28 Noiembrie 2018

 

Înveştejite frunze se destramă 

 

Înveştejite frunze se destramă

Căzând, din apa iazului să bea,

Precum un stol de fluturi de aramă,

Ce-n agonie zboară către-o stea.

 

Iubesc această seară, cînd  pământul

De inimă mi-l simt apropiat.

Când poalele mestecenilor, vântul,

Până la umeri, sus, l-a ridicat.

 

În suflet şi pe vale e răcoare,

Amurgu-i turmă vânătă de oi.

La marginea grădinii foşnitoare,

Se stinge-un zvon de zurgălău vioi.

 

Aşa de treaz eu încă niciodată,

N-am ascultat ce spune trupul meu.

Ce bine-ar fi, ca salcia plecată,

În iazul roz să mă răsfrâng şi eu.

 

Pe-un stol, zâmbind, ce bine mi-ar fi mie,

Cu luna-n ochi, un pai să mozolesc…

Pe unde eşti tu simplă bucurie,

Ca mult iubind nimic să nu doresc?”

ESENIN

Traducere de George Lesnea 

 

*** 

 

„Când vine Dumnezeu la tine

te dezlegi de toate,

atât de nedreptăţile tale cât şi de toată dreptatea ta.

Când stai în faţa lui Dumnezeu cu credinţă tare

eşti mai presus de lumea aceasta,

mai presus de trăncăneala vieţii,

ai cu un cuvânt liniştea mai presus de lume,

ai liniştea lui Dumnezeu.”

ARSENIE  BOCA

Plecat din această Lume pământeană acum 29 de ani!

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin

Miercuri, 28 Noiembrie 2018

În braţele lui Dumnezeu