James Allen – Cum gândeşte omul – 14 –

Avem în faţă cuvinte despre importanţa gândurilor noastre, pe care le citez  din  cartea:  „Cum gândeşte omul”,  scrisă de James Allen.

foto jenita naidin 2019

Iată ultimile cuvinte din Capitolul 4 intitulat:  Gând şi scop: 

«Îndoiala  şi teama sunt cei mai mari duşmani ai cunoaşterii, iar cel care va încuraja, care nu le stârpeşte, îşi zădărniceşte planurile la fiecare pas. Cel care a învins îndoiala şi teama, a învins eşecul.

Fiecare gând al lui este aliat cu puterea, iar toate dificultăţile sunt întâmpinate cu curaj şi depăşite cu inteligenţă. Scopurile lui  sunt plantate la timp, iar ele înfloresc şi fac fructe care nu cad prematur pe pământ.

Gândul asociat ferm unui scop devine o forţă creatoare.  Cel care ştie acest lucru, este pregătit să devină ceva mai înalt şi mai puternic decât o simplă grămadă de gânduri şovăielnice şi de sentimente fluctuante.  Cel ce va face asta, va deveni stăpânul conştient şi inteligent al puterilor lui mentale.»   

(va urma)

*

De  data viitoare  vom cita cuvinte folositoare despre  gândirea umană, de la Capitolul 5, intitulat: Factorul-gând  şi influenţa lui asupra succesului.

  *

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Luni,  21 Octombrie 2019 

foto jenita naidin 2019

*


James Allen – Cum gândeşte omul – 13 –

 Citim  cuvinte  folositoare despre gândirea Omului.

Am fotografiat această superbă miniroză cândva. jenița naidin

Astfel, cităm  mai departe  din  cartea:  „Cum gândeşte omul”,

   scrisă de James Allen.

  Suntem tot  la Capitolul 4 intitulat:  Gând şi scop,    iar sfaturile scrise de autor,  acum peste 100 de ani,  sunt deosebit de utile, de aceea continuăm să le  culegem la calculator pentru a le posta pentru Dumneavoastră cititorii:

«Aşa cum oamenii cu slăbiciuni  fizice pot deveni puternici printr-un antrenament atent şi stăruitor, aşa şi oamenii cu o voinţă slabă pot căpăta fermitate stăruind în practicarea unei gândiri pozitive.

A renunţa la slăbiciune, a găsi un ţel şi a gândi cu direcţie, înseamnă să intri în rândul oamenilor puternici, care înţeleg că eşecul este unul dintre drumurile ce duce spre succes; în consecinţă, profită de toate condiţiile,  acţionează fără teamă şi realizează cu pricepere tot ceea ce doreşti.

După ce  a identificat scopul, omul ar trebui să-şi imagineze  o cale directă către îndeplinirea lui şi să o urmeze fără a privi în dreapta sau  în stânga.  

Îndoielile şi temerile ar trebui atent eliminate;  ele sunt elemente care vă abat de la calea dreaptă a efortului, iar drumul va fi întortocheat, inutil, zadarnic. Gândurile de îndoială şi frică nu au dus niciodată la nimic bun şi nici nu o vor putea face.  Ele duc întotdeauna la eşec. 

Scopul, energia, puterea de a înfăptui şi toate gândurile puternice încetează, atunci când se strecoară în minte îndoiala şi teama.

Voinţa de a înfăptui izvorăşte din cunoaşterea faptului că putem face un anumit lucru.»   

(va urma)

*

La primul meu drum pe dealul Dumitrii, lângă Bistrița, unde a fost casa lui Lucian Blaga, am fotografiat acest salcâm cu flori. jenița naidin

Astăzi,  a Plecat în Eternitate o mare actriţă – Tamara Buciuceanu Botez.

Dumnezeu să o odihnească în Pace! 

  *

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Marţi, 15 Octombrie 2019 

Singurătate… Solitudine… Tăcere… Isihie… 15 oct. 2019

*


Doris Cosma despre Părintele Vasile Beni şi Gheorghe Mizgan

De curând, în Bistriţa a  avut loc un eveniment cultural important.

Vă propun să citim cuvintele  scrise de  Doris Cosma despre lansările de carte prezentate:  

«Gheorghe Mizgan – dublă lansare la 60 de ani.  

Părintele Vasile Beni şi-a lansat prima carte

Palatul Culturii Bistriţa a găzduit un dublu eveniment care a avut în centru lansarea unor cărţi semnate de scriitorul Gheorghe Mizgan şi preotul Vasile Beni.
Evenimentul a debutat cu cuvântul managerului instituţiei, Dorel Cosma, care a făcut un scurt expozeu al evenimentelor ce se derulează în această perioadă, amintind aici şi Festivalul Internaţional de Teatru şi Literatură „Liviu Rebreanu”, care este în pregătire. Referitor la cărţile lansate, Dorel Cosma a spus că predicile părintelui Vasile Beni merită a fi aşezate în biblioteca fiecărui creştin şi citite la fiecare mare sărbătoare, iar poeziile lui Gheorghe Mizgan sunt bine primite de publicul iubitor de literatură.
Moderatorul evenimentului a fost Zorin Diaconescu, preşedintele Societăţii Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud, cel care a făcut o prelegere asupra importanţei legăturii dintre religie şi cultură, completată de preotul profesor Nicolae Feier, care a declarat că, în trecut, biserica şi cultura erau una şi aceeaşi instituţie.
Volumul de predici şi meditaţii creştine „La început a fost Cuvântul”, editat de părintele Vasile Beni, a apărut cu binecuvântarea Mitropolitului Andrei.

„În fiecare sărbătoare, cititorii noştri se bucură de prezenţa Cuvântului de învăţătură al părintelui Vasile Beni, colegul nostru din redacţia „Răsunetul”, care ştie să  creioneze tainele Evangheliei pe sufletul credincioşilor. De zece ani, părintele slujeşte la Biserica „Coroana” din Bistriţa, fiind unul dintre cei mai căutaţi şi iubiţi preoţi ai noştri.

Predicile domniei sale i-au apropiat pe cititorii noştri şi mai mult de credinţă şi-i dorim mulţi ani cu sănătate şi bucurii” a declarat managerul ziarului Răsunetul, Menuţ Maximinian.

Gheorghe Mizgan a lansat cărţile de poezie „Croaziera cuvintelor” (scrisă într-un mod inedit, fiecare cuvânt dintr-o poezie începând cu aceeaşi literă, poeme pentru care a primit până acum de două ori Certificat de record naţional de la Asociaţia „Cartea Recordurilor”) şi volumul „Insomnii marginale”, cu poezii atât cu vers clasic, cât şi cu vers alb.
Autor a peste 20 de cărţi, Gheorghe Mizgan a fost sărbătorit la 60 de ani de viaţă, dovedind, de la primul volum lansat în 2008, până astăzi, că este un scriitor harnic, care ştie să-şi aşeze temele în carte şi care îşi însoţeşte poeziile cu picturi proprii.
Au opinat despre Gheorghe Mizgan, Ana Zegrean, Ionela Nuşfelean şi Niculae Vrăsmaş.
Acordarea de autografe a întregit evenimentul.»

Doris Cosma

(Articol preluat din Ziarul Răsunetul, vineri 11. oct. 2019) 

*  

Jeniţa Naidin

Duminică,  13 Octombrie 2019


James Allen – Cum gândeşte omul – 12 –

Suntem la  episodul  12 în demersul nostru  de a citi cuvinte  folositoare despre gândirea umană.

Superb trandafir foto jenița naidin

Astfel, cităm  mai departe  din  cartea:  „Cum gândeşte omul”,

   scrisă de James Allen, şi anume:

Capitolul 4 intitulat:  Gând şi scop, 

cu menţiunea că am mai luat cunoştinţă de anumite fragmente din acest Capitol, la începutul anului, respectiv în 26  Februarie 2019.   

Sunt cu totul deosebite sfaturile scrise acum peste 100 de ani, şi, de aceea merită a fi reluate:

«Dacă nu asociezi gândurilor tale un scop precis, nu vei realiza nimic.

Cei mai mulţi oameni permit majorităţii gândurilor lor să „plutească fără ţintă”  pe oceanul vieţii.

Lipsa unui ţel este un viciu, astfel că această derivă nu trebuie să continue pentru cel care cârmeşte vasul departe de catastrofă şi de distrugere.

Oamenii care nu au un scop central în viaţă cad uşor pradă grijilor, temerilor, necazurilor şi autocompătimirii, care toate sunt indicatori ai slăbiciunii şi conduc 

– la fel de sigur ca şi actele deliberate de răutate –

      spre eşec, nefericire şi pierderi, întrucât slăbiciunea nu poate dăinui într-un univers în evoluţie.

Un om ar trebui să-şi stabilească un scop îndeptăţit în inima lui şi să acţioneze în vederea îndeplinirii lui. El ar trebui să facă din acest scop punctul central al gândurilor sale.

Obiectivul poate lua forma unui ideal spiritual, sau poate fi  un obiect material, după natura lui la momentul respectiv.

Dar, indiferent de natura lui, ar trebui să-şi concentreze  stăruitor forţa mentală asupra obiectivului propus.

El ar trebui să facă din acest scop sarcina supremă şi să se dedice îndeplinirii lui, fără să permită gândurilor să rătăcească în capricii efemere, pofte şi închipuiri.

            Aceasta este calea supremă către autocontrol şi spre adevărata concentrare a gândului. Chiar dacă nu reuşeşete, în mod repetat, să-şi îndeplinească obiectivul 

 (aşa cum se va întâmpla, cu siguranţă, până ce va depăşi orice slăbiciune),  tăria de caracter câştigată va fi pe măsura adevăratului lui succes, iar ea va fi punctul de plecare pentru mai multă putere şi pentru noi succese în viitor.

Cei care nu sunt pregătiţi pentru stabilirea unui scop măreţ, ar trebui să-şi fixeze gândurile pentru a-şi desfăşura cât mai bine activitatea pe care o practică, indiferent de cât de puţin importantă ar putea fi munca lor. Doar în acest fel gândurile pot fi strânse laolaltă şi concentrate; în acelaşi timp, se dezvoltă hotărârea şi energia, şi nu va mai exista nimic care să nu poată fi realizat.

Chiar şi cel mai slab suflet care îşi cunoaşte propria slăbiciune şi care crede în acest adevăr

– că forţa se poate dezvolta doar prin efort şi practică – va începe imediat să se străduiască, ca să adauge efort după efort, răbdare peste răbdare şi forţă peste forţă, care nu va înceta niciodată să evolueze, pentru a  ajunge în final la o putere divină.»   

Trandafiri Toana foto jenița naidin

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Luni, 7 Octombrie 2019 

Bistriţa 

Covor de frunze Toamna 2019 foto jenița naidin

*


Picturi realizate de Mihaela şi Dan COTOC

Am intrat din nou în Biserica  Sfântul Gheorghe din Bistriţa, care se pictează în aceste vremuri,  pentru  a  însoţi o pictoriţă de icoane care văzând  Icoana Maicii Domnului realizată de  Mihaela şi Dan COTOC  mi-a spus:

„Iată o Icoană  la care  îţi vine să te rogi instantaneu”.  

 Am mai spus că Iubesc arta, Iubesc pictura în general, însă, în mod deosebit, pictura din lăcaşurile de cult, pentru că, prin   imaginile respective, „citim” momente din  Sfintele Scripturi şi din Vieţile Sfinţilor.

Vă invit să priviţi  în continuare alte fotografii pe care le-am  făcut în  această biserică, ce se împodobeşte cu imagini splendide prin arta pictorilor  Mihaela şi Dan  COTOC.

Este minunat să ai prilejul să observi o lucrare de asemnea anvergură, mergând pentru a vedea lucrarea în diferite momente ale naşterii ei.

Pictorul Dan Cotoc și pictorița Maria Olteanu

Felicit artiştii care realizează această grandioasă pictură, într-un lăcaş de cult generos,  cu Hramul Sfântul GHEORGHE, anume  Pictorul Dan Cotoc şi soţia sa, pictor restaurator, Mihaela Cotoc.

Superbă pictură cu Sfântul Gheorghe

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Naidin

Joi, 2 Octombrie 2019 


Pictorii Mihaela şi Dan COTOC

Motto: „Prima privire aruncată unui tablou provoacă reflexe condiţionate

de cele mai multe ori,  de cultura şi tradiţiile fiecăruia,

şi nu conferă întotdeauna un maximum de intensitate percepţiilor noastre.”

Madeleine  Hours

Iubesc arta, Iubesc pictura în general, însă, în mod deosebit, pictura din lăcaşurile de cult, pentru că, prin   imaginile respective, „citim” momente din  Sfintele Scripturi şi din Vieţile Sfinţilor.

Vă invit să priviţi fotografii pe care le-am  făcut într-o biserică din Bistriţa, ce se împodobeşte cu imagini splendide prin arta pictorilor  Mihaela şi Dan  COTOC.

Este minunat să ai prilejul să observi o lucrare de asemenea anvergură, mergând pentru a vedea opera în diferite momente ale naşterii ei.

M-a impresionat scena cu Martirii Brâncoveni. Spuneam pictorilor că, în mod sigur,  vor fi profesori care vor putea să povestească  elevilor acel fragment dureros din istoria României în faţa acestei minunate picturi realizate de ei.

Iată,  puteţi vedea această  scenă cu Brâncovenii, într-o etapă anume, dar şi finalizată:

Pictorul Mihai Cotoc explică scena
Scena Martirii Brâncoveni final
Pictorița Mihaela Cotoc
Se muncește cu Bucurie
Sfinții Cosma și Damian
Sfântul Foca

Felicit artiştii care realizează această grandioasă pictură, într-un lăcaş de cult generos,  cu Hramul Sfântul GHEORGHE, anume  Pictorul Dan Cotoc şi soţia sa, pictor restaurator, Mihaela Cotoc.

 (va urma)

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Dodiţă Naidin

Miercuri, 25 Septembrie 2019 

Bistriţa

Pictorii merită flori…

Ofer aceste flori pictorilor Mihaela şi Dan COTOC:       


CITIM, COMUNICĂM

O carte, care începe cu evocarea unui moment din viaţa Poetului Ioan Alexandru, te invită să o citeşti cu interes.

Acest gând s-a ivit în mintea mea când am început să citesc cartea:   

 „azi,  în zigzag”,  publicată la Editura Şcoala Ardeleană, Cluj, 2019, autor, Cornel Cotuţiu.

foto: jenița naidin

Din dorinţa de comunicare cu Dumneavoastră, vă mărturisesc câteva impresii ale cititoarei ce sunt,  în urma acestei  lecturi captivante.   

Structurată pe zece capitole şi având o tematică diversă, ce te determină să nu laşi cartea din mână, consider această lucrare ca fiind importantă pentru oameni de toate vârstele.

Am citit cu pixul în mână şi integral cele 114 eseuri şi, ca o impresie generală, spun că, prin conţinutul lor, întâlnim toată gama de emoţii a  autorului  exprimată când  ne înfăţişează: evenimente culturale şi politice;    starea urbei în care s-a născut şi în care locuieşte şi acum;  amintiri emoţionante despre părinţii săi;    destăinuri din viaţa personală;  analiza critică a unor cărţi;   evenimente istorice evocate ca urmare a unei documentări temeinice;   o radiografie a Spiritului Vremii, a Mentalului colectiv al anului 2018.  

Pot spune că această Carte este un document.

Din  volumul „azi,  în zigzag”,  se vede clar cum îl ajută scrisul pe  autor  să îşi lumineze lăuntricul, exteriorizând stările de supărare, iritare, indignare.

Uneori,  spune el însuşi despre un titlu al unui articol al său că frământarea  respectivă  „este expresia stării de spirit ce mă foieşte mereu în ultima vreme”.  Şi dacă îl foieşte starea sa de spirit la un moment dat, atunci liniştea vine din  scrisul şi publicarea emoţiei.

Consemnez o mirare citindu-l pe scriitorul Cornel Cotuţiu:  Îi citează pe cei care au limbaj dur, licenţios, dar şi dânsul foloseşte de multe ori un limbaj nu tocmai ortodox,  este adevărat, mai ales în eseurile despre politică. 

 Uneori îşi descarcă sufletul, mintea, imginându-şi scenarii  motivate astfel: „ca să-mi treacă ciuda”. Deci, scrie, îşi eliberează stările negative, conform Scripturii: „să nu apună soarele peste mânia voastră”.  Dar, fiind atent şi prezent  spiritual la preajmă, analizând lucid Lumea în care trăieşte, vin alte supărări, sau ceva îi reaminteşte de întâmplări triste.

Astfel, un eseu începe aşa: „M-a tulburat peste măsură o afirmaţie…”

Am observat că repetă în cartea asta, dar şi în alt volum anterior, o supărare ce i-a provocat-o un  om pe care nu l-a iertat. Iertaţi-l,  Cornel Cotuţiu, fiindcă dumneavoastră vă va fi de folos, pentru că veţi fi liber de această amintire dureroasă!  Ştiţi acest remediu. Dar, desigur, cunoaşteţi şi faptul că mânia este indispensabilă, este o componentă a vieţii, are o funcţie de avertizare.  Păstrănd proporţiile, ne amintim că şi Iisus s-a mâniat la Templu! Totodată,  este imperios necesar să fim atenţi la echitate, astfel încât  să ne îndreptăm mânia numai asupra celui îndreptăţit să o primească, să nu o deviem către alte persoane.

Numeroase pagini din cartea „azi,  în zigzag”,  sunt o Bucurie, şi anume atunci când luăm cunoştinţă despre  evenimente culturale, cărţi şi oameni, totul  fiind descris de autor cu cele mai frumoase cuvinte, cu metafore reuşite, nemaiîntâlnite.

Am observat, din textul: „Iza îl preferă pe Caragiale!!”,  o mărturisire a autorului ce îi dezvăluie sensibilitatea,  faptul de a fi recunoscător,  trăirea unei puternice emoţii.  

Citez un crâmpei:

«Am participat la (deja) tradiţionalele „Zile ale revistei NORD  LITERAR”.  În sala mare a Consiliului Judeţean maramureş, unde au debutat lucrările, a fost prezent faimosul scriitor al acestui areal Nicolae Breban. Astfel, i s-a decernat Distincţia de „Cetăţean de onoare al oraşului Baia Mare”.

Cine nu doreşte să-l vadă „pe viu” pe distinsul român al Ţării de Sus, să-l audă, să se lase mângâiat de privirea Domniei Sale?  În ce mă priveşte, mi s-au înmuiat picioarele, când, la sediul redacţiei, văzându-mă, mi-a zis: „Te citesc cu plăcere!”».

Nu ştiu de ce m-am gândit la analizele pertinente făcute  de N. Steinhardt romanelor scrise de N. Breban, despre care spunea: „Caracteristic întregii opere a lui N.B. este un insolit amestec de vulgaritate şi sublim.”.

Ştiu că pentru a scrie este necesar să citeşti foarte mult.  Din cartea despre care discutăm se vede clar cât de mult a citit autorul.

Cornel Cotuţiu  apreciză  mulţi oameni de cultură,  menţionez doar câteva nume de scriitori prezenţi în carte, pe care şi eu îi preţuiesc,  îi citesc:  Irina Petraş, Ioan Pintea, Menuţ Maximinian, Olimpiu Nuşfelean, Iacob Naroşi, Dumitru Rusan.

            Cât priveşte textele despre politică şi social  scrise de  Cornel Cotuţiu, citindu-l, m-am gândit dacă nu cumva este rudă cu Ion Luca Caragiale, despre care eleva de clasa a VII-a, Iza spunea: „Îl consider cel mai contemporan scriitor român”.

Am apreciat mulţi scriitori înainte de 1989, cu  a căror scrieri  practic am comunicat minunat, iar unul dintre ei a fost Augustin Buzura.  Detalii neştiute despre Plecarea în Eternitate a acestui medic-scriitor am aflat din eseul: „Nu este şi ambasadorul meu!”.

Ştim că scrisul este un mod benefic de a te menţine sănătos psihic, ajută la Limpezirea  Lăuntricului omenesc.  

În final,  ca cititoare,  îmi exprim o speranţă: Cornel Cotuţiu, la un moment dat, va scrie cu acele cuvinte care au o vibraţie înaltă, indiferent ce emoţie, ce stare sufletească îşi va  exprima,  şi, astfel, va  crea lectorului o stare de confort psihologic şi o mai puternică posibilitate de a-i prelua mesajul ce a dorit  a-l transmite semenilor Domniei Sale.

Desigur, este ştiut şi faptul că a-ţi reprima o mânie justificată înseamnă să nu comunici sincer, nici cu tine însuţi, nici cu ceilalţi.

Deci, domnule  Cornel Cotuţiu,  continuaţi să dojeniţi pentru a provoca şi a stimula oamenii, dar, pe cât se poate, cu expresii şi cuvinte  de înaltă vibraţie.

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Luni, 23 Septembrie 2019 

Bistriţa

Toamna, trandafiri spre Cer foto jenița naidin

***


James Allen – Cum gândeşte omul – 11 –

Citim împreună  mai departe  din  cartea:  „Cum gândeşte omul”,

   scrisă de James Allen.  

 Suntem la Capitolul 3 intitulat:   

  Efectele gândului  asupra  sănătăţii şi corpului.

Este important să ne facem timp pentru a citi texte folositoare, iar eu, după cum vedeţi, le culeg la calculator dintr-o carte publicată de o editură cu traducători  ce sunt adevăraţi cunoscători ai ambelor limbi: engleză şi română.

Îmi place această activitate de a lua cunoştinţă de ceea ce a scris acest semen al nostru acum 100 de ani!

Iată, vă invit şi pe Dumneavoastră:

«Corpul este servitorul minţii. El se supune mecanismelor minţii, fie ele deliberat alese sau exprimate automat. La porunca gândurilor necinstite, corpul ajunge rapid la boală şi descompunere;  la comanda gândurilor vesele şi frumoase, el se îmbracă în tinereţe şi frumuseţe.

Boala şi sănătatea, ca şi circumstanţele, îşi au rădăcina în gândire.  Gândurile bicisnice se vor exprima printr-un corp bolnav. Se ştie că frica îl omoară pe om la fel de rapid ca şi un glonţ – şi continuă să omoare mii de oameni la fel de sigur, chiar dacă într-un ritm lent.

Oamenii care trăiesc cu frica de boală sunt cei care se vor îmbolnăvi. Anxietatea le slăbeşte rapid întregul organism şi îi lasă descoperiţi în faţa bolii; în timp ce gândurile inferioare, chiar şi fără a fi urmate de acţiune, distrug îndată sistemul nervos.

Gândurile puternice, pure şi optimiste construiesc corpuri viguroase, armonioase. Corpul este un instrument delicat şi maleabil, care răspunde prompt la gândurile care i se transmit, iar tiparele de gândire vor produce propriile efecte, bune sau rele asupra lui.

Oamenii vor continua să aibă gânduri impure şi sânge otrăvit, atâta vreme cât vor promova gânduri necurate.  Dintr-o inimă curată vine o viaţă curată şi un corp curat. Dintr-o minte pângărită rezultă o viaţă pângărită şi un corp decăzut. Gândul este izvorul acţiunii, vieţii şi manifestării; curăţaţi izvorul şi totul va fi pur.

Schimbarea de dietă nu-l va ajuta pe omul care nu-şi schimbă gândurile. Când un om îşi purifică gândurile, nu va mai pofti la mâncare impură.

Dacă vreţi ca trupul să vă fie perfect, fiţi atenţi la gânduri. Dacă vreţi să vă întineriţi corpul, înfrumuseţaţi-vă mintea. Gândurile de răutate, invidie, dezamăgire, tristeţe vă răpesc sănătatea şi armonia din corp. O expresie aspră a feţei nu apare întâmplător; este rezultatul gândurilor neplăcute. Ridurile care vă brăzdează faţa au apărut din cauza smintelii, pasiunii şi mândriei.

Cunosc o femeie în vârstă de 96 ani, care are înfăţişarea luminoasă şi nevinovată ca a unei fete. De asemenea, cunosc un bărbat tânăr a cărui faţă este aspră şi zbârcită.

În primul caz, vedem rezultatul unei dispoziţii blânde şi senine; în timp ce în al doilea, aspectul lui este determinat de pasiune şi nemulţumre.

Aşa cum nu puteţi avea un cămin plăcut, dacă nu lăsaţi să intre aerul proaspăt şi razele soarelui în camere, tot aşa un corp puternic şi o înfăţişare luminoasă, fericită şi liniştită nu poate rezulta decât din invitarea în minte a gândurilor de veselie, bunăvoinţă şi pace.

Pe feţele celor îmbătrâniţi există riduri produse de simpatie, altele de gândri puternice şi pure, iar altele sunt dăltuite de către pasiune. Cine nu le poate deosebi? La cei care au avut o viaţă morală, bătrâneţea este calmă, liniştită şi uşoară, ca soarele la apus.

Am văzut,  de curând, un filozof pe patul său de moarte. Nu era bătrân decât în ani. A murit la fel de uşor şi de liniştit cum a trăit.

Nu există recomandare mai bună decât gândurile de veselie în vindecarea bolilor corpului; nu există mai mare alinare decât bunăvoinţa pentru alungarea umbrelor create de durere şi mâhnire.

A trăi continuu cu gânduri de răutate, cinism, suspiciune şi invidie, înseamnă să fii închis într-o celulă de închisoare construită de tine însuţi. Dar, dacă vei gândi de bine la adresa tuturor, dacă vei fi vesel cu toţi şi vei învăţa să găseşti, cu răbdare, binele din fiecare persoană – atunci aceste gânduri altruiste vor fi chiar porţile raiului; iar gândurile de pace îndreptate către toate creaturile vor aduce pacea absolută posesorului lor.».  

         (va urma Capitolul 4, posibil încă vreo 7 episoade până la final, deci, data viitoare, numărul 12.)

* După aceste sfaturi, scrise de James Allen, la care achiesez,  priviţi imagini superbe pe care le-am pregătit pentru Dumneavoastră:

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Vineri,  20  Septembrie 2019 

Bistriţa 

*


Ioan Alexandru – 16 Septembrie 2019

Motto:

Se-aude câte-un fluture plângând

Ioan Alexandru – Poezia ROMÂNIA

Sunt la Poetul Ioan Alexandru 17 Februarie 2018

Astăzi, sunt 19 ani de când a Plecat în Eternitate marele nostru Poet Ioan Alexandru.

Catapeteasma Bisericii vechi M. Nicula foto jenița Naidin febr. 2018

În 17  Februarie 2018 se împlineau  22 ani  de când Mama mea se întâlnea  cu tatăl meu în Lumea Drepţilor.

Având musafiri de la Bucureşti, ca de obicei, i-am condus prin locuri de  cultură,  prin mănăstiri:

Muzeul Liviu Rebreanu,  Mănăstirea Salva,  Mănăstirea Nicula.

Le-am povestit despre Ioan Alexandru şi am făcut fotografii la mormântul său.

Iată fotografii:

interior Biseria M Nicula foto j.n.
17 februarie 2018 la mormântul Poetului
Piatra de amintire Ioan Alexandru foto jenița naidin febr. 2018
Oameni la rugăciune M. Nicula foto j. naidin
Sunt la ușa Catedralei în construcție de la M. Nicula febr. 2018

Vă invit să citim câteva cuvinte despre Ultimul drum al unui Poet, dar şi crâmpeie din activitatea sa.

Texte de pe internet:

            «Pe 16 septembrie 2000, poetul se stinge din viață la Bonn (act nr. 5342 înregistrat la Primăria Sectorului 5 din București).

Este adus în țară cu un avion militar, datorită interesului manifestat de Președintele țării. Dar nici Uniunea Scriitorilor (deși Ioan Alexandru era membru al Uniunii Scriitorilor și a fost și în conducerea Uniunii), nici Parlamentul României (deși a fost parlamentar) nu s-au ocupat de înmormântarea poetului. N-a fost depus la Uniunea Scriitorilor, n-a fost depus la Palatul Parlamentului, n-a putut fi depus la Patriarhie… A poposit un timp la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, dar n-a putut să-și doarmă somnul de veci nici aici.

Prin grija lui Bartolomeu Anania a fost dus și înmormântat la Mănăstirea Nicula. A plecat din Capitală și a străbătut țara într-o ultimă călătorie, prin plaiurile pe care le-a cântat în Imne, spre inima Transilvaniei, cu un popas mai lung de reculegere în Catedrala din Alba Iulia.”.

***

„La Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române din București, a apărut, în traducerea lui Ioan Alexandru, cartea lui Wilhelm Nyssen, „Frescele Bisericii ortodoxe Sfântul Ioan Botezătorul – Ferentari din București“.

În 1987, la Tokio, primește „Medalia de aur”, conferită unui mare poet creștin.

Scrie un cuvânt înainte, „Rolando Certa“, la volumul de poezii „Surâsul Korei“ de Rolando Certa, apărut la Editura „Facla“ din Timișoara (traducere de Ștefan Damian; postfață de Eugen Dorcescu).

În 1988 i se publică volumul „Imnele Maramureșului“, la Editura Cartea Românească

În 1989, pe 21 Decembrie, participă la manifestațiile revoluționare din București. „Socot că lupta pe care am dus-o ca poet să-mi scot cărțile creștine într-o perioadă atee, a fost tot o luptă! Însă nu a fost așa de deschisă și nu s-a putut manifesta în sfera politicului, dar, după, Revoluție, dreptul de-a fi atât de deschis în Parlament mi l-am obținut în noaptea de 21 Decembrie ’89, când mi-am luat rămas bun de la soție și copii – a venit și soția mea cu mine la manifestație, a stat o vreme, a plâns că o las singură cu cinci copii, întrucât se trăgea! Deci m-am despărțit de soție, care mi-a spus: „dacă așa îți este soarta, Dumnezeu să fie cu tine, eu merg acasă la copii!” Eu am rămas acolo în stradă. Fără să îmi dau seama a fost o noapte hotărâtoare, care a schimbat soarta României! Sunt fericit în vecii-vecilor că în noaptea de 21 Decembrie ’89, când s-a hotărât soarta – și încă erau la putere dictatorii, pentru că abia pe data de 22 Decembrie (după vreo 30 și ceva de ore) au plecat – am luat parte la manifestația din Piața Universității și am fost martor la evenimentele de acolo, cu o cruce în mână, cu Sfânta Scriptură și cu Icoana Mântuitorului. Le țineam predici soldaților să nu omoare! Nu era nici un preot din păcate acolo! Sau cel puțin eu nu am văzut. Și m-au întrebat – lângă trupurile cu sânge vărsat pe caldarâm, lângă Universitate – „Ești popă?”, pentru că făceam rugăciune! Zic, „Da, sunt popă!”, „Hai, domnule părinte!”. Atunci se lăsau jos, iar eu făceam slujbe noaptea, acolo pe sângele vărsat. A doua zi s-a schimbat soarta României! După ce a fugit Ceaușescu, am ajuns la Televiziune, apoi m-am întors acasă. În seara aceea s-a înființat, în casa mea, Partidul Național Creștin Țărănesc.” (Emil Șimăndan, „Dialoguri cu Ioan Alexandru“, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001).

Pe 8 aprilie 1990, seara, a vorbit în Catedrala mitropolitană din Timișoara, numind Timișoara „Ierusalimul neamului românesc”. A participat și Mitropolitul Nicolae Corneanu.

Este ales deputat de Hunedoara în Parlamentul României.

În 1991 publică volumul „Bat clopotele în Ardeal“, Editura Făt-Frumos, București, o fascinantă carte despre sat și copilărie.”»

*

Odihneşte-te în Pace drag Poet Ioan Alexandru!

*

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Luni,  16  Septembrie 2019  

Bistriţa 

Piatra de la Locul de veci a Poetului Ioan Alexandru foto Jenița Naidin 17 Februarie 2018

*


James Allen – Cum gândeşte omul – 10 –

Din  cartea:  „Cum gândeşte omul”,

   scrisă de James Allen,  

citim acum ultima parte a Capitolului 2,  Efectele gândului  asupra circumstanţelor.

Am făcut acest aranjament cândva, cu flori de gențiană din Munții Rodnei. jenița naidin

Vă mărturisesc, cu Dragoste, că aceste scrieri despre gândirea umană ne sunt necesare tuturor şi la orice vârstă ne afăm, şi chiar dacă am mai citit şi alte cărţi pe aceeaşi temă.

Data viitoare vom continua cu  Capitolul 3 din opera aceasta scrisă acum 100 de ani.

Iată:

«Dacă omul încetează să mai aibă gânduri imorale, întreaga lume va veni în întâmpinarea dorinţelor lui şi va fi gata să îl ajute. Când va da deoparte gândurile rele şi  bolnăvicioase, brusc vor apărea oportunităţi care să-l ajute în hotărârile lui ferme.

Dacă va încuraja gândurile bune, soarta nu-l va condamna la sărăcie şi ruşine. Lumea este un caleidoscop, iar diferitele combinaţii de culori, pe care vi le arată în fiecare moment, sunt imaginile minunat prelucrate ale fluxului vostru continuu de gânduri.

Poţi fi tot ceea ce îţi doreşti;

Lasă eşecul să-şi găsească falsa mulţumire 

în acel biet cuvânt: „împrejurare”.

Dar spiritul tău îl nesocoteşte şi este liber.

El stăpâneşte timpul, cucereşte spaţiul

Îl sperie pe acel jongler fanfaron numit Destin,

Şi îi porunceşte tiranei Circumstanţe

Neîncoronate şi o face un umil servitor.

Voinţa umană, acea forţă nevăzută,

Vlăstarul unui Suflet nemuritor,

Poate atinge orice ţel,

Chiar şi prin ziduri de granit.

Nu fi nerăbdător dacă întârzie,

Ci aşteaptă ca unul ce înţelege;

Când spiritul se ridică şi comandă,

Zeii sunt pregătiţi să se supună.».  

         (va urma)

cerul dimineața la fereastră. foto jenița naidin

*

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Marţi,  10  Septembrie 2019 

Bistriţa 

cer de septembrie foto j.n.

*


Next page »