Ana Berengea despre Dan Popescu

 

flori aduse de la Adela din grădină oct 2017

 

 

 

 

Doresc să citim despre o carte: „Cuibul visurilor 2016”, analizată de Doamna Ana Berengea într-un mod accesibil.

Iată textul:

«Dan Popescu – Cuibul visurilor 2016

 

Dacă până anul trecut l-am cunoscut pe domnul Dan Popescu ca scriitor şi jurnalist, de acum, 2017, îl vom cunoaşte ca muzeograf la „Cuibul visurilor”.

Rod al acestei activităţi este şi cartea „Cuibul visurilor 2016”, apărută la editura „Napoca Star”, 2017, din Cluj-Napoca, director scriitorul-poienar-Dinu Virgil Ureche. Nu în calitate de critic literar, ci din consideraţie pentru autor, voi nota câteva cuvinte despre această carte dedicată „cu recunoştinţă şi dragoste” domnului profesor Sever Ursa, ctitorul muzeelor Prislop, unde au trăit părinţii lui Rebreanu şi Cuibul visurilor Maieru, unde a copilărit Liviu Rebreanu „creatorul romanului românesc.”

O altă similitudine între domnul Sever Ursa „scriitor, eseist, filosof, critic literar, cercetător în folclor şi formator de caractere”, şi marele romancier, este faptul că Liviu Rebreanu a debutat în Ilva Mare, locul de naştere al domnului Sever Ursa, cu nuvela „Codrea”. La cei 85 de ani domnul Sever Ursa, provenit dintr-o familie de ţărani longevivi din cătunul „de deasupra norilor”, Poiana Cătunenilor, de Ilva Mare, este „privit” de domnul Dan Popescu prin genele respectului şi admiraţiei, „un om de o generozitate şi smerenie ieşite din comun”, căruia i se umezesc ochii când vorbeşte despre ţăranul român. „Ţăranul român a făcut domni, domnia nu este o clasă socială”, ne spune domnul Ursa.

Aşa cum domnul Sever Ursa a devenit „măierean” prin căsătoria cu doamna învăţătoare Doina Sângeorzan şi autorul cărţii a devenit „rodnean” prin căsătoria cu profesoara de matematică, rodneanca Mariana Tătar, acum 27 de ani.

Roadele muncii domnului Sever Ursa se văd în ctitoria Muzeului, dar şi la „altarul” şcolii măierene unde a sădit în sufletele elevilor dragostea de neam şi ţară prin limba noastră cea străbună, presărată cu podoabele perenităţii. La Maieru şi-a întemeiat o frumoasă familie prin cei doi fii Liviu şi Ovidiu, profesori şi ei. Sunt închinate multe capitole domnului Sever Ursa care a ridicat Maieru la o cotă neobişnuită, legându-l pe veci de Liviu Rebreanu.

Ţăranul român nu va pieri niciodată, trinitatea ţară-ţăran-  ţinţirim-cimitir, rămâne eternă în călătoria vieţii. Domnul Popescu vorbeşte despre atleta măiereancă Maria Cioncan, plecată prea devreme în lumea fără dor, nemuritoare prin activitatea sportivă, de asemenea este prezentată cartea antrenorului ei, Ştefan Beregszaszy.

Fiu de preot ortodox, domnul Popescu nu uită de mitropolitul Andrei Şaguna, de hramul Bisericii Sfânta Parascheva din Maieru, sau Centrul Rezidenţial pentru vârstnici Sf. Zaharia şi Elisabeta şi preoţii slujitori.

Alte personalităţi  zugrăvite cu penelul sufletului sunt domnul Ioan Mititean şi doamna Lucreţia Mititean, în cartea „Amintiri de peste râu”, de asemenea se vorbeşte despre lansarea volumului antologie, „Destine literare”, a Ligii Scriitorilor Români, filiala Năsăud. „Destine literare” este o carte grea, la propriu şi la figurat, a prolificului scriitor Ioan Mititean, preşedintele Ligii, filiala năsăudeană, care, la cei 80 de ani, rămâne „veşnic tânăr şi ferice.”

Îi mai întâlnim pe confraţii Cornel Cotuţiu, Emil Bălăi, Mircea Daroşi, Silvestru Leontin Mureşianu, Olimpiu Nuşfelean, Jeniţa Naidin, Melania Cuc şi alţii.

Rod al activităţii jurnalistice sunt omagiile aduse lui George Coşbuc, alt corifeu al judeţului Bistriţa-Năsăud, la 150 de ani de la naştere.

Al doilea capitol al cărţii se intitulează „Ecouri la publicaţiile anterioare”, cu referire la „În lacrima timpului, Brezoaiele şi Rodna” şi „În vuietul timpului”, sau la lansări de carte.

Venit din Regat, Dan Popescu încearcă şi reuşeşte să se integreze în Ardeal, păstrându-şi accentul muntenesc şi dragostea faţă de înaintaşi şi locurile natale, devenind un nume de reper al judeţului care l-a adoptat, aş putea spune, un nume de forţă al cuvântului scris, de pe aceste meleaguri fascinante.

Limbajul acestei cărţi este purtător de iubire şi aduce forţă, dăruieşte integritate şi echilibru, are mister şi nuanţe evadând deseori în fabulă şi imaginaţie. Varietatea procedeelor stilistice, într-o manieră elegantă, cu bogate informaţii dogmatic-religioase, filosofice, psihologice, izbuteşte şi incită adevărul. Domnul Dan Popescu foloseşte cu nonşalanţă metafora, iar în multe dintre paginile sale este un adevărat prinţ al metaforei.».

Prof. Ana Berengea, vicepreşedinte Liga Scriitorilor din România, filiala Năsăud.

 

(Articol preluat din ziarul Răsunetul din 19 oct. 2017).

 

*

Dacă mă gândesc numai la faptul că Domnul Dan Popescu a venit din Sudul României în Ardeal ca şi mine, deşi în alte timpuri şi în alte condiţii, şi tot aş avea motive să dau atenţie scrierilor sale, dar mai ştiu că este fiu de preot ceea ce iarăşi îmi crează un confort.

Menţionez repede şi motivaţia că apreciez ceea ce scrie şi cum scrie Domnul Dan Popescu.

Astăzi, cu ocazia faptului că am reprodus  importantul articol scris de Doamna Ana Berengea, folosesc prilejul să citez o scrisoare care mi-a plăcut foarte mult şi, care fiind scrisă de soţia Domnului Dan Popescu, doresc să o citească toate soţiile:

„Dan Popescu, La mulţi ani!

La împlinirea unei vârste rotunde, la 10 aprilie, îi doresc soţului meu Dan Popescu sănătate şi bucurii alături de mine şi de cei apropiaţi şi să avem ca şi până acum forţa necesară să înfuntăm împreună valurile lumii acesteia atât de pestriţe.

            Soţul meu are un dar remarcabil de a pătrunde în sufletul meu, viaţa alături de el mi-a deschis o nouă şi neobişnuită perspectivă, m-a învăţat să râd şi să închid lacrima. Odată căsătoriţi, când pregătirea mea creştină era una comună, el m-a ajutat să pătrund tainele şi misterele creştinismului, el  fiind foarte bine pregătit graţie marilor sale acumulări zilnice, ancorate pe familia lui de preoţi ortodocşi, cu documente din anul 1748. Am învăţat de la el că omul este creat pentru veşnicie, de aceea acest om nu are niciodată suficient timp, acest timp nereprezentând nici un sens dacă nu există libertatea omului.

            Dan este puternic şi generos pentru că îşi autodenunţă slăbiciunile urmărind prin acest act depăşirea lor printr-o transcendere spirituală şi o obiectivare artistică, descoperindu-se purificat interior, eliberat de iluziile unei vieţi false. El pune în personajele sale însăşi fiinţa sa, trăirile lui cele mai dureroase, intime şi ascunse, personajele nu sunt descrise din afară, oricât de tentantă ar fi această zonă, ci sunt o lume pe care o are sufletul lui, de aceea eu văd atâta bogăţie şi adâncime în scrierile lui.

            Dan a scris despre foarte mulţi oameni, prea puţini au scris despre el. Ca scriitor s-a ataşat mult de timpul scurs şi a introdus timpul ca dimensiune fundametală a conţinuturilor sufletului omului. Mult s-a ataşat şi de mine şi mergem mână-n mână, suflet în suflet, spre apusul vieţii. Îi doresc să rămână acelaşi om ca şi până acum, drept şi cinstit în primul rând cu sine însuşi.

            La mulţi ani, sunt alături de tine, cu Dumnezeu înainte!”

Prof. Mari Popescu, Rodna

 

* **

Sper că v-am oferit cuvinte minunate  Dragi cititori!

Cu Recunoştinţă şi Iubire,

Jeniţa Naidin

Joi, 19 Octombrie 2017, la cincisprezece ani

de când am cunoscut în Sinele  meu profund ceea ce am numit:

Trezirea Spirituală. Multe cărţi importante au venit de atunci în Calea mea şi pentru asta Îi mulţumesc lui Dumnezeu.

Universul este nesfârşit

Image6964miresuică super Image7037