28 noiembrie

În „Proloage” citim:

”Luna noiembrie în 28 de zile:

Pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Ştefan cel Nou Mărturisitorul (†766).

 

Sfântul Ştefan, numit cel Tânăr, a trăit pe vremea împărăţiei lui Atanasie (713-715), patriarh al Bisericii fiind Sfântul Ghermano. Era născut în cetatea împărătească, fiu al unor părinţi creştini, Ioan şi Ana. Din tinereţe, s-a deprins cu cartea şi, copil fiind, în toate zilele, se afla cu maica sa în Biserica lui Dumnezeu, ducând o viaţă aspră şi cu fapte bune.

[…]  Înainte de a fugi în Sicilia, părinţii lui Ştefan îşi puseseră la adăpost copilul, care era acum un tânăr ca de 16 ani, în mănăstirea Sfântului Auxentie, aşezată nu departe de Calcedon, unde stareţul Ioan îl primi cu multă bucurie şi unde curând fu aşezat în rândul călugărilor şi mult sporea în duhovniceştile nevoinţe, biruind pornirile trupului. Tânărul Ştefan nu împlinise 30 de ani când fericitul Ioan, stareţul şi egumenul său, s-a odihnit în pace în Domnul şi, timp de zece ani, Sfântul Ştefan, fiind ales egumen, purta de grija mănăstirii sale cu multă inimă, după care, începu şi pentru el vremea schivniciei şi a patimilor. […]  Deci, acesta, aflând şi de Sfântul Ştefan că se închină icoanelor, […] l-au închis în temniţa ce se zice Pretorion, unde erau închişi şi alţi părinţi aleşi, că erau toţi la număr patruzeci şi doi. Şi mai  erau acolo şi alţii de prin alte ţări, trei sute la număr […] (toţi schingiuiţi n.ns.),  pe care aflându-i, fericitul  Ştefan îi săruta şi-i îndemna spre pocăinţă şi făceau împreună, la închisoarea Pretorionului, toată rânduiala şi slujba călugărească, ca şi cum s-ar fi aflat într-o mănăstire.

Deci, aflând împăratul de aceasta, că Pretorionul s-a făcut mănăstire, prin Ştefan, la unsprezece zile de la intrarea sa în acel Pretorion, l-au scos de la închisoare şi, […]  şi aşa şi-a dat cinstitul său suflet în mâinile lui Dumnezeu şi a luat cununa mărturisirii.”

*

Lectura acestor întâmplări din vechime, mă duce cu gândul la mărturisirile preoţilor români supravieţuitori, închişi de regimul politic din România înainte de  anul 1989, care au mărturisit că ţineau Sfînta Liturghie în închisori în grele condiţii, şi care au spus mereu că doar credinţa în Dumnezeu i-a salvat şi i-a ajutat să îi  ierte pe cei ce i-au închis.

Sfântul Ardealului, Arsenie Boca, plecat în Eternitate în ziua de 28 noiembrie 1989, şi l-a luat ca model de  vieţuire pe Sfântul Ştefan cel Nou, ştim asta din pictura sa.

Iată că azi, 28 noiembrie 2013, se împlinesc 24 de ani de când Părintele Arsenie Boca şi-a încheiat călătoria şi misiunea pe Pământ, spunând la plecare: „Acum eu plec! Nu v-am putut ajuta cât aş fi vrut în lumea aceasta, dar vă voi ajuta mai mult când voi trece din lumea asta”.

Locul unde este înmormântat nu este ca la oamenii bogaţi, este într-o pădure, dar pe mormântul lui florile nu se ofilesc niciodată, sunt mii de flori şi, noi oamenii primim ajutor de la el, aşa cum eu am depus mărturie (pe Blog în 22. 11. a.c.)  după ce m-am întors, de curând,  de la Mănăstirea Prislop şi de la Biserica Drăgănescu. Pelerinii curg la Prislop, în Ţara Haţegului, ca un râu de flori de 24 de ani!

Cred că şi azi vor fi zeci de mii de oameni la Crucea Părintelui pe care şi-a pregătit-o din timp, din lemn, cu un înscris simplu sculptat, scris care deja e tocit de mîinile şi sărutările oamenilor.

Închei cuvintele mele de azi cu o Rugăciune scrisă de Preotul, pictorul, medicul, monahul Arsenie Boca, Rugăciune pe care am primit-o de la credincioasa mea soră, Adela.

“Rugăciune

 

O, iartă-mi Doamne atâtea rugăciuni
Prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
Căci am făcut adesea din Tine robul meu
Nu eu ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu,
În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta
Îţi cer într-una să faci Tu, voia mea,
Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vrei
Şi să-mi slujeşti în toate, să-mi dai fără să-mi iei,
Gândindu-mă că dacă îţi cânt şi Te slăvesc
Am drept să-ţi cer într-una să faci tot ce doresc.

O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
Şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta,
Nu tot cerându-ţi Ţie să fii Tu robul meu,
Ci Tu, cerându-mi mie, iar robul să fiu eu;
Să înţeleg că felul cel mai bun de-a mă ruga
E să doresc în toate să fie voia Ta.

Binecuvantarea Domnului peste voi,
cu al Sau har si cu a Sa iubire de oameni
totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor  !

AMIN !                                  Arsenie Boca”

 

Bistriţa,  28 noiembrie 2013,

la 62 de ani ce i-am petrecut pe Pământ! Jeniţa Dodiţă Naidin