Jenita Naidin

Ştim faptul că situaţiile de viaţă ne aruncă încolo şi încoace cât timp credem că suntem supuşi forţelor exterioare. Din momentul în care ne dăm seama că suntem, noi înşine, o  adevărată putere creatoare  şi că deţinem controlul gândurilor ascunse din care se nasc circumstanţele vieţii noastre, vom deveni stăpânul nostru de drept.   

Pe cât este posibil,  să practicăm autocontrolul şi să fim atenţi la calitatea stării noastre mentale.

Este ştiut faptul că  oamenii care vor să trăiască în înţelegere cu semenii lor trebuie, în primul rând, să-şi schimbe atitudinea faţă de ei, adică să nu pretindă din partea lor virtuţile, comportamentele pe baza cărora conveţuirea paşnică, armonioasă să fie posibilă, 

ci să le ofere ei primii.

Să continuăm lectura unor  cuvinte, pe care le citez  din  cartea:

 „Cum gândeşte omul”,  scrisă, acum peste 100 de ani,  de James Allen.

«Capitolul 6  Viziuni şi idealuri

Visătorii sunt salvatorii lumii. Deoarece lumea vizibilă este susţinută de cea invizibilă, aşa şi oamenii, prin toate încercările, păcatele şi înclinaţiile lor meschine, sunt hrăniţi de minunatele viziuni ale visătorilor solitari. Omenirea nu-şi poate uita visătorii. Nu poate să lase ca idealurile lor să pălească şi să se stingă. Ea trăieşte în ele. Omenirea le va cunoaşte în realităţile, pe care le va vedea şi cunoaşte într-o bună zi.

Compozitorii, sculptorii, pictorii, poeţii, profeţii şi înţelepţii, aceştia sunt făuritorii lumii  ce va veni, arhitecţii paradisului. Lumea este frumoasă, pentru că ei au trăit pe acest pământ; fără ei, omenirea muncitoare ar pieri.

Cel care întreţine o viziune minunată şi un ideal măreţ în inima lui le va realiza într-o bună zi. Columb a visat o altă lume şi a descoperit-o. Copernic şi-a imaginat o multitudine de lumi şi un univers mai extins, şi le-a dezvăluit. Buddha  şi-a imaginat o lume spirituală de o perfecţiune şi o pace absolută, şi a intrat în ea.

Nu renunţa la viziunile tale. Nu renunţa la idealurile tale. Ascultă atent melodia care îţi înflăcărează inima, frumuseţea care se concepe în mintea ta, farmecul care împodobeşte cele mai pure gânduri ale tale, pentru că din ele vor răsări toate situaţiile încântătoare, un mediu paradisiac; din acestea, dacă le rămâi fidel, se va construi, într-un final, lumea ta.

A dori înseamnă a obţine; a năzui înseamnă a realiza. Este posibil oare ca dorinţele primitive ale omului să primească răsplata cea mai mare, iar cele mai pure aspiraţii să piară, din lipsă de susţinere? Nu aceasta este Legea.

O astfel de  stare a lucrurilor nu se potriveşte cu 

  …  „Cere şi vei primi”.

Visează măreţ şi, ceea ce vei visa, asta vei deveni.

Viziunea ta este promisiunea a ceea ce vei fi, într-o bună zi.  Idealul tău este profeţia  a ceea ce vei   dezvălui în final. 

Cea mai măreaţă realizare a fost la început şi pentru o vreme doar un vis.

Stejarul doarme în ghindă; pasărea aşteaptă în ou;  şi în cea mai măreaţă viziune a sufletului se trezeşte la viaţă un înger.  Visele sunt răsadurile realităţii.

Poate situaţia actuală din viaţa ta ţi se pare de netrecut, dar ea se va schimba rapid, dacă îţi stabileşti un Ideal şi te străduieşti să-l împlineşti.

Pur şi simplu, nu poţi să evoluezi şi să stai liniştit. Imaginează-ţi un tânăr epuizat de sărăcie şi de muncă; petrece multe ore într-un atelier, în condiţii mizere; este needucat şi nu ştie să scrie şi să citească. Dar el visează la lucruri mai bune. Se gândeşte la studiu, la inteligenţă, la frumuseţe şi la o viaţă mai uşoară. El concepe şi construieşte mental o situaţie ideală de viaţă.

Viziunea unor posibilităţi şi libertăţi mai mari începe să-l stăpânească; neliniştea îl îndeamnă să acţioneze şi îşi foloseşte tot timpul liber şi toate resursele, aşa reduse cum sunt, pentru a-şi  dezvolta puterile şi capacităţile adormite.

În scurt timp, îşi modifică gândirea atât de mult, încât nu mai poate munci în acel atelier. Această slujbă nu mai rezonează deloc cu mentalitatea lui şi, la fel de uşor cum arunci o haină, o părăseşte pentru totdeauna, în timp ce apar din ce în ce mai multe ocazii, pe măsura puterilor lui în expansiune.

Ani mai târziu, îl vedem pe acest tânăr ca om matur. Observăm că este stăpânul anumitor forţe ale minţii, pe care le foloseşte cu mare influenţă şi cu o putere aproape de neegalat. În mâini ţine frâiele unor responsabilităţi imense. Vorbeşte şi schimbă vieţi.

Bărbaţi şi femei îi sorb cuvintele şi îşi remodelează caracterele.  Ca un soare, el devine centrul fix şi luminos, în jurul căruia gravitează nenumărate destine.  Şi-a realizat Viziunea tinereţii lui. A devenit una cu  Idealul său.

Aşadar, şi tu, tinere cititor, îţi vei realiza Viziunea (nu dorinţa deşartă), fie ea umilă sau minunată, sau o combinaţie între cele două, pentru că te vei îndrepta întotdeauna către ceea ce îţi place cel mai mult în adâncul inimii tale.

Vei primi exact rezultatele gândurilor tale; vei primi ceea ce ai câştigat, nici mai mult, nici mai puţin. Oricare ar fi situaţia ta actuală, vei cădea, vei rămâne pe loc, sau te vei înălţa odată cu gândurile tale, cu Viziunea, cu Idealul tău.  Vei deveni la fel de mic ca şi cea mai primitivă dorinţă a ta; şi la fel de măreţ ca şi cea mai înaltă speranţă.

Din cuvintele minunate ale lui Stanton Kirkham Dave citez:

„Poate eşti un simplu contabil şi, curând, vei ieşi pe uşa care, pentru atâta vreme, ţi s-a părut că este o barieră în calea idealurilor tale şi te vei găsi în faţa unei audienţe – cu penelul încă la ureche, cu petele de cerneală pe degete – şi atunci, şi acolo, se va revărsa torentul inspiraţiei tale. Poate eşti un cioban care mână oile şi vei ajunge la oraş – bucolic şi cu gura căscată; vei rătăci, sub îndrumarea cutezătoare a spiritului, spre biroul maestrului care, după un timp, îţi va spune:  „Nu mai am ce să te învăţ” şi, astfel, tu ai devenit maestrul care visase, cu puţin timp în  urmă,  la  lucruri măreţe, în timp ce mâna oile.  Vei lăsa jos ferăstrăul şi rindeaua, şi vei lua asupra ta regenerarea lumii.”

Oamenii  care nu gândesc, ignoranţii şi leneşii, care văd doar efectele aparente ale lucrurilor, şi nu cauzele, vorbesc despre noroc, soartă şi şansă. Când văd că un om se îmbogăţeşte, spun: „Cât de norocos e!”

Când îl văd pe un altul că ajunge intelectual,  exclamă: „Cât de privilegiat e!”  Iar când observă  caracterul pios şi influenţa mare a altuia, remarcă: „Cum îl ajută şansa în toate!”

Ei nu văd însă încercările, eşecurile şi luptele prin care au trecut aceşti oameni, pentru a căpăta experienţă. Ei nu cunosc sacrificiile pe care le-au făcut, eforturile temerare, credinţa pe care au avut-o, ca să poată să depăşească obstacolele, aparent insurmontabile, şi să-şi realizeze Viziunea din inima lor.

Ei nu văd întunericul şi suferinţa, ci doar lumina şi bucuria, şi numesc asta „noroc”; nu văd călătoriile lungi şi anevoioase, ci doar rezultatul plăcut, şi numesc asta  „baftă”; nu înţeleg procesul, ci doar percep rezultatul, şi îl numesc „şansă”.

În toate chestiunile umane există eforturi şi există rezultate, iar mărimea efortului este măsura rezultatului, nu şansa.  „Darurile”, puterile, posesiunile intelectuale, materiale şi spirituale sunt roadele unor eforturi. Ele sunt gânduri finalizate, obiecte obţinute şi viziuni împlinite.

Viziunea pe care o glorificaţi în minte, Idealul pe care îl întronaţi în inimă – acestea vă vor făuri viaţa şi asta veţi deveni.».

(va urma)

*

Data viitoare vom citi împreună ultimele cuvinte  din această carte veche şi anume Capitolul 7 intitulat PACEA.

După cum aţi observat, cu toţii am avut Bucuria să luăm cunoştinţă cu ce ne-a lăsat acest spirit evoluat, James  Allen.

 Am văzut  munca sa, dar şi  dorinţa lui de a ne transmite învăţămintele dobândite de-a lungul vieţii sale.

*

  *

Jeniţa Naidin 

Miercuri, 27 Noiembrie 2019

*