Un nou salt al Omenirii spre Spiritualizare

Suntem în Luna Martie 2020.

Trăim, în acest moment, la nivel mondial, timpuri îngăduite de Inteligenţa Cosmică,

de Dumnezeu pentru ca nivelul de Spiritualizare al Omenirii să mai facă un salt.

Nu ştim de ce omul evoluează doar prin suferinţă!

Este pandemie din cauza unui nou coronavirus şi suntem în suferinţă cu toţii.

*

Oare de ce suferiţi în singurătate şi nu Îl chemaţi pe Dumnezeu în ajutor!

Aveţi tot dreptul să Îl numiţi cum credeţi, tot El Este.

Dumnezeu este Mintea Cosmică, Inteligenţa Universală, El este Cel ce Este, este Sursa.

Şi eu, în tinereţe am trăit fără să Îl chem în ajutor şi mă văitam că ceilalţi sunt în echipe şi eu sunt singură. Până când, într-o zi, mi-a venit în minte că sunt în echipă cu Dumnezeu, cu Iisus Hristos şi că fac parte din TOT. Că suntem toţi UNUL. Să credem în reflecţiile celor de demult care au lăsat mesajul lor urmare a unor experienţe de viaţă teribile.

Iată cuvinte gravate în sufletul şi inima mea în timpul îndelungatei mele vieţi pământene:

„ Toate darurile închise în destinul nostru sunt îngrădite cu suferinţe,

şi numai la atâtea daruri ajungem,

prin câtă suferinţă putem răzbi cu bucurie.

  Numai atâta mângâiere putem aduce între oameni,

câtă amărăciune putem bea

în locul celor ce vrem să îi mângâiem.

 Atât de puternice vor fi mila şi adevărul în noi,

câtă văpaie de ură înfruntăm bucuroşi

pentru Dumnezeu şi pentru oameni.”

*

Da, răzbim cu Bucurie prin Suferinţă, dar ne ajută mult gândul la Mântuire,

gând care  este energizant, optimist.

Să dorim să îi mângâiem pe cei din jur, nicidecum să ne aşezăm în postura de victime.

Victimizarea aparţine omului imatur!

Pentru Dumnezeu şi pentru oameni să înfruntăm cu mult curaj criticile şi ura ce vine din exterior, indiferent de la cine vine.

Important este numai ce avem în Interiorul nostru, în Sufletul nostru.

Să Îl lăsăm pe Dumnezeu în Interiorul nostru şi atunci, supărările, gândul răzbunării, depresiile şi nevoia de a-i învinovăţi pe alţii pentru deciziile noastre vor pleca, lăsând loc divinităţii.

Va rămâne cu noi, și în noi, Pacea lui Dumnezeu, vom avea claritate interioară.

El va veni la noi, dar să Îl chemăm.

S-a spus un mare Adevăr:

„Când vine Dumnezeu la tine

te dezlegi de toate,

atât de nedreptăţile tale,

 cât şi de toată dreptatea ta.

Când stai în faţa lui Dumnezeu cu credinţă tare

eşti mai presus de lumea aceasta,

mai presus de trăncăneala vieţii.

Ai, cu un cuvânt,

 liniştea mai presus de lume,

ai liniştea lui Dumnezeu.”

Deci,

lăsaţi-L pe Dumnezeu să intre în inima şi mintea Dumneavoastră!

Chemaţi-L sincer!

S-a spus demult un Adevăr universal şi anume că îl putem cunoaşte corect pe un om numai  dacă îl iubim sufleteşte, spiritual.

Se observă din istoria lumii că de câte ori o cultură a dispărut aceasta s-a datorat faptului că liderii îşi împietreau inima, nu se mai rugau şi desconsiderau valoarea individuală a omului.

Acei lideri ai unei societăţi din istoria civilizaţiilor care au văzut în mulţime doar  un instrument al puterii lor şi a silit oamenii la robie, au făcut ca temelia acelei culturi să se dărâme.

Aşa, păstrând proporţiile, se întâmplă şi în celula societăţii: familia.

Dacă nu se dă atenţie fiecărei vieţi, fiecărui suflet şi cineva din familie îşi arogă mândria de a exploata, de se folosi ca de obiecte de celelalte suflete, deci cel ce nu iubeşte contribuie la dispariţia acelei familii.

Acei membri ai acelei familii nu cred că Dumnezeu e în fiecare om, deci şi în ei, au mândria că ei sunt totul şi trăiesc egoist.

Ei nu sunt vinovaţi dacă nu au ştiut şi  nu li s-a  spus că  Omul are datoria de a nu uita de legătura  sa cu Universul şi nu numai cu lumea pământeană în care îşi rezolvă nevoile materiale.

Mândria l-a pierdut pe om, ne spun învăţaţii de demult.

De aceea, din zorii vieţii, părinţii, adulţii din jurul lui să îl înveţe pe puiul de om Iubirea faţă de Dumnezeu, de Univers.  Să i se vorbească copilului mereu despre sufletul său ce e venit de la Dumnezeu, nu de  la părinţi.  Deci, acest suflet are viaţa sa şi evoluţia lui e fundamental legată de legătura cu vastul Univers. Au fost şi sunt părinţi care nu ştiu să lege  copiii de Inteligenţa  Cosmică şi îi limitează, îi leagă de ei.

Vechile religii spun că Dumnezeu s-a unit  cu omul şi în asta constă minunea existenţei omeneşti.  Acest lucru să fie spus copiilor de cei care ştiu şi cred.

 Dorim ca cei ce nu  ştiu să reuşească să afle.

Adulţii care reuşesc, la un moment dat,  să Îl afle pe Dumnezeu, dar constată că au avut o viaţă grea pentru că în primii ani din viaţă nu au fost ajutaţi să ştie de unde au venit şi unde Pleacă  şi  că este necesar ca nici un moment să nu uite de Dumnezeu, sunt invitaţi cu Dragoste să ierte. Iertarea pe  ei îi ajută în primul rând pentru că devin liberi.

Deci, în orice etapă a vieţii conştiente să Îl accesăm pe Dumnezeu care este în interiorul nostru.

Odată ce simţim, credem real că El este  cu noi permanent,  ne reamintim, şi trăim mereu cuvintele spuse de un Sfânt care le-a experimentat:

Când vine Dumnezeu la tine

te dezlegi de toate,

atât de nedreptăţile tale cât şi de toată dreptatea ta.

Când stai în faţa lui Dumnezeu cu credinţă tare

eşti mai presus de lumea aceasta,

mai presus de trăncăneala vieţii,

ai cu un cuvânt liniştea mai presus de lume,

ai liniştea lui Dumnezeu.”

Şi, … credeţi-mă, e minunat să fim liberi de trăncăneala vieţii, să avem liniştea lui Dumnezeu şi să ajutăm cu tot ce stă în puterea noastră.

Personal exist făcând lucrurile ca pentru Dumnezeu şi este bine aşa.

Rugaţi-vă să trăiţi această stare de a-L simţi pe Dumnezeu.

 Iubindu-L,  ne dezleagă de dreptatea ce credem că o avem,

dar şi de nedreptatea ce ni se face.

E o mare Bucurie să fim de folos cu ceea ce putem în fiecare etapă a vieţii noastre ce evoluează mereu prin  sufletul ce îl avem de la Dumnezeu.

 Conştiinţa noastră sigur trăieşte după plecarea din corpul fizic.

Vedeţi, în Prezent,  cum cercetătorii, Marea Ştiinţă  publică acum  că această viaţă de după Marea Plecare e încă o etapă a vieţii  Omului după copilăria, tinereţea şi bătrâneţea sa.

Nu ştiu de unde, dar mereu am ştiut asta.

Sufletul nostru ţine legătura cu Universul, iar după plecarea din trup, care este Templu al Spiritului Sfânt, trăieşte a patra etapă în Dumnezeu.

***     

 Astăzi spun  LA  MULŢI ANI!  Poetului David Dorian

Şi,   îl invit să citească  frumoase versuri,  

pe care le reproduc în onoarea sa:

Pământeştile mele zile 

 Pământeştile mele zile  curg asemenea unui râu strâmt

şi sufletul meu stăruie pe pluta vie a trupului

pe care  am să-l părăsesc atunci când drumul

va fi fost străbătut până la capăt.

Atunci?

Poate acolo jos lumina şi bezna

sunt asemănătoare?

Necunoscutul este eterna libertate.

El este fără milă în dragostea sa.

El sfarmă scoica pentru a afla perla,

Mută în temniţa-i neagră.

Tu îţi aminteşti de zilele de altădată

şi tu te tângui biata mea inimă!

Bucură-te mai curând de faptul că încă mai sunt zile

care vor să vină!

O, Pelerinule, a sunat ceasul!

Iată, a sosit timpul pentru tine să spui rămas bun

drumurilor!

Chipul tău îţi va fi din nou dezvăluit

şi o să vă aflaţi din nou faţă în faţă.”

   *** 

„Sufletul poetului dansează şi lunecă

pe undele vieţii printre glasurile mareelor şi ale vânturilor.

Acum, când soarele a apus şi cerul întunecat coboară în mare

 ca nişte gene lungi pe ochi obosiţi,

este ceasul când poetul, lăsându-şi pana,

îngăduie gândurilor sale să fugă

spre nepătrunsele adâncuri ale liniştii eterne şi tainice.” 

Rabindranath  Tagore

***

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin

În braţele lui Dumnezeu

  Vineri, 27 Martie 2020

***


IZVORU – Satul natal al pictorului MARIN ALBU

Rîul Neajlov din satul Izvoru

 În anul 2016 am scris mai multe articole despre satul IZVORU, comuna Vânătorii mici, judeţul Giurgiu.  

Cuvintele ivite atunci în inima mea, presărate cu fotografii, sunt postate pe acest blog.

Astăzi, 18 Martie 2020, odată cu tradiţionala urare: La mulţi ani!, adresată pictorului Marin Albu, născut în acest sat arhaic, reiau un text publicat în data de Luni, 27 Iunie 2016, deoarece autorul  „Monografiei istorico-culturală a satului şi şcoalei Corbii-Ciungi, Vlaşca”,

Teodor Gr. Dumitru, i-a fost şi dânsului învăţător, după cum mi-a povestit şi confirmat cele citate de mine, din cartea susmenţionată.

Este minunat să citeşti Monografia veche a unui sat şi să ai ocazia să vorbeşti cu oameni contemporani cu autorul lucrării. 

Mulţumesc Familiei Viorica şi Nicolae Iliescu pentru că mi-au dăruit o copie xerox a acestei Monografii, oameni minunaţi din satul  IZVORU, care de asemeni l-au cunoscut personal pe Teodor Gr. Dumitru.

 Marin Albu este un talentat pictor bisericesc, dar după cum veţi vedea aici, în mai multe fotografii cu picturile sale mai recente, l-a înzestrat DUMNEZEU cu mult HAR.

picturi în lucru
pictură a lui Marin Albu cu Sfântul Arsenie Boca autorul cărții Cărarea Împărăției
foto jenita naidin 2016
casa în care s-a născut pictorul Marin Albu satul Izvoru
paznicul casei pictorului
Marin Albu la Mănăstirea Salva
împreună cu Maicile la M. Salva
picturi în lucru Marin Albu
Lacul din satul IZVORU

Dar, să revedem ce am postat în 27 Iunie 2016:

Cum se învăţa carte pe vremuri în satul Izvoru

Pentru astăzi am selectat  din:

„Monografia istorico-culturală a satului şi şcoalei Corbii-Ciungi, Vlaşca”,

autor,Teodor Gr. Dumitru,  scrisă, posibil, în anul 1942,

numai câteva cuvinte despre viaţa culturală de început a acestui sat.

Cităm:

„Prima şcoală din sat. Cum se învăţa carte pe vremuri.

Începuturile învăţăturii prin şcoală îşi  au originea, în satul nostru, după Unirea Principatelor, cam pe la anul 1860.

Cel dintâiu om care s’a ocupat  cu predarea scris-cetitului a fost unul numit Neaţă Stângă, care învăţa scrierea pe nisip.

Locul unde îşi preda lecţiile a fost pe unde se află azi casa femeii Bălaşa Bunilă.

Învăţătorul Neacşu Dragon, cel care a deschis prima şcoală primară din Corbii Ciungi, a învăţat carte de la Neaţă Stângă.

Din arhiva şcoalei se vede că la anul 1878 Neacşu Dragon (nume predestinat n.ns) a înfiinţat prima şcoală în casele sale proprii, pe locul unde se găseşte fosta cârciumă Foca.

N’a primit nici o plată de la Stat sau comună că instalase şcoala în casa sa, ci numai salariul de 1500 lei anual, format din 1000 lei de la Stat şi 500 de la comună.

Şcoala avea ca sală de clasă una din camerele sale.

În loc de bănci nişte scaune lungi, în loc de catedră o măsuţă ţărănească.

[…]

Curăţenia şi focul se făcea de către elevi cu rândul, care de multe ori aduceau lemne de la ei de acasă.

Erau şi şcolari  răi şi leneşi care erau pedepsiţi în genunchi pe coji de nucă.

Soţia învăţătorului Dragon avea deseori de furcă cu nebunaticii de copii, care făceau gălăgie de-i luau casa pe sus.

[…]

Din casele sale, înv. Dragon a mutat şcoala în anul 1906 în locul anume acesta, care este sala de clasă de la Apus a şcolii noastre de azi.(1942, n.ns).

[…]

Biserica de  zid. În anul 1882 s-a ridicat în mijlocul satului, pe malul  al pârâiaşului, o biserică mare şi frumoasă, construită de către proprietarul satului (Doamne, un om avea în proprietate un sat…n.ns.), Sultana Ulise Creţeanu, (şi ce nume avea…Ulise.. n.ns.),

Care şi-a legat prin această faptă măreaţă memoria de viaţa satului nostru.

Biserica noastră de azi, a fost slujită până acum de  preotul G. Zugravu, între anii 1882-1907, şi de preotul C.A. Nedelcescu, care o păstoreşte de la anul 1909, actualul preot al satului.(e vorba de  anul 1942,credem. n.ns.).

[…]

Învăţătorii satului şi viaţa lor.

Luminători ai copiilor şi neobosiţi povăţuitori ai sătenilor, organizând viaţa culturală şi economică şi muncind alături cu sătenii pentru ridicarea satului, de la înfiinţarea şcoalei şi până în prezent au fost următorii:

1)      Neacşu Dragon…

El este cel dintâi care a bătătorit calea luminei în satul Corbii Ciungi.

[…] are 4 clase primare şi 3 clase normale, în etate de 27 ani şi 2 ani serviţi în învăţământ. El a fost adevăratul luminător al satului: bun, cinstit şi drept”.

Mai departe autorul  scrie multe pagini amintind toţi învăţătorii satului, până la dânsul.

Despre sine scrie, între altele:

„…în anul 1933 am cerut mutarea de la şcoala Crevedia Mare la  şcoala Corbii Ciungi, unde funcţionez şi în prezent.

În urma examenului de înaintare ţinut la Bucureşti în anul 1936 am fost numit  învăţător gradul II.

[…]

Pentru educaţia minţii am organizat biblioteca şcolară, muzeul şcolar, echipa de şezători şi teatru şi colţul Eroilor.

Gospodăria personală am început-o în anul 1933 când m-am căsătorit cu colega Dumitru Milica R. State, învăţătoare la această şcoală”

*

Vedem destinul autorului cum şi-a găsit şi perechea în Corbii Ciungi, iar mai departe în această Monografie  descrie situaţia  culturală a acestei localităţi ce există şi astăzi, sub numele de IZVORU.

Mai citez  câteva cuvinte ( de la pag.25), scrise de Teodor Gr. Dumitru, şi care sunt de mare actualitate.

Le culeg aici, aşa, poate le citeşte  Cineva:

„Şcoala e temelia puternică a vieţii Poporului şi Statului.

Cu poezioarele şi rugăciunile din abecedar se formează sufletul Poporului.

Statele şi neamurile cari au înţeles şcoala şi au cinstit-o au progresat, înţelegând că lumea nu se ridică prin materie ci prin spirit.

Viitorul unui popor este în educaţia fiilor săi.

Lumea întreagă să înţeleagă că Şcoala e lumina lumii.

Localul şcoalei trebuie să fie întotdeauna primitor şi frumos.

Împrejurul curţii s’au plantat:

Salcâmi, plopi şi tei,…”.

*

În încheiere, reproduc, din Monografie,  un mic fragment despre întemeierea acestui sat:

„Întemeierea satului.

Aşezarea. În partea de Nord a judeţului Vlaşca, pe stânga  râului Neajlov,

care îşi îndreaptă cursul de la M. Noapte spre M. Zi,

se află aşezat liniştitul sat de şes Corbii Ciungi.

De satele Corbii Mari şi Vânătorii Mici se leagă prin şoseaua judeţeană Giurgiu-Târgovişte.

În timpurile vechi, satul Corbii Ciungi împreună cu satele din  jurul său:

Cupele, Vadul Stanchii, Corbii Mari, Vânătorii Mici, Poiana Stângă şi Vânătorii Mari, au fost locuite de către vânători domneşti.

Numele de la început  al satului a fost Corbii Mici.

De unde şi-a luat numele  de Corbii nu ştie nimeni sigur.

În crângul de la marginea de Miazănoapte a satului se află un lac, azi aproape secat, care se numeşte „Lacul Corbului” unde îşi aveau cuiburile o mulţime de corbi, în vremea veche.

Se poate ca primii locuitori să fi numit  satul după numele acestor păsări sălbatice sau a acestui lac.  […] ”

Precizez că, deşi autorul arată că în acel timp când dânsul scria, posibil anul 1942,  lacul era

„aproape secat” , el există şi în prezent.

 „Legenda întemeierii. Tăierea degetelor de la mâini.

Schimbarea numelui satului nostru din Corbii Mici, în acela de Corbii Ciungi, pe care-l poartă astăzi ( adică în 1942.n.ns) este legată de o veche şi foarte ciudată legendă, ce s-a trecut din gură în gură, chiar de la începuturile întemeierii satului.

Se zice că Domnul Ţării româneşti, Radu Negru Vodă cel Mare, care a domnit de la 1495-1508, venind deseori la vânătoare în Pădurea Căscioarele şi plăcându-i foarte mult aşezarea satului nostru, Corbii Mici unde locuiau o parte din vânătorii săi domneşti, a dat poruncă de s’a zidit aici un palat mare şi frumos, unde se zice că avea de gând să facă capitala Ţării Munteneşti.

Divanul Ţării însă, în frunte cu Mitropolitul Nifon, cel scos din scaun de către Turcii de la Constantinopol, s-au împotrivit domniei lui Vodă şi capitala a rămas tot la Târgovişte.

Palatul de la Corbii Mici a rămas ca reşedinţă pentru popasurile când venea la vânătorile domneşti.

În palatul acesta, Vodă a adus o Jupâniţă care se numea Stanca şi care a fost o prietenă foarte credincioasă voevodului.”.

*

V-am oferit, cu drag, o lectură cuprinzând fragmente din opera învăţătorului Teodor Gr. Dumitru, dar şi fotografii frumoase.

Cât de curând veţi găsi aici pe blog, o postare amplă despre satul IZVORU, unde, desigur vor fi şi  alte  texte din  Monografia învăţătorului devotat profesiei sale.

Cu Iubire  şi  Recunoştinţă 

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Miercuri, 18 Martie  2020

Universul este nesfârşit


Din Iubire pentru Poezie şi Rugăciune

Iată cuvinte pe care le am în minte şi care ne ajută psihologic foarte mult:

Există în interiorul nostru o întreagă  Lume formată din gânduri, din emoţii şi din puteri, din lumină, viaţă şi frumuseţe. Deşi este invizibilă pentru ochiul liber, forţa acestei Lumi este covârşitoare.

Lumea din interiorul nostru este guvernată de minte,de conştiinţa noastră.  Dacă vom descoperi această Lume, noi vom putea găsi soluţii pentru orice problemă cu care ne confruntăm. Astfel spus, vom putea găsi cauza oricărui efect.  Dat fiind că această Lume interioară poate fi controlată de noi, toate legile puterii şi posesiunii pot fi controlate la rândul lor de noi.

Personal, când se spune că: toate legile puterii şi posesiunii pot fi controlate la rândul lor de noi, adaug:Noi reuşim numai dacă avem mintea la Dumnezeu.

Deci, să ne smerim, să avem în mintea noastră numai gânduri pozitive pentru noi şi pentru tot ce ne înconjoară.

Acţiunea vindecă frica.

Personal, chiar azi am scăpat  dintr-o stare de frică, cu privire la viaţa unuia din fiii mei, teamă  apărută ca urmare  a unei ştiri televizate. Am procedat astfel:

 am lăsat un pic gândul cel mai tragic care  mi- a venit în minte, apoi  m-am rugat şi am reuşit să mă  mobilizez, încât  am făcut acţiunea potrivită şi frica a dispărut.  

Pot spune, din proprie experienţă, că prin Rugăciune, putem mări frecvenţa vibraţiilor noastre, putem să ne energizăm.

În această fotografie, care mi-a fost făcută mai demult de un artist,

 mă uit spre Sfânta Scriptură,  

care este cu adevărat: Cartea Cărţilor. 

Iată o  Rugăciune pentru care am creat şi o altă versiune, deci

 o putem spune în două feluri:

-Doamne, dă-mi Putere

să schimb ceea ce se poate schimba;

-Doamne, dă-mi Răbdare

să suport ceea ce nu se poate schimba;

-Doamne, dă-mi Înțelepciune

să le deosebesc.

   ***** 

–   Doamne, dă-mi Seninătatea

de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba;

–   Doamne, dă-mi Curajul

de a schimba   ceea  ce se poate  schimba;

–   Doamne, dă-mi Înțelepciunea

de a face diferența, ca să ştiu ce am de făcut. 

***    

Vă invit Să citim  câteva poezii, pe care astăzi le-am ales din  creaţiile a trei poeţi:

Dinu Virgil, poet tânăr cu versuri de o profunzime şi frumuseţe deosebite; 

 R.Tagore şi Lucian Blaga, poeţi preferaţi care nu au nevoie de nici o prezentare:

„CREAŢIE  

Fiecare femeie

   E  o bucată 

de pământ roditor… 

Pământul însuşi 

  e o maternitate 

   De frumos!”

DINU  VIRGIL

„DESPRE  MORŢII  BUNI  

–  în memoria lui Teohar  Mihadaş –   

Moartea nu cunoaşte 

culoarea sufletului 

şi se hrăneşte cu tot

ce-i mai alb;

Pământul devenise prea 

strâmt pentru gândurile tale

şi-ai trecut dincolo,

în lumea stelelor…

Călăuzeşte, de sus,

drumul nostru prin întuneric.

Somn uşor şi veşnicie plăcută!”  

DINU  VIRGIL

****   

„O, Poetule, astăzi tu eşti înnebunit de muzica clopoţeilor de la cingătoarea Creaţiei!

Paşii fără înţeles ai nevăzutelor picioare

Ale Celui pe care nimic nu-l poate opri,

Paşii Neliniştitului,

Tu îi auzi în fiecare din vinele tale, în inima ta!

Şi nimeni nu ştie că sângele tău se înalţă astăzi o dată cu valurile oceanului,

Şi că tremură cu neliniştea pădurilor!

O memorie se ridică pe-ncetul în spiritul meu;

Din ev în ev noi am călătorit, trecând prin tăcute prefaceri;

Din frumuseţe în frumuseţe, din viaţă în viaţă,

Dinspre noapte spre zi am tot mers

Cheltuind în daruri, cântece şi cântece toate economiile noastre.

Puternic foarte este astăzi curentul părăsirii.

Barca mea este tremurătoare.

Ah! Lasă pe ţărm imensitatea avutului tău!

Nu mai privi înapoi cu durere, ci chemarea Înaintelui să te poarte magnetic

Departe de meschinele zgomote, în noaptea fără capăt,

În lumina fără sfârşit.”

Rabindranath  TAGORE   

****  

„ANII  VIEŢII

În spaţiu tainic, fără mărturie,

mă alesei cândva făptură vie.

M-au făurit râzând, cântând, părinţii.

Ei, ţesătorii vieţii şi ai morţii,

mi-au dat ce-ngăduise soartea:

au pus în mine soarele şi noaptea,

şi mi-au adus un drum în faţa porţii.

„Acesta-i drumul tău”, mi-au zis părinţii,

„porneşti din văi s-ajungi în slava minţii.”

Pe cale-n lumea neagră am plecat.

Umblam, vedeam, dar nu mă închegam.

Vedeam, umblam, dar încă nu eram.

Prin anul lung, ah lung, de altădat’

de-abia iubirea m-a întemeiat.”

    LUCIAN  BLAGA   

* ****  

vedere de la fereastra mea toamna j.n.

Atunci când medităm la poezia lui Lucian Blaga,  ANII  VIEŢII,

pe care am reprodus-o

mai sus, ne gândim la toate Iubirile care ne întemeiază:

Iubirea pentru părinţi,

Iubirea pentru copii,

Iubirea pentru rude,  oameni,

Iubirea pentru Natură dar,

la un  moment dat,  realizăm că:

Iubirea care ne întemeiază cu adevărat

este Iubirea pentru Dumnezeu.

Cu Iubire şi Recunoştinţă 

Jeniţa Naidin 

Marţi, 28 Ianuarie 2020    

minunații mei trandafiri…

*****  


Dragostea-Durere. Taj-Mahal, făptură de piatră

Împăratului i-a murit preaiubita soţie.

Prin  puterea lui Dumnezeu iubirea l-a inspirat să construiască un templu ce există peste ani,

Este   Taj-Mahal, făptură de piatră.

Soţia  sa, numită de Poet  Primăvara a  plecat, iar el,   Regele a imortalizat  Iubirea.

Coroana Reginei,

„Luată din casa imperială este oferită frunţii oricărei iubite

Într-un palat sau în cocioaba unui sărac;”

Amintirea dragostei  Reginei a sfinţit orice iubire.

Citim versurile şi vedem:

„Suferinţa iubitoare a omenirii”

Doamne!

  Taj-Mahal, făptură de piatră   Dragostea- Durere

priviți copac cu flori albe pe care l-am fotografiat în primăvara anului 2019

  Iată ce vă propun să citiţi,   

iată ce am cules la calculator pentru Dumneavoastră:

„Cine ţi-a dăruit  viaţa, Taj-Mahal, făptură de piatră?

Cine te hrăneşte cu sevă nepieritoare?

Pentru ca tu să poţi înălţa mereu în sferele cereşti

Frumoasă corolă zămislită de către pământ;

Pentru ca de la un an la altul să sufle asupră-ţi

Mâhnitul suspin de adio al Primăverii care s-a stins?

Toate cântecele îngreunate de lacrimi, pierdute şi evaporate o dată cu lumina lămpilor şi chipurile obosite de la sfârşitul adunărilor nocturne,

Cântă mereu, treze şi vii în jurul tău, o, Piatră care nu a murit!

Căci regescul tău iubit deznădăjduit, din rana inimii sale îşi ia piatra preţioasă a dragostei-durere şi o dăruieşte oamenilor.

Nici un soldat al Împăratului nu a mai rămas; monumentul se află sub paza celor patru Tărâmuri ale cerului.

Azurul îl sărută în tăcere,

Soarele dimineţii cu razele sale roşii dintâi îi dă măreţie,

Şi luna palidă îi dăruieşte graţioasă înfăţişarea dureroasă, zâmbetul dragostei care nu mai are nădejde.

Şi tu, Regină!

Amintirea iubirii tale a atins în Frumuseţe o nemuritoare măreţie,

Această amintire născută din tine pentru a acoperi întreaga lume cu lumina vieţii.

Amintirea ta lipsită de carne s-a reîncarnat; ea uneşte iubirea pentru Împărat

Cu iubirea însăşi a oricărui om; şi coroana ta

Luată din casa imperială este oferită frunţii oricărei iubite

Într-un palat sau în cocioaba unui sărac;

Amintirea dragostei tale a sfinţit orice iubire.

Duhul Împăratului şi slujitorii săi au dispărut din acest mare univers împărătesc;

Dar eternă este suferinţa iubitoare a omenirii, care noaptea şi ziua, sub simbolul patimii tale, Frumuseţe de piatră,

Îţi dăruieşte închinarea sa.”.

Rabindranath  TAGORE

am fotografiat simbolul Iubirii în iunie 2019

*** 

Este important, Dragi cititori să acordăm un mic de timp pentru a ne hrăni sufletul.

Trăim într-un mental colectiv de care nu ne putem feri.

Suntem în supa cuantică, suntem influienţaţi de tot ce e în jur, dar o mică pauză pentru poezie, pentru Dumnezeu

este neapărat necesară.

Europenii care au văzut acest Templu despre care vorbeşte Poetul au scris cuvinte copleşitoare. Cei care nu am avut şi nu avem această posibilitate, să mulţumim lui TAGORE pentru Poemul citat mai  sus.

Jeniţa Naidin

18 ianuarie 2020 

Universul este nesfârşit

închei postarea de azi, la început de An 2020, cu aceste flori albe pe care le-am fotografiat în primăvara anului 2019. Cu Iubire și Recunoștință Jenița Naidin

*****


IUBIREA este DUMNEZEU

Sunt impresionată cum acest Poet, Costache Ioanid,  a reuşit să realizeze,

prin metaforă, un Poem de o frumuseţe aparte.

violetele de la geamul meu. j.n.

Să citim:

Am căutat iubirea

Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfântă
ca pe un cer de cântec în lumea de dureri.
Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncântă.
Şi-am întâlnit durerea. Dar cerul nicăieri.

Am căutat iubirea ca patrie voioasă
ca pe-un pamânt edenic de pace troienit,
să spun odată clipei: “Ramâi, eşti prea frumoasă!”
Şi-am străbătut pământul, dar pace n-am găsit.

Am căutat iubirea ca pe un cer al firii.
Şi-am vrut să-i ies în cale cu ramuri de finic,
să sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Şi-am spart în ţăndări cupa, caci n-am găsit nimic.



Am căutat zadarnic. Dar într-o primăvară,
am întâlnit în cale deodată un drumeţ.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povară,
o sarcină de zdrenţe şi cioburi fără preţ.

Trecea pe-o cărăruie întâmpinând batjocuri,
lasând să-i rupă câinii din haină câte-un fald.
Urca pe colţi de stâncă. Şi-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece sclipiri de sânge cald.

Şi totuşi în privire avea un cer de taină
cum n-am văzut în lume în ochii nimănui.
Şi-am vrut să-i smulg povara.  Dar am căzut cu spaimă,
căci mult prea grea era povara Lui.

M-am ridicat degrabă si L-am ajuns din urmă
să aflu ce comoară în sarcină a strâns.
Dar am simţit că viaţa ca de-un prăpăd se curma,
când am privit prin zdrenţe cutremurat de plâns.

Căci se vedea-n comoară un clocot ca de cloacă,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
Tot ce-i murdar şi putred în lumea asta-ntreagă
vuia strivind grumazul sarmanei Lui făpturi.

– Dar unde duci străine povara Ta ciudată,
povara de osîndă sub care-atât Te-apleci?
am întrebat, drumeţul.  Şi El mi-a spus în şoaptă:
– Spre apele uitării, ca s-o arunc pe veci…

– Dar tu, vorbi străinul, urcând încet privirea,
dar tu pe cine cauţi înnourat şi crunt?
– Eu… am şoptit în silă,  eu… căutam iubirea…
– Iubirea? … fu răspunsul străinului.  Eu sunt… 

Costache Ioanid

***  

Dumnezeu, Iisus Hristos, poartă pe umerii  Lui toate problemele Omenirii!

Din această superbă poezie,  înţelegem că Iubirea este Dumnezeu.

Să Îl iubim în primul rând în orice clipă a vieţii noastre.

Fiţi binecuvântaţi!

Jeniţa Dodiţă Naidin

Sâmbătă, 14 Decembrie 2019   

***    ***


K. Gibran – Vorbeşte-ne despre Copii.

Minunate  sunt cărţile  acestui Poet-Profet!

cuibul rândunicii la geamul meu. j.n.

Vă invit să citim împreună ce ne spune despre părinţi şi copii,

dar şi să priviţi câteva fotografii pe care le-am făcut mai demult pentru Dumneavoastră.

«Iar o femeie care purta un prunc în braţe spuse:

 „Vorbeşte‑ne despre  Copii”.

Şi el glăsui:

„Copiii voştri nu sunt copiii voştri.

Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi îndrăgostită.

Ei vin prin voi dar nu din voi

Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.

Puteţi să le daţi dragostea, nu însă şi gândurile voastre,

Fiindcă ei au gândurile lor.

Le puteţi găzdui trupul, dar nu şi sufletul,

Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine,

pe care voi nu o puteţi vizita nici chiar în vis.

Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi să‑i faceţi asemenea vouă,

Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri.

Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca nişte săgeţi vii,

sunt azvârliţi

Pe drumul nesfârşirii.

Arcaşul vede ţinta şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca săgeţile‑i să poată zbura iute şi departe.

Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului, să vă aducă bucurie, 

Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare, 

tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic.”».

aranjament floral j.n.

*** 

Din lectura versurilor, observăm cum Poetul, 

numindu-L  pe Dumnezeu,  „Arcaşul”,  ne arată puterea nelimitată a Creatorului  Universului.

Jeniţa Dodiţă Naidin

Sâmbătă, 14 decembrie 2019 

un copac cu flori jn.

***


Mihaela Băbuşanu – Lansare de carte

Astăzi vorbim despre un act cultural ce  a avut loc în oraşul Bacău.

Ca fiecare dintre noi, sunt legată sufleteşte puternic de satul meu natal – BĂBUŞA.

Cu Bucurie am primit de la Mihaela Băbuşanu Vieru vestea că a publicat o nouă carte de poezii, intitulată

„Dragoneasa” prefaţată de bistriţeanca Melania Cuc.

Cum, deocamdată nu am citit cartea, astfel încât să scriu o părere despre ce conţine,  vă invit să citiţi cum se prezintă pe sine Mihaela Băbuşanu:

„Nu știu dacă am fost mult mai cuminte decât în alţi ani însă, anul acesta, Moş Nicolae a fost cât se poate de darnic cu mine, dăruindu-mi un nou volum de poezie şi o lansare de carte.
Iată că după ce m-am aflat o bună perioadă de timp “cu Mercur în exil”, am găsit undeva, de undeva, forţa să revin, să mă adun, să mă regăsesc sub mai multe forme deci şi sub această formă.Căci ce este „Dragoneasa” ? Este un volum de poeme cu suferinţă, trăiri, iubire, împliniri, dăruire, neconcretizări, patimă, vise, planuri, dar mai ales AŞTEPTARE-aşteptarea maternităţii- toate legate între ele de voinţa sau slăbiciunea unui singur posesor.Dragoneasa este femeia puternică, care reuşeşte să subjuge toate trăirile, oricât de puternice, dezlânate, dureroase , aparent imposbil de surmontat ar fi, preschimbându-le în versuri. De ce “DRAGONEASA”? pentru că sunt născută în Anul Dragonului de Foc, pentru că mi se spune,  într-un cerc restrâns de prieteni, astfel şi, pentru că am nevoie să îmi induc voinţa şi puterea acestui semn zodiacal puternic.

Cam aceasta este foarte pe  scurt povestea acestui volum, volum dedicat fiului meu,  

Mihail-Dacian Băbuşanu-Vieru, dealtfel cea mai frumoasă poezie pe care am scris-o vreodată.
Şi,  cum din poveste mai fac parte oameni cu totul speciali, vreau să mulţumesc lui Carmen şi Costel Ţinteanu că m-au primit în casa lor, la Galeriile Karo, vreau sa mulţumesc prietenilor şi sponsorilor mei Paula şi George, dlui Ion Blănaru, lui Mihnea Baran pentru afiş, Tincuţei Horonceanu Bernevic, dlui Ioan Prăjişteanu pentru toată susţinerea de până acum,Cristinei Georgescu pentru copertă, dnei Melania Cuc pentru prefaţă, doamnei Mara Praschiv şi dlui Cornel Galben pentru prea frumoasele cuvinte, Iuliei Barbu, familiei mele. Mulţumesc Codrin Stan şi duetului de violoncei „Stolen cellos” care au sigurat fondul muzical al acestui eveniment, mulţumesc Marina Băbuşanu/Păcuraru, mulţumesc Salonului Ever Diva Hair&Beauty, vă mulţumesc tuturor celor care aţi fost prezenti, pentru ca aţi rupt o părticica din timpul liber şi ati ales să îmi fiţi alături pentru câteva clipe.
Mulţumesc, Florin Filip! Tu ai fost cel care mi-a spus cu ani în urmă, pentru prima dată, cu convingere şi tărie:   „Dragoneasa”!
Scopul acestui volum nu este de a uimi ci de face anumite momente ale existenţei de neuitat prin transpunerea lor in versuri. Am incercat şi eu, să adaug mai multă viaţă vieţii.

Dacă cineva se întâlneşte cu poezia mea şi o simte, nu pot fi decât fericită.
În ceea ce mă priveste, “Iubitul meu, eşi fiul meu/de-aici răsare totul”.Mulţumesc tuturor!”

Partener a evenimentului:  Salonul Ever Diva Hair& Beauty (Mihai Eliza, Ioana Cernat, Mădălina Dulhac) care s-au ocupat de înfăţişarea mea pentru acest eveniment.
Mulţumesc şi “statisticienilor” care au contorizat cu mare precizie câte persoane au fost prezente sau câte minute a vorbit fiecare. 

Da, şi astfel de informaţii pot fi interesante!.
Credit foto: CIPRIAN BĂBUŞANU”

MIHAELA BĂBUȘANU VIERU

Vă invit să priviți fotografiile lui Ciprian Băbușanu de la lansare:

by Ciprian Babusanu
by Ciprian Babusanu
by Ciprian Babusanu
by Ciprian Babusanu

Cer, ramuri Toamna foto: jeniţa naidin

*** 

Doresc succes acestei cărţi şi abia aştept să o citesc.

Felicitări Mihaela Băbuşanu- Vieru!

Mă bucur că eşti  un Om talentat, aşa cum ai dovedit prin cărţile tale,

dar şi pentru că te-ai născut, ca  şi mine,  în  minunatul  sat – BĂBUŞA.

Jeniţa Dodiţă Naidin

 Miercuri, 11 Decembrie 2019

Toamna la Mănăstirea  SALVA  foto: Jeniţa Naidin


7. 12. 2019 – Armonie

Vă dăruiesc  câteva cuvinte şi imagini fotografiate mai demult, pentru Armonie în Suflet.

Cerul binecuvintează Armonia.

Armonia stă la baza sănătăţii, a stării de bine.

Să nu lăsăm să se instaleze în noi gîndurile negative, stările negative. Ele vin oricum, dar după ce le lăsăm un pic, ca  să vedem despre  ce este vorba, imediat să le înlocuim, să le remediem.

Acest lucru  este posibil când ne conectăm la Mintea Cosmică, ne creem o viziune pozitivă asupra lumii din care facem parte, credem faptul că trăim în organismul cosmic, că  suntem o celulă din corpul universal şi nu ne putem separa de el.

Suntem conştienţi de faptul că de la Cosmos primim toate elementele necesare fiinţării.

Pentru a trăi în  Armonie este imperios necesar să iubim Sufletul Universal, să-L iubim pe Dumnezeu.

Ne putem înălţa  Iubirea până la înălţimi divine prin

  gânduri bune, cuvinte cu vibraţie înaltă, cuvinte care încurajează,

cuvinte care exprimă recunoştinţa,

prin fapte bune şi prin lipsa calculelor egoiste.

 Armonia este rezultatul unei colaborări strînse între intelect, inimă şi spirit. Astfel apare starea de unire  a  sufletului cu spiritul cosmic, starea de apartenență la Armonia Universală.

 Mereu am spus ceea aplic în viaţa mea, şi anume,

 că încerc să fiu cât de des este cu putinţă cu mintea la Dumnezeu.

Vă doresc să vă cufundaţi în Armonia Universală, să aveţi în interior Armonia, iar cei din jurul Dumneavoastră vor vedea asta şi  se vor bucura.

Jeniţa Naidin

Sâmbătă,  7 Decembrie 2019 

***


Am deschis o carte pentru Dumneavoastră

***

Porumbelul pleacă de la fereastră. foto jenița nadin
Râul NEAJLOV foto jenița naidin
Flori în grădina din satul IZVORU

Atunci când deschid cărţi de poezii citite demult, 

inima mea trăieşte emoţia de la prima lectură…

Inima noastră are memorie.

 *

Veţi vedea cum stările  sufleteşti  ale Poetului-Profet, 

stări sufleteşti  ce transpar din  versurile propuse astăzi,

pot fi ale oricărui Om.

Iată:

„Dintr-o dată fereastra sufletului meu s-a deschis larg în această dimineaţă;

fereastra care priveşte spre inima ta.

Mă minunam să surprind numele prin care mă cunoşti

înscris pe frunzele lui april şi pe florile  sale –

şi am aşteptat în tăcere .

Între cântecele tale şi ale mele cortina s-a ridicat o clipă.

Am descoperit că lumina dimineţii tale era plină

de propriile mele cântece mute şi neîngânate încă.

M-am gândit că le-aş învăţa mai bine la picioarele tale –

şi am aşteptat în tăcere.”

RABINDRANATH  TAGORE

Porumbelul este la Înălțime… foto jenița naidin

*

Râul NEAJLOV. foto jenița naidin

*

Cu Iubire și Recunoștință

   Jeniţa Naidin

Joi, 5 Decembrie 2019


28 Noiembrie 2019 – Încheierea unui serial James Allen – Cum gândeşte omul – 18 –

Am fotografiat pentru Dumneavoastră. Priviţi:

Încheiem  astăzi, 28 Noiembrie 2019,  lectura unor fragmente din  cartea:

 „Cum gândeşte omul”,  scrisă, acum peste 100 de ani, de James Allen.

Sunt de acord şi încerc să aplic tot ce este  scris în acest ultim  capitol din scrierea acestui spirit ce a locuit cândva, ca şi noi, pe Planeta Pământ.

Citez din Capitolul 7 intitulat PACEA.

Vă veţi bucura alături de mine.

«Capitolul 7  PACEA

Liniştea minţii este unul dintre giuvaierurile înţelepciunii.

Această linişte  se obţine din exercitarea îndelungată şi stăruitoare a autocontrolului. Prezenţa ei reflectă o experienţă bogată şi o înţelegere mai mult decât obişnuită a legilor şi a mecanismelor gândirii.

Un om devine senin, în măsura în care înţelege că este o fiinţă care evoluează cu ajutorul gândului, pentru că o astfel de înţelegere presupune şi recunoaşterea că toţi ceilalţi oameni sunt rezultatul gândurilor  lor.

Pe măsură ce îşi dezvoltă o înţelegere corectă şi vede din ce în ce mai clar relaţiile interne între lucruri care sunt rezultatul legii cauzei şi a efectului, el încetează să se mai agite, să se înfurie, să se îngrijoreze sau să sufere, şi rămâne echilibrat, ferm, senin.

Omul calm, care a învăţat cum să se conducă pe el însuşi, ştie cum să se adapteze la ceilalţi; iar ei, în schimb, îi respectă forţa spirituală şi consideră că pot învăţa de la el  şi se pot baza pe el. 

Cu cât un om devine mai calm, cu atât mai mare va fi succesul, influenţa şi puterea lui pentru bine. Până şi neguţătorul obişnuit va observa că are mai mult succes, pe măsură ce îşi va dezvolta autocontrolul şi echilibrul, deoarece oamenii preferă întotdeauna să aibă de-a face cu persoane a căror purtare este echilibrată.

Omul puternic, calm este întotdeauna iubit şi admirat. El este ca un copac care asigură umbra în regiuni secetoase, ca o grotă care oferă adăpost pe timp de furtună.

Cui nu-i place o inimă liniştită, o viaţă blândă, echilibrată?   

Pentru aceşti oameni binecuvântaţi, nu contează dacă plouă sau este soare şi nici ceea ce le apare în cale, pentru că ei sunt întotdeauna buni, blânzi şi ponderaţi.

Acest echilibru special al caracterului, pe care îl numim seninătate, este ultima lecţie pe care o învăţăm; este podoaba vieţii, fructul sufletului.

Este valoroasă ca înţelepciunea, mai dorită decât aurul – da,  

chiar şi decât cel mai pur aur.

Cât de nesemnificativă pare goana după bani, în comparaţie cu cu o viaţă liniştită – o viaţă care deapănă în oceanul Adevărului, la adâncime, dincolo de atingerea furtunii, în Calmul Etern!

Câţi oameni nu cunoaştem, care îşi amărăsc viaţa, care distrug tot ceea ce este plăcut şi frumos, prin izbucniri de furie, care îşi pierd controlul şi îşi fac sânge rău!    

Se pune întrebarea, dacă nu cumva foarte mulţi oameni îşi distrug vieţile şi îşi tulbură fericirea, din cauza lipsei de autocontrol?   

În schimb, cât de puţini oameni întâlnim, care sunt bine echilibraţi şi au acea demnitate specială care este caracteristică unui caracter desăvârşit!

Este adevărat, omenirea freamătă de pasiuni necontrolate, de durere nestăpânită şi este purtată încolo  şi încoace de nelinişte şi îndoială.  Doar omul înţelept, doar cel ale cărui gânduri sunt controlate şi purificate, poate reuşi ca furtunile sufletului să-l asculte.

Suflete zbuciumate de furtuni, oricare aţi fi voi, în orice condiţii aţi trăi, vă spun:   

În oceanul vieţii vă zâmbesc Insulele Binecuvântării, iar malurile însorite ale idealurilor voastre vă aşteaptă să veniţi.

Ţineţi  strâns  cârma gândurilor.

În adâncul sufletului vostru zace Maestrul conducător; El este doar adormit; treziţi-L.

Autocontrolul este forţa;

Gândul corect este desăvârşirea;

Liniştea este puterea.

Spuneţi-i inimii: „PACE!”   şi veţi găsi liniştea.».  

*

  *

Jeniţa Naidin 

Joi, 28 Noiembrie 2019

*

În pragul iernii. Se apropie 1 Decembrie. La mulți ani! vă doresc. Jenita Naidin

***


Next page »