Mândria l-a pierdut pe om, Ne Spun Sfinții Părinți

foto: j.d.n.

Despre un  mod de a ne comporta, folositor nouă tuturor, 

vă invit să găsiţi  în cuvintele lui  Georges Barbarin,

pe care le-am recitit la început de An, 2023,  

deschizând cartea la întâmplare,

din nevoia de a comunica cu un Spirit:

„Abordaţi toate evenimentele cu iubire.  

Deschideţi ochii plini de dragoste asupra universului şi universul vă va privi cu aceeaşi ochi.

Mergeţi, deci,  

către Prietenul dumnezeiesc,

care nu este altceva decât Iubirea universală în adâncul inimii voastre.  

Identificaţi-vă cu această iubire! 

Faceţi din ea respiraţia voastră zilnică şi atitudinea fiinţelor şi lucrurilor din jurul vostru se va schimba radical.

Când vă aflaţi pradă unei adversităţi, a unui necaz,  

nu acuzaţi nici destinul, nici providenţa,  

ci cercetaţi unde anume aţi greşit.  

Atâta timp cât nu veţi renunţa la greşelile voastre,

viaţa vi se va părea greu de suportat şi adversarii de neînvins.

            Atunci când  sunteţi enervaţi – probă a slăbiciunii voastre – , când un gest, un zgomot, un obstacol oarecare vă calcă pe nervi, respiraţi adânc şi foarte încet, apoi relaxaţi-vă muşchii, fără să vorbiţi.  

Puneţi o barieră între voi şi obstacol, forţaţi-vă să nu mai pricepeţi nimic, fixaţi-vă atenţia în altă parte, şi cea mai sigură liniştire este … crucea lui Hristos. Retrăiţi mental toată agonia Lui, şi enervarea voastră va pieri.

            Conveţuirea oamenilor ar fi mult mai simplă şi mai armonioasă dacă mândria ar fi lăsată la o parte, dacă fiecare s-ar sili în interesul celorlalţi, precum furnicile.

Oamenii însă, în tot ceea ce fac, vor să-şi manifeste superioritatea; 

aceasta este singura lor grijă în toate acţiunile întreprinse.

Dar, în fond, dacă ei s-ar gândi care este avantajul pe care realmente îl dobândesc din această atitudine, ar constata că pentru o satisfacţie de o clipă a mândriei şi a vanităţii îşi provoacă mii de răni secrete.  

Cel care are o mândrie exagerată, acută,

este veşnic ca un jupuit de viu,  

într-o veşnică dispută cu oricine, nemulţumit de orice,

iar inima lui este o rană permanentă.

Defectele altora nu sunt decât reflectarea propriilor noastre defecte.

Mândria este un microb periculos şi extrem de contagios. 

 Pentru a scăpa de el este nevoie de o practică şi perseverenţă îndelungată.  

A pune frână în fiecare zi oricărei nerăbdări, enervări, nelinişti,

a substitui amorul spiritual amorului propriu, aceasta este metoda sigură de vindecare şi distrugere a acestui microb.

Aşteptarea, răbdarea, reprezintă piatra de încercare a sufletelor mari, în lupta lor cu mândria.

            În loc de a reprezenta un motiv de enervare, aşteptarea să devină o gimnastică spirituală. O aşteptare febrilă este distructivă, în timp ce una caldă şi încrezătoare este constructivă.  A  aştepta este egal cu a spera, deci o aşteptare este un act de credinţă.

Nu există moment mai indicat şi mai prielnic de a face loc în inima şi mintea noastră lui Dumnezeu decât clipele în care suntem nevoiţi să aşteptăm.

În timpul preocupărilor noastre nu ne putem concentra asupra lui Dumnezeu. Când aşteptăm însă, nici un alt raţionament nu ne împacă cu aşteptarea noastră, numai Dumnezeu singur ne linişteşte.

Oricare ar fi tipul de aşteptare pe care îl suportăm, trebuie să ne convingem pe deplin şi să avem certitudinea că ceea ce urmează să se întâmple nu se va întâmpla decât la ceasul cuvenit şi că orice s-ar întâmpla nu poate fi decât spre binele nostru, chiar dacă aparent se prezintă sub o formă neplăcută. Toate evenimentele sunt pregătite de Dumnezeu  spre binele nostru  spiritual, spre progresul şi desăvârşirea noastră.

Mai ales durerile şi suferinţeşe noastre nu fac decât să cureţe inima de egoism şi de ambiţii.

În loc de a constitui timp  pierdut, clipele de aşteptare pot deveni cele mai însemnate clipe, pline de bogăţie spirituală. Omul poate să extragă din tot ceea ce-l înconjoară utilul şi vătămătorul, binele şi răul, adevărul şi falsitatea, după inima lui.

Atitudinea exterioară a omului îi afectează sufletul, iar ceea ce afectează sufletul afectează şi materia.

Acestea se influenţează reciproc în ce priveşte stările omului, trupeşti sau sufleteşti.  Dacă ambele merg în acelaşi sens, puterea omului este mare.

Fiecare om îşi are greutăţile lui personale.

Crucea lăsată de Dumnezeu este potrivită pentru puterile fiecăruia.

Cele mai grele sunt cele secrete.

Ceea ce ni se pare că este o sarcină grea pentru noi este tocmai ceea ce ne ajută sufletul şi ne obligă la efort, ne face să înţelegem rolul nostru, ne sunt necesare.

Magia vie a dragostei este puterea miraculasă care schimbă calculele complicate în soluţii simple, care luminează lucrurile obscure şi face ca totul să devină  clar şi uşor de împlinit.     (Iisus: Luaţi jugul Meu, el este uşor!)

Binecuvântaţi controversele cu ceilalţi,

ocazii care vă permit să vă exersaţi toleranţa.”

***

După cum ați observat,

sunt cuvinte folositoare sufletului şi spiritului uman.

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Dodiţă Naidin

  Joi, 12 Ianuarie 2023 

Cu fața  spre  LUMINA  DIVINĂ

Arbore Aronia în grădina Familiei Adela și Nelu DRĂGAN. foto: j.d.n.

************ 


Cartea Crâmpeie de Viață cu noua copertă

foto: j.d.n.

La cererea cititorilor, dar împlinind și o dorință a mea și a intervievatorului,  dorință pe care nu am transmis-o în timp util editurii, astfel încât, cartea era deja ieșită la Lumină,

la sfârțitul anului 2022, am tipărit un număr redus de exemplare, din motive economice, al cărții Crâmpeie de Viață, cu o copertă nouă,  pe care am scris un text explicativ.

Mulțumesc din suflet celor care mi-au transmis mesaje deosebit de luminoase despre această carte a mea.

Iată textul de pe  COPERTA  IV  la cartea  Crâmpeie de Viață în noul tiraj.

Cartea Crâmpeie de Viață cuprinde  un Interviu cu jurnalistul Menuț  Maximinian.

            Intuitiv, am acceptat, cu  Bucurie, invitația Domnului Menuț Maximinian deoarece am simțit o stare de spirit ce prevedea că voi avea ocazia să primesc întrebări menite să îmi pot descărca  Sufletul.

Dialogul nostru s-a dovedit a fi un foarte bun prilej pentru mine de a avea o comunicare cu efect cathartic. 

Demersul a reușit, și, s-a datorat măiestriei cu care  Menuț Maximinian  și-a formulat întrebările, a modului  empatic, delicat, dar ferm în care mi s-a adresat, cât și faptului că am răspuns sincer, spontan, amintindu-mi ușor, iar uneori, cu Lacrimi, Crâmpeie de Viață trăită,  prin conștientizarea Inconștientului ce ne păstrează Amintirile.

Întrebărilor ample ale intervievatorului, le-am găsit un titlu scurt, pentru a-mi tehnoredacta cartea cu un Cuprins, unde cititorii să poată avea acces mai facil la o temă sau alta a  acestor Crâmpeie din Viața mea.

Jenița  Naidin

Postez  și noua copertă în întregime: 

Cu Iubire  și Recunoștință,

  Jeniţa Dodiță Naidin

Marți,  10 Decembrie 2022

Cu fața  spre LUMINA  DIVINĂ  

foto: j.d.n.
foto: j.d.n.
Un boboc îngrijit cu atenție a devenit o floare
foto: j.d.n.

     *************


Aveți încredere în Iubire

foto: j.n.
Am primit în dar Îngeraș

Cu încredere în Iubirea ce ne-o poartă Mintea Universală, Dumnezeu,

știm că  este bine ca principala noastră preocupare să fie de a face bine ceea ce facem,

cu bună credință, cinstit, și, să nu ne preocupe ceea ce fac alții.

Să îi privim pe semenii noștri ca și cum ar fi copii în leagăn și atunci îi putem ajuta și înțelege  mai mult.

De asemeni, ne putem gândi la faptul că orice om este trecător pe Pământ, și, atunci, putem ierta mai mult pe cei care greșesc.

Cine poate ierta este sănătos sufletește, iar  sănătatea  sufletească, psihică  este cea  mai importantă  avere  a  omului.

Cine reușește  să se sacrifice, acela ajunge să își învingă materia din el, se spiritualizează.

Pe cât e posibil, să ne sacrificăm în tăcere.

Aparținem lui Dumnezeu.

Nici un om nu aparține altui om.

Am să  împărtăşesc cu Dumneavoastră un moment din trăirile mele sufletești, moment în care am avut încredere în Iubire.

Viaţa ne oferă evenimente diverse în timp ce suntem pe Cale şi păşim spre acel final, când  vine plecarea de pe Pământ și ajungem de unde am venit, adică, ne întoarcem Acasă în Cer.

În timpul acestei călătorii, pe care o fac pe Pământ şi eu, ca şi Dumneavoastră, dragii mei cititori,  am avut prilejul să pot, prin ajutor de la Dumnezeu,

dar şi de la Ştiinţă,  care tot de la Dumnezeu este,  să ascult o Ființă care mi-a cerut ajutorul.

Acea   persoană era un  suflet care suferea, care era  tulburat.

Ştim de la Hipocrate:

„unde e otrava, tot acolo se găseşte şi leacul”.

Persoana pe care am ascultat-o, demult,

suferea de un soi de disfuncție pe care nu o conștientiza.

Această persoană funcţiona fără a-şi putea controla corect conştientul,

şi fără a-l putea direcţiona constructiv.

Majoritatea gândurilor şi verbalizărilor sale  erau distructive.

Există în „Tradiţie” cuvintele:

„pentru o armonie interioară a sa,

este necesar ca omul să gândească cu inima şi să simtă cu creierul”.

Suferinţa sufletească a persoanei pe care am ascultat-o, consta în faptul că,

îi era frică  de următorul  lucru:

credea că întâmplările neplăcute din trecutul său se vor repeta în viitor, și, foarte greu își asuma, sau recunoștea propriile greșeli.

Am constatat, în timp ce am ascultat cu atenţie şi cu gândul la Dumnezeu, rugându-mă  mental,

că persoana aceasta se baza doar pe ea, nu concepea că evenimentele vieţii se află în conexiune cu toate ființele, cu tot Universul,

că există o Inteligenţă Universală, care, dacă o accesăm, ne ajută să  găsim soluţii potrivite şi să  avem pace sufletească, pace interioară.

De asemeni, nu se putea pune în locul celorlalți oameni.

Orice om are o conştiinţă de sine, dar această persoană îşi bloca,

prin frică şi o scăzută stimă de sine,

sensul firesc al vieţii ce i-a fost dată de Dumnezeu.

Acea persoană îşi bloca interiorul  urmărind scopuri eronate, fixate în viaţa materială

şi fiind mereu cu mintea la ce spune exteriorul despre ea.

Se vedea, din cele verbalizate,  că nu conştientiza faptul că destinul omului se parcurge prin ceea ce se trăieşte în prezent, nu prin a aminti mereu ceea ce s-a petrecut deja în trecut sau prin frica de viitor.

Trăind în trecutul său, această persoană îşi proiecta sumbru viitorul şi îşi alimenta frica de viaţă.

Pentru mine, care mă ajut cu accesarea Divinităţii prin Rugăciune, era o suferinţă să văd cum o fiinţă umană eliberează atâta energie negativă, mai ales prin gânduri neverbalizate.

Acea ființă  ar fi trăit mai senin dacă ar fi conştientizat existenţa lui Dumnezeu

 și că ar putea-o ajuta credința în Legile Divine.

În timp ce acea persoană îşi elibera în faţa mea  emoţiile negative, eu mă rugam mental să reuşesc să o ajut prin acest simplu, dar greu, mijloc:

ascultam cu răbdare şi disponibilitate,  ştiind că sufletul omului e cu mult mai complicat decât trupul său şi că toată personalitatea acelei ființe,

cu spiritul dezlănţuit, este obosită și suferindă, dar și că la un moment dat se va opri,   se va elibera,

şi asta  pentru că, verbalizând îşi ventila afectele şi elibera energia negativă, deci se calma.

Percepţia mea  asupra acelui eveniment, pe care pot să îl numesc tragic, 

 a fost  corectă şi nu am reacţionat la agresivităţile sale.

Vedeam, cu ajutorul lui Dumnezeu, în interiorul său aurul ce se curăţa pe măsură ce verbaliza.

Credeam că rugăciunile mele, spuse mental pentru acea persoană vor avea efect.

Vedeam clar cum acea ființă nu credea în Dumnezeu, ci, singură își blocase comunicarea cu Divinitatea.

Şi au avut  rugăciunile şi ascultarea,  fără nici o judecată,  un rol vindecător.

Am avut încredere puternică în ajutorul lui Dumnezeu pentru a fi de folos.

Eu recepţionam doar ceea ce acea fiinţă avea valoros în interiorul ei,

 de om creat de Dumnezeu. Asemenea Lui, Creatorului.

În viaţa acestei persoane, exteriorul pentru care trăia, de care ţinea atâta cont,

îi sădise comportamente greşite  în straturi ce-i acopereau scânteia divină.

După ce a ieşit din acele momente critice mi-a spus că s-a eliberat.

Eu nu am spus nimic.

Rugăciunea şi ştiinţa psihologiei mă ajutase să  fiu de folos  unui  suflet, să  înving frica şi oboseala.

Acesta era un moment din viaţa acelei persoane, pentru ca, mai departe să înceapă să privească în ea însăşi,  când va putea.

Am speranţa că se va întoarce, cu smerenie, către Creatorul său, către Dumnezeu când va veni timpul, vorba ECCLESIASTULUI, această minunată carte din Sfânta Scriptură.

Mă rog la Dumnezeu ca acea persoană să înceapă să ţină cont şi de cei din jur, nu numai de propriile interese egoiste,

în baza cărora  funcţiona atunci.

Eliberarea gândurilor sale, prin verbalizare în faţa mea, a fost o oportunitate pe care i-a creat-o Dumnezeu acestei persoane, pentru a conştientiza că, fiind ascultată, pe cât posibil, fără a fi întreruptă, iar la final să nu i se spună nimic, nici o observaţie, nici o îndrumare, în acest fel se va ajuta să obţină pace sufletească.  Conştientizând acest ajutor primit, posibil că va hotărî să apeleze la specialişti în domeniul vieţii sufleteşti,

cât şi la Dumnezeu, direct,  sau printr-un preot cu har și bun psiholog.

Eu cred că, după ce a vorbit în faţa mea, acea persoană şi-a căutat un drum,

prin care să se ocupe de sufletul său mai mult decât de exterior şi de viaţa materială.

Cred în faptul că toate rugăciunile şi gândurile mele îndreptate asupra sa, în timp ce am ascultat-o, au avut şi vor avea  un efect pozitiv.

Spun asta pentru că eu m-am adresat mental Eului său superior şi am gândit să apeleze la Dumnezeu pe viitor, să nu mai creadă că de persoana sa depinde totul, aşa cum se exprima.

Fiind în faţa sa, cu toate că, prin ceea ce spunea, îmi era greu să nu mă tulbur, totuşi, am reuşit să îmi menţin mintea la Dumnezeu şi să gândesc cum reacţionează subconştientul meu la suferinţele acestei persoane, pentru că mereu când ascultăm suflete, pentru a le fi de folos reacţionăm şi conştient şi inconştient. Ştim asta.

Știm că observatorul influențează obiectul observat, și invers.

Suntem cu toții în interconectivitate. Suntem întregime. Pentru că suntem conectați, ne influențăm continuu unii pe alții. 

S-a spus: „Toți oamenii și toate ființele sunt Una, unite întru Divinitate”.

Când avem puternic în noi intenţia de a ajuta acel suflet,

– lucru care se obţine de-a lungul vieţii prin Iubire pentru Dumnezeu, pentru oameni şi însuşirea unor cunoştinţe de psihologie, cultură laică şi religioasă –

chiar în timp ce ascultăm, Duhul Sfânt ne îndrumă cum să reacţionăm în fiecare situaţie în parte.  

În această situație, am tăcut aproape tot timpul şi m-am rugat.

Aşa a cerut starea, atitudinea agresivă a persoanei care vorbea.

Mintea noastră se adaptează situaţiei, acesta e miracolul.

Ştiu că sufletul omului nu este doar o problemă personală, ci şi una universală.

Tot timpul cât am ascultat, pe lângă ceea ce am spus mai sus,

pot să amintesc și  faptul că am avut în minte că ceea ce făcea acea persoană nu avea nici o legătură cu mine, deoarece   verbaliza propriile proiecţii şi propria sa realitate subiectivă.

Ştim că acest gând  ne ajută mereu când relaţionăm cu cineva.

Să nu luăm la modul personal proiecţiile celorlalţi,

să știm că fiecare om are propriile filtre ale minții sale.

Suntem toți un Întreg, dar suntem diferiți, deși facem parte din  același Dumnezeu.

Nici până la discuţia de care am vorbit mai sus, nici după aceea,

nu am mai avut o asemenea întâmplare care m-a lăsat mută.

Am convingerea că, prin voia lui Dumnezeu,  după această discuţie, acea persoană s-a ocupat să conştientizeze ceea ce este valoros în ea însăşi şi să aplice în viaţa sa acele aspecte pozitive.

Faptul că, la finalul exteriorizărilor sale, persoana pe care am ascultat-o nu a primit de la mine nici un cuvânt, reprezintă punerea în aplicare a gândului care m-a oprit să vorbesc.

Acel gând, care mi-a venit de la Duhul Sfânt, a fost să nu o influenţez direct, pentru că,

văzând ce structură de personalitate are, ar fi interpretat cuvintele mele ca pe un abuz de putere.

Acea persoană nu accepta nici că Dumnezeu este mai puternic decât ea!

Am un respect negrăit faţă de toţi oamenii, deci,  şi faţă de această persoană şi de aceea gândesc că va reuși să îşi înţeleagă singură divinul din interiorul său.

Există un îndemn universal:

„Nu vă luaţi după nimeni, decât după Dumnezeu care există în interiorul vostru!”.

 Spuneți  ca și mine: Facă-se voia Ta, Doamne!

Să credeți că sacrificiul este cea mai nobilă atitudine omenească. Știți cu toții că Domnul nostru Iisus Hristos a ridicat  sacrificiul la nivelul Dumnezeirii, la nivelul Tatălui Ceresc.

Aveți încredere în Iubirea lui Dumnezeu.

Aveți încredere în Iubire!

decor în locuința mea j.n.
foto: j.n.

Cu Iubire și Recunoștință 

  Jeniţa Dodiţă Naidin

Vineri, 6 Ianuarie 2023

Cu fața  spre  LUMINA  DIVINĂ

Înger primit în dar j.n.

**********************


Edgar Cayce –Suflet și Spirit

În grădina Muzeului Județean Bistrița. foto: jenița naidin

Edgar Cayce spunea:  „Trăim acum niște vremuri în care oamenii de pretutindeni caută să cunoască mai multe despre tainele minții și sufletului”.

În cartea:

 „Suflet și Spirit- Înțelege pe deplin  viața  și  propria ta persoană”,  Editura  ADEVĂR  DIVIN, Brașov, 2009,  nepotul autorului, Charles Thomas Cayce, spune:

„Edgar Cayce a fost probabil cel mai renumit medium din vremea noastră, activitatea sa fiind înregistrată  cu cea mai mare grijă.”.  „Pe lângă talentele sale neobișnuite, Cayce era un om profund religios, care a predat la școala de duminică întreaga sa viață și a citit Biblia în întregime, de un număr de ori egal cu numărul anilor săi. Întotdeauna încerca să se pună de acord cu Voința Divină  studiind Scripturile și ducând o viață în care rugăciunea ocupa un loc important, precum și încercând să fie de folos celor care veneau să-i solicite ajutorul.

 El și-a folosit talentele numai pentru a ajuta.

Datorită  simplității și smereniei lui Cayce, precum și dăruirii sale în a face bine lumii, oamenii continuă să fie atrași de povestea vieții și a operei sale, precum și de informațiile vaste pe care el le-a furnizat.”.

De asemeni, John van Auken, Editor, ne arată:

„Cayce acționa ca și cum ar fi scanat întregul corp al persoanei, dinspre interior spre exterior! El explica faptul că mintea subconștientă a oricărui om conține toate datele privitoare la starea trupului fizic în care locuiește, iar Cayce pur și simplu se conecta la mintea mai profundă a pacientului. El putea, de  asemenea,  să indice  cauza problemei, fie că aceasta provenea din  fragedă copilărie sau din urmă cu câteva vieți, dintr-o  altă încarnare a sufletului. Acest lucru putea fi cunoscut datorită faptului că  sufletul își amintește toate experiențele  sale. El a explicat că porțiunile mai profunde ale minții subconștiente constituie mintea sufletului, iar unele porțiuni ale subconștientului și ale sufletului se află în trup, având propria lor personalitate.

În cursul lecturării vieții  subiecților, Cayce se conecta atât la mințile subconștiente ale celor care puneau întrebările, precum și la Conștiința Universală.”.

Am parcurs cele 142 pagini ale cărții cu atenție, dar și cu o mirare continuă, gândindu-mă  la ce înzestrare a dat Dumnezeu unui om pentru a ne arăta, prin el, puterea Sa infailibilă.

Acum, nu voi face un comentariu asupra informațiilor din această operă valoroasă, dar mă voi rezuma să citez câteva propoziții din cele foarte multe pe care le-am subliniat în timpul lecturii  captivante.

Iată:

„Cel care nu caută să se stăpânească pe sine, își caută propria osândă. Controlați-vă pe voi înșivă, astfel încât să puteți cunoaște adevărata viață și lumină!”.

„Mai întâi, află care îți sunt idealurile – fizice, mentale și spirituale. Și înțelege că rezultatul fizic este mai întâi conceput în spirit, apoi construit în mod corespunzător de către minte, și apoi capătă o formă concretă în planul material – în funcție de atitudinea pe care o menții.”

„Află care îți este idealul spiritual după care va acționa mintea, și vei descoperi că lucrurile materiale vin așa cum trebuie și când trebuie.”.

Citatele prezentate ne arată doar cum răspundea Cayce, fără a ști întrebarea, și majoritatea așa le găsim în carte, dar au un indicativ cu titlul: „Lectura…”. 

Sper ca în viitor, pe baza însemnărilor ce le-am făcut,

să scriu un comentariu despre această carte importantă.

Iubesc cerul și îl fotografiez. j.n.

Cu Iubire  și Recunoștință,

  Jeniţa Dodiță Naidin

Joi, 5 Ianuarie 2023

Cu fața  spre LUMINA  DIVINĂ

În grădina Muzeului județean Bistrița. Vara anului 2022. foto: j.n.

*******


Pace interioară şi Seninătate

Cer senin. foto: j.n.

Moto: 

”M-ai rânduit printre învinși.

Știu că nu-mi este dat nici să înving

și nici să ies din luptă.”

RABINDRANATH  TAGORE

***

Din dorinţa de comunicare,

am scris câteva cuvinte acum, la sfârșit de An, 2022.

În ultimii ani ai vieţii mele terestre, am constatat că,

  atunci când accept situaţia în care mă aflu,

 şi am credinţa că este dată de Dumnezeu cu un scop mai  înalt, ştiut de El,

am Pace interioară şi Seninătate.

Văd că orice mi se întâmplă,

 mă ajută să crească Iubirea mea faţă de Dumnezeu şi faţă de tot ce mă înconjoară. 

Atunci, vă îndemn să facem toate lucrurile în  viaţa noastră 

 cu gândul splendid de a ne creşte Iubirea pentru Inteligenţa Cosmică,  pentru Dumnezeu,

 şi spre binele celor din jurul nostru.

Vă invit cu dragoste şi blândeţe să vedeţi cum vă simţiţi atunci când acceptaţi situaţia în care vă aflaţi aşa cum este ea în acel moment al vieţii Dumneavoastră.

Este  adevărat că, uneori,  viaţa ne aduce în cale situaţii de neacceptat, sau de nesurmontat.

Dar dacă ne propunem să acceptăm ceea ce  este în acel moment şi să ne oprim un pic, să vedem ce se întâmplă,  să spunem o Rugăciune din toată fiinţa noastră, vom avea revelaţia rezultatelor date de unul dintre cele mai profunde adevăruri ale Umanităţii,

Spus demult:

„Nu rezista răului”.

Pentru că a rezista răului prin frământări  şi  acţiuni ce nu au dat rezultate, se ajunge la ceea ce  psihologii au demonstrat prin cercetări științifice, şi anume,  că:

persistă lucrurile cărora le opunem rezistenţă.

Confirm că este adevărat, pentru  că am studiat ani de zile acest fenomen.

Cu mult curaj am să afirm un adevăr personal, şi anume că,

 în ultimul timp las durerile, de orice natură, – mai ales pe cele sufletești -,

  să se manifeste şi,  astfel,  simt crearea unui spaţiu între durere şi mine.

De ajutor este şi faptul  că toate situaţiile, bune sau rele, le ofer lui Dumnezeu, Minţii Cosmice.  Dialoghez,  desigur în gând,  cu Sursa de unde venim.

Gândul, pe cât posibil, permanent la Energia divină din care facem parte este reuşita ieşirii din blocajul necazurilor.

De curând, în articolul: TOAMNA la Mănăstirea DOBRIC, am publicat un experiment personal, spunând  și concluzia realității trăite atunci:

acțiunea adecvată vindecă depresia, indiferent cum se manifestă acea  stare de depresie și de când  durează. În cazul meu nu mă puteam opri din plâns, și, prin Rugăciune am avut intuiția să fac o acțiune, pe care am descris-o în postarea respectivă.

Suntem ceea ce gândim. Știm că trupul nostru este influențat de genele noastre,

dar și de gândurile noastre.  Să gândim pozitiv este de mare ajutor. A avea o minte deschisă este un semn al evoluției noastre spirituale.

Smerenia, modestia, aduc  de multe ori şi soluţiile de rezolvare a problemelor,

iar Răbdarea are un rol imens în viaţa noastră.

În Prezent, avem la dispoziție multe cărți  

care ne stimulează dezvoltarea unei gândiri profunde

și a încrederii în noi înșine,

 accesând Sinele Superior unde sălășluiește Divinitatea.  

Iar acum, să citim  o Poezie superbă:

O, câte milioane de ani   

O, câte milioane de ani

de-adâncă penitenţă

şi îndelungă pregătire

ţi-a trebuit, Ţărână-Mamă,

să faci să înflorească

bobocul fragedei  mâdhavi?…

Această-ntruchipare-a bucuriei

a fost culcată şi ascunsă

de-a lungul veşniciilor,

în sânul celui Nevăzut.

La fel de fragedă şi-ascunsă

în adâncimea inimii îmi creşte

speranţa că-ntr-o bună zi

de la sfârşitul celor mai

îndepărtate cicluri –

un zâmbet larg de bucurie

veniv-a să-nflorească-n vârful

pădurilor primăvăratice

din lumea visurilor mele!

Rabindranath TAGORE

 ***

Vă doresc conectare, pe cât posibil permanentă, 

cu Inteligenţa Cosmică, cu Dumnezeu.

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiță Naidin

Joi, 29 Decembrie 2022   

 Cu fața spre  LUMINA  DIVINĂ

foto: j.n.

     ***     ***


Despre cartea: ”Frontiere etnologice”

foto: j.n.

Menuț  Maximinian, care este un Om cu ochii spiritului deschiși, ne-a dăruit cartea: ”Frontiere etnologice”, editată la Charmides, Bistrița, 2021.

Am desprins din această lucrare aspectul plăcut cum autorul, prin pasiunea sa de  cercetător,  s-a făcut lăuntric una cu acest domeniu: etnologia.

Prin punerea la un loc, în acest volum, a scrierilor unui mare număr de oameni, se vede cum a privit sufletul celorlalți prin sufletul său.

De-a lungul mai multor ani, am urmărit pe cât am putut activitatea Domnului Menuț  Maximinian și am observat cum presimte în toate lucrurile spiritul etern, cum el însuși se simte liber în munca pe care o face, cum,  cu uimire, încearcă să descopere înțelesul lumii în care s-a născut.

Cercetează acest domeniu, și, simțindu-se în armonie cu totul, se  cunoaște pe sine din ce în ce mai mult.  Ocupându-se de a rămâne în atingere cu Universalul, își poartă conștiința dincolo de eul său, merge în locuri sfinte, în locuri vechi și sufletul său se unește cu sufletul lumii.

Așa a putut să realizeze, prin iubirea sa înțelegătoare față de cultură, față de Adevăr, această operă, ce îmbrățișează oameni și faptele lor, iar cititorii pot să își hrănească sufletul cu bucuria unor cunoștințe despre care, unii dintre ei nu mai auziseră.

Așa este cazul cititoarei ce sunt. În cazul în care aș aminti aici toate momentele în care am luat cunoștință cu bucurie spirituală și sufletească despre  multe lucruri neștiute până acum, aș scrie multe pagini. Este adevărat că sunt născută și am copilărit pe alte meleaguri, de asemeni, am trăit mulți ani în Sudul Românei și acesta este un motiv de a citi cu o curiozitate aparte astfel de cărți.

Spațiul tipografic mă îndeamnă să amintesc doar câteva din mirările și bucuriile acestei lecturi captivante:

 – Am trăit o mare bucurie să citesc la începutul capitolului: ”Precursori” textul: ”Vasile Alexandri, folcloristul, apărătorul și promotorul poeziilor populare” din care am aflat informații pe care nu le știam.

– Din cuvintele scrise despre Pastoralele Mitropolitului Bartolomeu Anania, remarc, cu bucurie, o mare capacitate de sinteză  a  autorului, Menuț Maximinian.

Am citit la timpul lor, integral, multe din Pastoralele amintite și le apreciez valoarea la fel ca și pe  cele ale altor scrieri din Sfinții Părinți.

-Capitolul: ”Lecturi” m-a surprins cu un text:

”Semnele din vis, o cheie etnologică”, datorită căruia am trăit bucuria să văd, că cineva publică despre faptul că își pictează visele.

Doamne! Tu știi de câte ori am avut vise pe care  aș fi vrut neapărat să le pictez! Și nu le-am pictat!

Deasemeni, am aflat că persoana care își pictează visele este  scriitoarea și criticul literar Irina Petraș, care a scris  o carte despre vise, menționată de Menuț Maximinian:

”Cine dorește s-o cunoască pe Irina Petraș, în toată ”intimitatea” gândurilor ei, trebuie să citească volumul ”Viața mea de noapte. Fragmente onirice”,  Editura  Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2017, coperta și ilustrația copertei – Laura Poantă, în care aduce în fața cititorilor experiențele trăite în vis.  Ceasurile de noapte se transformă pentru criticul literar în adevărate povești care prelungesc realitatea din spațiul imediat. (…) Irina Petraș scrie despre visele în care apar cărțile, interesant fiind faptul că scriitorul, dar și pictorul, reușesc performanța de a convoca figuri din vise și în timpul  zilei, aici văzându-se și multitudinea de lecturi care i-au conturat criticului literar o personalitate puternică”.

-Minunate informații am citit în textele:

”Familia Regală și tradițiile din Bistrița-Năsăud”; 

”Peste decenii, patru case tradiționale din Spermezeu, donate de episcopul Macarie, vor străjui vatra natală, Muzeul Satului din București, Muzeul ASTRA Sibiu și Muzeul etnografic al Transilvaniei”;

”Dedicație de la Menuț!”; 

”Moș Tănasă Todoran cel din calendar”;

”Balada lui Tănase Todoran”;

”Valeria Peter Predescu și cântecul năsăudean”, ca, de altfel, în întreaga operă:

”Frontiere  etnologice”.

            În activitatea pe care o desfășoară, se vede clar faptul că, Domnul Menuț Maximinian a înțeles faptul că sursa vieții, a puterii de muncă se află înlăuntrul său. El știe că oamenii, circumstanțele exterioare, evenimentele ce apar, îi pot sugera diverse oportunități, nevoi, dar  viziunea, puterea și hotărârea de a răspunde la tot ce apare se află în interiorul său.

Îl felicit pentru că și-a construit un fundament de granit al conștiinței sale și că se bazează pe forțele ce vin de la Mintea Universală, de la Dumnezeu.

Recomand cu căldură  cartea de față, ce are la început un text ce ajută la înțelegerea demersului autorului și incită la lectură, intitulat: ”Despre frontierele etnologiei.  O posibilă deschidere”, semnat de Doamna Prof. Dr. Otilia  Hedeșan.

Jenița  Naidin

foto: j.n.

Bistrița, Luni, 19 Decembrie 2022


TOAMNA la Mănăstirea DOBRIC

După cum știm, Sufletul omenesc este un mister, de care trebuie să avem mare grijă.

Cunoașterea și Înțelepciunea sunt calități din care izvorăște în noi apa Iubirii, a Păcii.  

Din moment ce cultivăm aceste însușiri, găsim sursa fericirii.

Zilele trecute m-am aflat în pragul unei stări sufletești aproape de nesurmontat.

Știam că numai acțiunea vindecă frica cu adevărat.

Atunci, m-am gândit că am de făcut o acțiune pentru a-mi vindeca depresia.

M-am rugat cu Lacrimi șiroaie, și mă întrebam cum de mai am Lacrimi la vârsta de 71 de ani, din moment ce mi-am descărcat, prin Plâns adevărat, dat de Sus, toate durerile și tot ce nu am putut înțelege din ce mi s-a întâmplat în toată Viața asta pământeană pe care am trăit-o.

Mi-am îndreptat gândurile către Sursa de unde Venim și unde Plecăm, adică L-am chemat pe Dumnezeu în ajutor, iar îndrumarea a venit imediat în după amiaza zilei de Sfântul Nicolae, în data de 6 Decembrie 2022:

Mergi într-un Loc Sfânt unde nu ai mai fost, chibzuiește cu dreaptă socoteală cum să realizezi aeastă acțiune.

Știm cu toții că acțiunea vindecă frica. Imi era frică de o stare de depresie majoră. Cu mintea la Dumnezeu reușim să facem acțiuni care nu îi lezează pe ceilalți, iar când suntem singuri și ne susținem singuri, de asemeni se cere să fim atenți, responsabili.

Mi-am analizat situația economică,  am decis să renunț la alte cheltuieli, pentru că îmi doresc echilibrul  sufletesc care este mai presus de orice altceva, am comandat taxi și am plecat la Mănăstirea DOBRIC, județul Bistrița Năsăud, aflată la 48 kilometri de Bistrița.  

În ultimii ani citisem în presă multe lucruri interesante despre această mănăstire, dar nu fusesem niciodată acolo.

Odată ajunsă în incinta Mănăstirii Dobric am intrat în adâncul Liniștii. Totul era Pace.

Era în ziua de 7 Decembrie 2022, de Sf. Mc. Filofteia de la Curtea de Argeș, o zi de toamnă târzie,  acolo eram doar eu, în acel moment suspendat în timp pentru mine.

Călcam între Cer și Pământ.  Peste tot Vibrația aerului, avea menirea de a fi deosebit de înaltă, cred eu și pentru că era după săvârșirea Sfintei Liturghii. Am ajuns mai târziu. Nu mai era nimeni.

Așa a fost să fie! 

În Biserica nouă, încă nepictată, dar împodobită cu  frumoase icoane înrămate, l-am găsit pe Arhanghelul  Uriil.  Fresca, pregătită pe pereți, așteaptă pictorii.

În curte, câțiva arbori vechi, vechi, spațiu generos verde și, în fundal o altă biserică de lemn, alta de zid mai veche, și diferite construcții.

În generosul magazin al Mănăstirii am găsit cartea:

 ”Mănăstirea DOBRIC, Perla Țibleșului, la 30 de ani de existență”,

operă semnată de Maica Stareță Stavrofora Coțofană și Menuț Maximinian.

În tot acel  spațiu, unde mai erau ultimii trandafiri ai Toamnei,  L-am simțit puternic pe Creator cum susține tot Cosmosul, tot Infinitul.

M-am întors la  Bistrița cu o stare de spirit plină de dorința de a scrie, de a munci,

dar și cu adevărul următoarelor cuvinte în Suflet și Minte:

„Când vine Dumnezeu la tine

te dezlegi de toate,

atât de nedreptăţile tale cât şi de toată dreptatea ta.

Când stai în faţa lui Dumnezeu cu credinţă tare

eşti mai presus de lumea aceasta,

mai presus de trăncăneala vieţii,

ai, cu un cuvânt, liniştea mai presus de lume,

ai liniştea lui Dumnezeu.”

La Mănăstirea  DOBRIC,  am realizat câteva fotografii și vă invit să le vedeți:

Ultimii trandafiri ai Toamnei la M DOBRIC. j.n.
Biserica de lemn M DOBRIC. j.n.
Biserica mai veche M DOBRIC. j.n.
In Biserica nouă M DOBRIC j.n.
Icoana Sfântului Arhanghel URIIL în Biserica M. DOBRIC. j.n.
Domnul IISUS HRISTOS în Biserica M DOBRIC j.n.
M. DOBRIC j.n.
M DOBRIC j.n.
În Biserica M DOBRIC jn
În curtea Mănăstirii DOBRIC sunt arbori seculari. j.n.

Cu  Iubire și Recunoștință

Jenița Dodiță Naidin

Duminică, 11 Decembrie 2022

Cu fața  spre  LUMINA  DIVINĂ


Despre apă

Apa din Cer pe flori. foto: jenița naidin

Astăzi, citim câteva cuvinte din cartea  profesorului Masaru Emoto:

„Mesajele ascunse din apă”.

Iată ce am selectat:

„Apa este oglinda sufletului.  Are multe chipuri, formate prin adaptarea  apei la conştiinţa fiinţelor umane.

[…]

… dacă cineva devine conştient de un lucru, atunci,

şi alte persoane vor avea tendinţa să conştientizeze acelaşi lucru. Efectul câmpului morfic a determinat impresionanta creştere a răspunsurilor corecte. Conform profesorului Sheldrake, ADN-ul nu este singurul factor care determină trăsăturile asemănătoare la membrii unei familii – rezonanţa morfică joacă şi ea un rol.  Teoria profesorului  Sheldrake ne ajută, de asemenea, să înţelegem aşa-numitele coincidenţe (cu trimitere la  sincronicitate,   fenomenele  conştiinţei de grup (memoria colectivă) şi modelele arhetipale.”

*

Deci, să ne dorim ca apa din corpul nostru să aibă forme de cristale plăcute la vedere.

Întregul  Univers, după cum ştim, se află într-o stare de vibraţie şi fiecare obiect îşi produce propria frecvenţă, care este unică.

Fiecare dintre noi ne aflăm în vibraţie şi vibrăm pe frecvenţă unică.

Orice om are capacităţile senzoriale necesare pentru a simţi vibraţiile celorlalţi oameni.

Dar să dăm atenţia cuvenită acestor lucruri, căci chiar dacă nu putem vedea anumite lucruri, acestea au formă, ele există.  Aura umană are formă, culori, deşi mulţi nu o văd, ştim asta, simțim.

Sunt mulţi oameni care,  fiind atenţi,   ştiu  că,   iubind,  emitem frecvenţa iubirii, iar dacă nu, emitem frecvenţe joase, dăunătoare.

Există în această carte referiri la domeniul de cercetare a efectului de observare a celui observat.   Ştim, din propriile noastre  constatări,  că obiectul observat influenţează observatorul.  Vă invit pe fiecare să acordați atenție acestui lucru și veți ști.

Afirmaţiile cercetătorilor precum:

„Vieţile noastre se datorează mişcării unei energii nevăzute.

Din acest motiv sper că vom fi mereu, cu toţii, conştienţi de aceasta şi că vom acorda atenţie celor din jurul nostru şi lucrurilor care se întâmplă. Este foarte important, deoarece acţiunea de a privi un lucru are o influenţă imediată asupra acelui lucru. Toţi par să ştie asta, dar nimeni nu-l pune în practică. Acasă, părinţii trebuie să acorde atenţie şi grijă copiilor lor. Este acelaşi lucru.”,iar,

după umila mea părere, sunt adevărate cuvintele de mai sus, deoarece am studiat fenomenul.

Cu părere de rău, spun că, din păcate am studiat aceste fenomene despre care scriu, mult mai târziu în viață, și, de aceea, acum peste 40 de ani în urmă, când  copiii mei erau mici, și aveau nevoie  să îi ajut să  înțeleagă multe lucruri, nu am putut, deoarece eu nu le știam.

A da atenţie, chiar şi spunându-i  unei fiinţe  că nu eşti de acord cu ceva – desigur,  comunicarea să fie făcută  cu blândeţe şi respect

– (nu cum făceam eu în tinereţe – cu grabă, ton ridicat şi obosită după o zi de muncă la serviciu, – și asta de multe ori )–,

e mult mai important decât a o ignora.

Indiferenţa nu aduce nimic bun nimănui.

Cartea aceasta,  cu fotografiile cristalelor din apă, conţine  texte demne de a fi reţinute.

Spun asta pentru că eu cred în sinea mea că sunt adevărate, sunt de ajutor.

Un ultim citat de la pagina 127:

„ Să nu uităm că tot ceea ce facem, de la gând, la privire, gest, vorbă, faptă, se înregistrează undeva, în infinitul care ne înconjoară şi,  când plecăm din viaţa terestră  ne întâlnim cu noi, fiind direct răspunzători pentru tot ce am făcut, bine sau rău!

Tu ce alegi?

Întreabă-ţi sufletul şi îţi va răspunde! Întreabă dacă trupul tău doreşte apa ce urmează să o bei, fii bun cu gândul, vorba şi cu fapta şi îţi vei crea, cu liberul arbitru, raiul tău veşnic,

vei descoperi adevărul divin,

calea către lumină şi iubire!”

*

Privind, în carte, fotografia cu cristalul perfect, format atunci când cercetătorul Masaru Emoto  i-a arătat apei cuvintele:

Iubire şi Recunoştinţă

sau a pronunţat aceste cuvinte în prezenţa apei,

m-am gândit la apa din corpul omenesc.

Corpul omenesc conţine 70% apă.  La naştere conţine, se pare,  90% apă.

Doresc ca toți oamenii să îşi adreseze doar cuvinte frumoase, unii altora.

*

Floare adusă în locuință cu apa din Cer. foto: jenița naidin

Cu Iubire  și Recunoștință,

  Jeniţa Dodiță Naidin

Marți, 6 Decembrie 2022

Cu fața  spre LUMINA  DIVINĂ


Laura Cîrcu Munteanu – Versuri

culorile toamnei. foto: jenița naidin
Suntem ceea ce privim. j.n.

În data de 21 Octombrie 2021 mă aflam în sediul Editurii George Coșbuc stând de vorbă cu Directorul- fondator al acestei Edituri,  Dumitru Munteanu, dăruindu-i din cărțile mele,  iar Domnia sa, înmânându-mi cărți scrise de dânsul, cu dedicații desprinse din Sufletul său care trăia atunci, în fața mea, ce scria,  

dar și câteva volume de poezie, creații ale fiicei sale, Laura Cîrcu Munteanu.

Am fost surprinsă, pentru că eu o știam poetă pe soția sa, Nazarica  Munteanu care, de curând Plecase în Lumea de Dincolo, dar faptul  că fiica lor e autoare de cărți de poezie, nu știam.

Dânsul, mi-a răspuns mirării mele, dintr-o  răsuflare:

”Laura nu a vrut să publice nimic atât timp cât a fost mama ei aici, pe Pământ.”

 Am văzut imediat că Laura este născută în același an cu fiul meu, primul născut.  

Ce  frumoasă coincidență! 

Cum am ajuns acasă, am ales una din cărțile Laurei și am citit toate poeziile.

La câteva zile, scriam și publicam despre cartea ei:

”Aripi de rezervă”, ce tocmai o primisem în dar.

Cum, Viața noastră pe Pământ e știută doar de Dumnezeu, peste puțin timp,  

în data de 30 Decembrie 2021, am primit, cu uimire,

vestea că Domnul Dumitru Munteanu a Plecat alături de soția sa,  

iar în urmă, și-au lăsat trei copii, la rândul lor, părinți să le poarte numele.

Astăzi, fiind ziua sa de naștere, vă invit să citiți versuri scrise de Laura Cîrcu Munteanu,

care, în prezent,  este Managerul Editurii  George Coșbuc,  ducând mai departe munca părinților săi.

Laura Cîrcu Munteanu

Trei poezii:

Lupi albi – zilele mele

Iată! Brazii încă se înalță spre nemurire!

Crengile – scări verzi sfidând anotimpuri – 

poduri spre munții

așezați pe fruntea-mi încă verde și ea

Cât de familiale tâmplele mele,

lupilor albi! 

O lupoaică îsi plimbă puii prin ele, căutând pădurea de brad

-singurul argument plauzibil 

al unui paradox: nemurirea efemerității-

Iată! Trecând poduri,

urcând scările verzi

tot mai mult îmi iubesc zilele! 

Tot mai mult privirea se îndreaptă în sus, căutând vârful bradului 

cu spiritul verde

iubindu-l 

cum iubește vitraliul fereastra! 

Nu privi înapoi, îngere

Nu privi înapoi îngere

O aripă-ți atârnă pe drum

În icoane-au rămas doar poveri

Iar sfinții nu mai au cum

Să-ți numere pașii de fum

Din tăcerile mele de ieri

Nu privi înapoi îngere

Ți-a rămas o aripă pe drum

Iar eu m-am întins lângă ea

Arzând în păcate 

De ieri și de-acum

Eu… această păgână icoană

Cu ramă de scrum

Nu privi înapoi îngere… 

Trecerea-mi însăși

 se-ascunde

Sub aripa-ți căzută pe drum

Crizanteme de ceară

Înflorească-mi pe sâni

Crizanteme de ceară

Copii nu mai sunt

De alăptat

Laptele lor

Cu miere-ndulcit

Nu mai hrănește

Pruncii flămânzi

Izvorul demult a secat

Și-i iarnă și tremură 

Sânii lumii afară

Înflorească-mi pe sâni

Crizanteme de ceară” 

Laura Cîrcu Munteanu

*** 

 Mulțumesc din Suflet Laura pentru încurajările tale din ultimul timp pentru a-mi  aduna forțele ca încă să mai scriu pe  Blog.

După cum vezi,  am reușit!

La fel mulțumesc tuturor celorlalte persoane care, mai ales în ultimele luni, cu gândul la starea mea de sănătate,  m-au îndemnat, prin telefon,  să continui postările pe  Blog.

Cu Iubire și  Recunoștință,

Jenița Naidin

Luni,  21 Noiembrie 2022 

Cu fața  spre  LUMINA  DIVINĂ  

Toamnă târzie. foto: jenița naidin

***    


RUGĂCIUNE zilnică și O Poezie iubită din liceu

În Așteptare… Privind Cerul de unde am venit

RUGĂCIUNE  

Doamne,

dă-mi să întâmpin cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi.

Învredniceşte-mă să mă dau întru totul Sfintei Voii Tale.

În tot ceasul acestei zile povăţuieşte-mă şi ajută-mă în toate.

Toate câte le voi auzi şi mi se vor întâmpla în această zi, învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare,

că pentru toate este Sfânta voia Ta.

În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gândurile şi simţămintele.

În toate întâmplările neprevăzute,

fă să nu uit că totul este trimis de către Tine.

Doamne, învaţă-mă să mă port cu dreptate şi înţelepciune cu toţi oamenii,

să nu tulbur şi să nu supăr pe nimeni.

Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei

şi toate câte mi se vor întâmpla în această zi cu PACE în suflet.

Doamne, călăuzeşte-mi voia mea şi învaţă-mă:

  • să mă rog,
  • să cred,
  • să nădăjduiesc,
  • să rabd,
  • să iert
  • să iubesc.

AMIN!

Am adus flori din balcon cu apa din Cer pe superbele petale și am fotografiat pentru Dumneavoastră. J.N.

*** 

O Poezie iubită de mine din timpul liceului

         Când am  citit prima dată în timpul liceului, deci,

în anul 1970, această Poezie:   ”Risipei se dedă florarul”,

  scrisă de Poetul  LUCIAN  BLAGA,

am  meditat asupra conținutului și nu am uitat-o.

Am amintit despre influența pe care  a avut-o această Poezie asupra vieții mele în cartea ”Lucian Blaga  la Bistrița (1938-1940)”, carte pentru care m-am documentat astfel:

mergând  de multe ori și în diferite momente ale anului, la fața locului,

pe Dealul Târgului lângă Bistrița, cât și prin Cimitir,

dar și studiind cărți despre Lucian Blaga pe această temă: șederea lui la Bistrița.

Munca de documentare a durat timp de 4 ani.

Coperta cărții foto: J.N.
Un boboc îngrijit devine o floare. J N

  Vă invit să citiți această Poezie:

    Risipei se dedă florarul

Ne-om aminti cândva târziu 

de-această întâmplare simplă,

de-această bancă unde stăm

tâmplă fierbinte lângă tâmplă.

De pe stamine de alun,

din plopii albi,  se cerne jarul.

Orice-nceput se vrea fecund,

risipei se dedă florarul.

Polenul cade peste noi,

în preajmă galbene troiene

alcătuieşte-n aur fin.

Pe umeri cade-ne şi-n gene.

Ne cade-n gură când vorbim,

şi-n ochi, când nu găsim cuvântul.

Şi nu  ştim ce păreri de rău

ne tulbură, pieziş, avântul.

Ne-om aminti cândva târziu 

de-această întâmplare simplă,

de-această bancă unde stăm

tâmplă fierbinte lângă tâmplă.

Visând, întrezărim prin doruri – 

latente-n pulberi aurii

păduri ce ar putea să fie

şi niciodată nu vor fi.

Lucian BLAGA

foto: j.n.

*

Jenița  Dodiță  Naidin 

Bistrița,  7  Octombrie 2022

Venim de la  Dumnezeu, Plecăm la Dumnezeu.    

foto: j.n.

        ***  


Next page »