28 Mai 2022 – Poem pentru OLIVIER CLEMENT
Astăzi vă invit să citim împreună câteva cuvinte ale lui Olivier Clement și un Poem, pe care il amintesc în onoarea scrierilor domniei sale, scrieri ce vorbesc despre ”Părinții bisericii între Occident și Orient”.
Astfel, mai întâi, citez fragmente din cartea: ”Puterea Credinței” scrisă de Oliver Clement.
Aceste câteva cuvinte, pe care le-am ales din 208 pagini, sunt foarte dragi sufletului meu, cum, în totalitatea sa, iubesc această carte, primită prin poștă, în mod miraculos de la Târgoviște în anul 2002.
Vă chem să vedeți cum și Dumneavoastră le iubiți demult, deoarece vă alină Sufletul ce îl aveți religios prin naștere.
Citez:
”Unul dintre Părinții Bisericii a făcut uimitoarea afirmație: ”Omul este un animal chemat să devină Dumnezeu”.
Omul este după chipul lui Dumnezeu, este chemat la asemănare și participare reală la viața divină. Omul nu este cu adevărat decât în Dumnezeu. Omul nu este cu adevărat om decât îndumnezeit. Însăși ființa sa este uniunea cu Izvorul vieții. Prin credință, omul ia cunoștință de originea sa și de sfârșitul său, iar slava este această ”lumină a vieții” – cum spunea Sfântul Evanghelist Ioan – unde libertatea omului își află sensul.
Un filozof al religiei spunea: ”ideea de Dumnezeu nu este antropomorfică, nu omul L-a creat pe Dumnezeu după chipul său, nu el L-a inventat, ci ideea de om este teomorfică, Dumnezeu l-a creat după chipul Său. Toate vin de la Dumnezeu, căci Dumnezeu este mai apropiat omului decât el însuși”.
Umanitatea divină se deschide în inima istoriei prin întruparea Cuvântului”.
***
„Frate, nimeni nu trăieşte de-a pururi
Frate, nimeni nu trăieşte de-a pururi
şi nimica nu dăinuie veşnic.
Ţine minte aceasta şi bucură-te!
Nu-i viaţa noastră-aceeaşi singură şi veche povară,
nu-i calea noastră-aceeaşi singură şi veche drumeţie.
Un singur rapsod nu e dator
să-ngâne-acelaşi cântec învechit.
Floarea se ofileşte şi moare; dar cel ce poartă floarea nu-i chemat
s-o jăluiască pe vecie.
Frate, ţine minte aceasta şi bucură-te!
Trebuie să vină şi o pauză deplină,
să-mbie sunetele în desăvârşită-armonie.
Viaţa se gârboveşte-n amurgu-i de soare
pentru-a fi cufundată în umbre-aurite.
Dragostea trebuie chemată din jocu-i
Pentru-a sorbi din amarul durerii,
trezindu-se în raiul lacrimilor.
Frate, ţine minte aceasta şi bucură-te!
Ne grăbim să ne culegem florile
nainte de-a ni le smulge vijelii trecătoare.
Ni se iuţeşte sângele şi ochii ni se luminează
cu fiece sărut ce-l smulgem,
săruturi ce-ar pieri, de-ntârziem.
Nerăbdătoare ne e viaţa,
dorinţele ne mistuie-ascuţite,
căci Vremea bate-n bronzul despărţirii.
Frate, ţine minte aceasta şi bucură-te!
N-avem noi timp să prindem un lucru,
să-l sfărâmăm şi să-l zvârlim în colb.
Orele sar sprintene tăinuindu-şi visele-n mantiile lor.
Scurtă ni-i viaţa şi ne soroceşte
puţine zile pentru dragoste.
De-ar fi doar pentru trudă,
ni s-ar părea fără sfârşit de lungă.
Frate, ţine minte aceasta şi bucură-te!
Îndrăgim Frumuseţea
pentru că dănţuie-n acelaşi cânt zburător
ca şi vieţile noastre.
Preţuim Ştiinţa
pentru că n-aveam nicicând răgaz s-o împlinim.
Toate zămislirile sfârşesc în Văzuduhul etern.
Dar florile amăgitoare ale Pământului
le păstrează pururi proaspete doar moartea.
Frate, ţine minte aceasta şi bucură-te!”
Rabindranath TAGORE
***
Vă mărturisesc faptul că cine Îl simte pe Dumnezeu aproape,
trăieşte exact ceea ce s-a spus:
„Când vine Dumnezeu la tine
te dezlegi de toate,
atât de nedreptăţile tale cât şi de toată dreptatea ta.
Când stai în faţa lui Dumnezeu cu credinţă tare
eşti mai presus de lumea aceasta,
mai presus de trăncăneala vieţii,
ai cu un cuvânt liniştea mai presus de lume,
ai liniştea lui Dumnezeu.”
***
Cu Iubire și Recunoștință
Jenița Dodiță Naidin
Sâmbătă, 28 Mai 2022
Cu fața spre Lumina Divină
***