesc: Irina Petraş, Ioan Pintea, Menuţ
Maximinian, Olimpiu Nuşfelean, Iacob Naroşi, Dumitru Rusan.
Cât priveşte textele despre politică
şi social scrise de Cornel Cotuţiu, citindu-l, m-am gândit dacă nu
cumva este rudă cu Ion Luca Caragiale, despre care eleva de clasa a VII-a, Iza
spunea: „Îl consider cel mai contemporan
scriitor român”.
Am apreciat mulţi scriitori
înainte de 1989, cu a căror scrieri practic am comunicat minunat, iar unul dintre
ei a fost Augustin Buzura. Detalii
neştiute despre Plecarea în Eternitate a acestui medic-scriitor am aflat din
eseul: „Nu este şi ambasadorul meu!”.
Ştim că scrisul este un mod benefic de a te menţine sănătos
psihic, ajută la Limpezirea Lăuntricului
omenesc.
În final, ca cititoare,
îmi exprim o speranţă: Cornel Cotuţiu, la un moment dat, va scrie cu
acele cuvinte care au o vibraţie înaltă, indiferent ce emoţie, ce stare sufletească
îşi va exprima, şi, astfel, va
crea lectorului o stare de confort psihologic şi o mai puternică
posibilitate de a-i prelua mesajul ce a dorit a-l transmite semenilor Domniei Sale.
Desigur, este ştiut şi faptul că a-ţi reprima o mânie
justificată înseamnă să nu comunici sincer, nici cu tine însuţi, nici cu
ceilalţi.
Deci, domnule Cornel Cotuţiu, continuaţi să dojeniţi pentru a provoca şi a stimula
oamenii, dar, pe cât se poate, cu expresii şi cuvinte de înaltă vibraţie.
Citim împreună mai
departe din cartea: „Cum
gândeşte omul”,
scrisă de James
Allen.
Suntem la Capitolul 3
intitulat:
Efectele
gândului asupra sănătăţii şi corpului.
Este important să ne facem timp pentru a citi texte
folositoare, iar eu, după cum vedeţi, le culeg la calculator dintr-o carte
publicată de o editură cu traducători ce
sunt adevăraţi cunoscători ai ambelor limbi: engleză şi română.
Îmi place această activitate de a lua cunoştinţă de ceea ce a scris acest semen al nostru acum 100 de ani!
Iată, vă invit şi pe Dumneavoastră:
«Corpul este servitorul minţii. El se supune mecanismelor minţii, fie
ele deliberat alese sau exprimate automat. La porunca gândurilor necinstite,
corpul ajunge rapid la boală şi descompunere;
la comanda gândurilor vesele şi frumoase, el se îmbracă în tinereţe şi
frumuseţe.
Boala şi sănătatea, ca şi circumstanţele, îşi au rădăcina în
gândire. Gândurile bicisnice se vor
exprima printr-un corp bolnav. Se ştie că frica îl omoară pe om la fel de rapid
ca şi un glonţ – şi continuă să omoare mii de oameni la fel de sigur, chiar
dacă într-un ritm lent.
Oamenii care trăiesc cu frica de boală sunt cei care se vor îmbolnăvi.
Anxietatea le slăbeşte rapid întregul organism şi îi lasă descoperiţi în faţa
bolii; în timp ce gândurile inferioare, chiar şi fără a fi urmate de acţiune,
distrug îndată sistemul nervos.
Gândurile puternice, pure şi optimiste construiesc corpuri viguroase,
armonioase. Corpul este un instrument delicat şi maleabil, care răspunde prompt
la gândurile care i se transmit, iar tiparele de gândire vor produce propriile
efecte, bune sau rele asupra lui.
Oamenii vor continua să aibă gânduri impure şi sânge otrăvit, atâta
vreme cât vor promova gânduri necurate.
Dintr-o inimă curată vine o viaţă curată şi un corp curat. Dintr-o minte
pângărită rezultă o viaţă pângărită şi un corp decăzut. Gândul este izvorul
acţiunii, vieţii şi manifestării; curăţaţi izvorul şi totul va fi pur.
Schimbarea de dietă nu-l va ajuta pe omul care nu-şi schimbă gândurile.
Când un om îşi purifică gândurile, nu va mai pofti la mâncare impură.
Dacă vreţi ca trupul să vă fie perfect, fiţi atenţi la gânduri. Dacă
vreţi să vă întineriţi corpul, înfrumuseţaţi-vă mintea. Gândurile de răutate,
invidie, dezamăgire, tristeţe vă răpesc sănătatea şi armonia din corp. O
expresie aspră a feţei nu apare întâmplător; este rezultatul gândurilor
neplăcute. Ridurile care vă brăzdează faţa au apărut din cauza smintelii,
pasiunii şi mândriei.
Cunosc o femeie în vârstă de 96 ani, care are înfăţişarea luminoasă şi
nevinovată ca a unei fete. De asemenea, cunosc un bărbat tânăr a cărui faţă
este aspră şi zbârcită.
În primul caz, vedem rezultatul unei dispoziţii blânde şi senine; în
timp ce în al doilea, aspectul lui este determinat de pasiune şi nemulţumre.
Aşa cum nu puteţi avea un cămin plăcut, dacă nu lăsaţi să intre aerul
proaspăt şi razele soarelui în camere, tot aşa un corp puternic şi o înfăţişare
luminoasă, fericită şi liniştită nu poate rezulta decât din invitarea în minte
a gândurilor de veselie, bunăvoinţă şi pace.
Pe feţele celor îmbătrâniţi există riduri produse de simpatie, altele
de gândri puternice şi pure, iar altele sunt dăltuite de către pasiune. Cine nu
le poate deosebi? La cei care au avut o viaţă morală, bătrâneţea este calmă,
liniştită şi uşoară, ca soarele la apus.
Am văzut, de curând, un filozof
pe patul său de moarte. Nu era bătrân decât în ani. A murit la fel de uşor şi
de liniştit cum a trăit.
Nu există recomandare mai bună decât gândurile de veselie în vindecarea
bolilor corpului; nu există mai mare alinare decât bunăvoinţa pentru alungarea
umbrelor create de durere şi mâhnire.
A trăi continuu cu gânduri de răutate, cinism, suspiciune şi invidie,
înseamnă să fii închis într-o celulă de închisoare construită de tine însuţi.
Dar, dacă vei gândi de bine la adresa tuturor, dacă vei fi vesel cu toţi şi vei
învăţa să găseşti, cu răbdare, binele din fiecare persoană – atunci aceste
gânduri altruiste vor fi chiar porţile raiului; iar gândurile de pace
îndreptate către toate creaturile vor aduce pacea absolută posesorului lor.».
(va urma Capitolul 4, posibil încă vreo 7
episoade până la final, deci, data viitoare, numărul 12.)
* După aceste sfaturi, scrise de James Allen, la care achiesez, priviţi imagini superbe pe care le-am pregătit pentru Dumneavoastră:
Astăzi, sunt 19 ani de când a Plecat în Eternitate marele
nostru Poet Ioan Alexandru.
Catapeteasma Bisericii vechi M. Nicula foto jenița Naidin febr. 2018
În 17 Februarie 2018
se împlineau 22 ani de când Mama mea se întâlnea cu tatăl meu în Lumea Drepţilor.
Având musafiri de la Bucureşti, ca de obicei, i-am condus prin
locuri de cultură, prin mănăstiri:
Muzeul Liviu Rebreanu,
Mănăstirea Salva, Mănăstirea
Nicula.
Le-am povestit despre Ioan Alexandru şi am făcut fotografii
la mormântul său.
Iată fotografii:
interior Biseria M Nicula foto j.n.17 februarie 2018 la mormântul PoetuluiPiatra de amintire Ioan Alexandru foto jenița naidin febr. 2018Oameni la rugăciune M. Nicula foto j. naidinSunt la ușa Catedralei în construcție de la M. Nicula febr. 2018
Vă invit să citim câteva cuvinte despre Ultimul drum al unui
Poet, dar şi crâmpeie din activitatea sa.
Texte de pe internet:
«Pe 16
septembrie 2000, poetul se stinge din viață la Bonn (act nr. 5342 înregistrat
la Primăria Sectorului 5 din București).
Este adus în țară cu un avion militar, datorită interesului manifestat de
Președintele țării. Dar nici Uniunea Scriitorilor (deși Ioan Alexandru era
membru al Uniunii Scriitorilor și a fost și în conducerea Uniunii), nici
Parlamentul României (deși a fost parlamentar) nu s-au ocupat de înmormântarea
poetului. N-a fost depus la Uniunea Scriitorilor, n-a fost depus la Palatul
Parlamentului, n-a putut fi depus la Patriarhie… A poposit un timp la
Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, dar n-a putut să-și doarmă somnul
de veci nici aici.
Prin grija lui Bartolomeu Anania a fost dus și înmormântat la Mănăstirea
Nicula. A plecat din Capitală și a străbătut țara într-o ultimă călătorie, prin
plaiurile pe care le-a cântat în Imne, spre inima Transilvaniei, cu un popas
mai lung de reculegere în Catedrala din Alba Iulia.”.
***
„La Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române
din București, a apărut, în traducerea lui Ioan Alexandru, cartea lui Wilhelm
Nyssen, „Frescele Bisericii ortodoxe Sfântul Ioan Botezătorul – Ferentari din
București“.
În 1987, la Tokio, primește „Medalia de aur”, conferită unui mare poet
creștin.
Scrie un cuvânt înainte, „Rolando Certa“, la volumul de poezii „Surâsul
Korei“ de Rolando Certa, apărut la Editura „Facla“ din Timișoara (traducere de
Ștefan Damian; postfață de Eugen Dorcescu).
În 1988 i se publică volumul „Imnele Maramureșului“, la Editura Cartea
Românească
În 1989, pe 21 Decembrie, participă la manifestațiile revoluționare din
București. „Socot că lupta pe care am dus-o ca poet să-mi scot cărțile creștine
într-o perioadă atee, a fost tot o luptă! Însă nu a fost așa de deschisă și nu
s-a putut manifesta în sfera politicului, dar, după, Revoluție, dreptul de-a fi
atât de deschis în Parlament mi l-am obținut în noaptea de 21 Decembrie ’89,
când mi-am luat rămas bun de la soție și copii – a venit și soția mea cu mine
la manifestație, a stat o vreme, a plâns că o las singură cu cinci copii,
întrucât se trăgea! Deci m-am despărțit de soție, care mi-a spus: „dacă așa îți
este soarta, Dumnezeu să fie cu tine, eu merg acasă la copii!” Eu am rămas
acolo în stradă. Fără să îmi dau seama a fost o noapte hotărâtoare, care a
schimbat soarta României! Sunt fericit în vecii-vecilor că în noaptea de 21
Decembrie ’89, când s-a hotărât soarta – și încă erau la putere dictatorii,
pentru că abia pe data de 22 Decembrie (după vreo 30 și ceva de ore) au plecat
– am luat parte la manifestația din Piața Universității și am fost martor la
evenimentele de acolo, cu o cruce în mână, cu Sfânta Scriptură și cu Icoana
Mântuitorului. Le țineam predici soldaților să nu omoare! Nu era nici un preot
din păcate acolo! Sau cel puțin eu nu am văzut. Și m-au întrebat – lângă
trupurile cu sânge vărsat pe caldarâm, lângă Universitate – „Ești popă?”,
pentru că făceam rugăciune! Zic, „Da, sunt popă!”, „Hai, domnule părinte!”.
Atunci se lăsau jos, iar eu făceam slujbe noaptea, acolo pe sângele vărsat. A doua
zi s-a schimbat soarta României! După ce a fugit Ceaușescu, am ajuns la
Televiziune, apoi m-am întors acasă. În seara aceea s-a înființat, în casa mea,
Partidul Național Creștin Țărănesc.” (Emil Șimăndan, „Dialoguri cu Ioan
Alexandru“, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001).
Pe 8 aprilie 1990, seara, a vorbit în Catedrala mitropolitană din Timișoara,
numind Timișoara „Ierusalimul neamului românesc”. A participat și Mitropolitul
Nicolae Corneanu.
Este ales deputat de Hunedoara în Parlamentul României.
În 1991 publică volumul „Bat clopotele în Ardeal“, Editura Făt-Frumos,
București, o fascinantă carte despre sat și copilărie.”»
*
Odihneşte-te în Pace drag Poet Ioan Alexandru!
*
Cu Iubire şi
Recunoştinţă
Jeniţa Dodiţă
Naidin
Luni, 16
Septembrie 2019
Bistriţa
Piatra de la Locul de veci a Poetului Ioan Alexandru foto Jenița Naidin 17 Februarie 2018
citim acum ultima parte a Capitolului 2, Efectele
gândului asupra circumstanţelor.
Am făcut acest aranjament cândva, cu flori de gențiană din Munții Rodnei. jenița naidin
Vă mărturisesc, cu Dragoste, că
aceste scrieri despre gândirea umană ne sunt necesare tuturor şi la orice
vârstă ne afăm, şi chiar dacă am mai citit şi alte cărţi pe aceeaşi temă.
Data viitoare vom continua
cu Capitolul 3 din opera aceasta scrisă
acum 100 de ani.
Iată:
«Dacă omul încetează să mai aibă gânduri imorale, întreaga lume va veni
în întâmpinarea dorinţelor lui şi va fi gata să îl ajute. Când va da deoparte
gândurile rele şi bolnăvicioase, brusc
vor apărea oportunităţi care să-l ajute în hotărârile lui ferme.
Dacă va încuraja gândurile bune, soarta nu-l va condamna la sărăcie şi
ruşine. Lumea este un caleidoscop, iar diferitele combinaţii de culori, pe care
vi le arată în fiecare moment, sunt imaginile minunat prelucrate ale fluxului
vostru continuu de gânduri.
