13 Noiembrie 2014. Risipei se dedă florarul

 

O zi în care  ne amintim  de cei care au făcut legăminte ascetice,

dar și de miraculosul  poem:

Risipei se dedă florarul,

totul din Dragoste pentru Dumnezeu!

Unul din cei care a făcut legământ de a trăi în asceză a fost  Sfântul Ioan Gură de Aur.

Astăzi găsim scris în

PROLOAGE:

 

„Luna lui noiembrie în 13 zile:

Pomenirea celui între Sfinţi părintele nostru  Ioan Gură de Aur,

arhiepiscopul Constantinopolului  (†407).

Acest mare dascăl şi luminător al lumii a fost din marea cetate Antiohia,

născut în anul 344, din părinţi dreptcredincioşi:

tatăl lui se numea  Secund şi era căpetenia Siriei, iar mama sa, Antuza.

Din fragedă vârstă a pierdut pe tatăl său, iar mama sa, nemaicăsătorindu-se, deşi era foarte tânără, îşi închină viaţa creşterii copilului ei. […]  a avut parte, prin grija mamei sale de cei mai vestiţi dascăli din Antiohia.

[…]

Şi, îndurând Sfântul multe suferinţe, şi-a dat cinstitul său suflet lui Dumnezeu, la Comane, în Armenia.

Ultimele sale cuvinte au fost: „ Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”(14 sept. 407).

 

[…]

Celui mai mare predicator din vremea de aur a creştinătăţii, Biserica îi serbează pomenirea de trei ori pe an:  la 13 noiembrie şi apoi la 27 şi 30 ianuarie, precum şi în fiecare zi, când se săvârşeşte Liturgia lui.”

 

*

După aceste câteva fragmente,

din splendidul text ce e scris la pag. 242-244 în cartea  Vieţile Sfinţilor,

să citim o poezie de o rară  frumuseţe şi apoi să privim flori, pomi, grădina prin care a păşit şi autorul poemului:

 

Risipei se dedă florarul

 

Ne-om aminti cândva târziu 

de-această întâmplare simplă,

de-această bancă unde stăm

tâmplă fierbinte lângă tâmplă.

 

De pe stamine de alun,

din plopii albi,  se cerne jarul.

Orice-nceput se vrea fecund,

risipei se dedă florarul.

 

Polenul cade peste noi,

în preajmă galbene troiene

alcătuieşte-n aur fin.

Pe umeri cade-ne şi-n gene.

 

Ne cade-n gură când vorbim,

şi-n ochi, când nu găsim cuvântul.

Şi nu  ştim ce păreri de rău

ne tulbură, pieziş, avântul.

 

Ne-om aminti cândva târziu 

de-această întâmplare simplă,

de-această bancă unde stăm

tâmplă fierbinte lângă tâmplă.

 

Visând, întrezărim prin doruri – 

latente-n pulberi aurii

păduri ce ar putea să fie

şi niciodată nu vor fi.

 

Lucian BLAGA

*

Am fotografiat această floare,  luminată de un Soare ce se pregătea să apună,

în grădina Naşei mele de botez din Băbuşa, în toamna anului 2014,

am postat-o aici în ziua de azi,  13 Noiembrie 2014, când aştept  ce a mai pregătit Dumnezeu pentru mine,

pentru cei din jurul meu,  şi,  asta,

după un Eveniment în care am văzut un ALB, mai alb decât orice Alb.

Bistriţa,   Joi,  13  Noiembrie 2014.  Jeniţa Naidin