James Allen – Cum gândeşte omul

Atunci când doi autori, Debbie De Voe şi Gay Hendricks, 

 au interpretat modern, şi au completat fericit cartea: 

Cum gândeşte omul,   au fost inspiraţi să lase la sfârşitul lucrării

 şi textul original „în limbajul victorian al timpului său”.

Şi dedicaţia autorilor ne bucură sufletul:

„Dedicăm această lucrare memoriei lui James Allen, drept recunoştinţă pentru milioane de vieţi atinse de cuvintele lui pline de iubire.”.

 Câteva din cuvintele  lui James Allen doresc să citim astăzi.

Citez:

„Gând şi Scop 

Dacă nu asociezi gândurilor tale un scop precis, nu vei realiza nimic.

Cei mai mulţi oameni permit majorităţii gândurilor lor să „plutească fără ţintă”  pe oceanul vieţii.

Lipsa unui ţel este un viciu, astfel că această derivă nu trebuie să continue pentru cel care cârmeşte vasul departe de catastrofă şi de distrugere.

Oamenii care nu au un scop central în viaţă cad uşor pradă grijilor, temerilor, necazurilor şi autocompătimirii, care toate sunt indicatori ai slăbiciunii şi conduc 

– la fel de sigur ca şi actele deliberate de răutate –

      Spre eşec, nefericire şi pierderi, întrucât slăbiciunea nu poate dăinui într-un univers în evoluţie.

Un om ar trebui să-şi stabilească un scop îndeptăţit în inima lui şi să acţioneze în vederea îndeplinirii lui. El ar trebui să facă din acest scop punctul central al gândurilor sale.

Obiectivul poate lua forma unui ideal spiritual, sau poate fi  un obiect material, după natura lui la momentul respectiv.

Dar, indiferent de natura lui, ar trebui să-şi concentreze  stăruitor forţa mentală asupra obiectivului propus.

El ar trebui să facă din acest scop sarcina supremă şi să se dedice îndeplinirii lui, fără să permită gândurilor să rătăcească în capricii efemere, pofte şi închipuiri.

            Aceasta este calea supremă către autocontrol şi spre adevărata concentrare a gândului. Chiar dacă nu reuşeşete, în mod repetat, să-şi îndeplinească obiectivul 

 (aşa cum se va întâmpla, cu siguranţă, până ce va depăşi orice slăbiciune),  tăria de caracter câştigată va fi pe măsura adevăratului lui succes, iar ea va fi punctul de plecare pentru mai multă putere şi pentru noi succese în viitor.

[…]

Chiar şi cel mai slab suflet care îşi cunoaşte propria slăbiciune şi care crede în acest adevăr

– că forţa se poate dezvolta doar prin efort şi practică – va începe imediat să se străduiască, ca să adauge efort după efort, răbdare peste răbdare şi forţă peste forţă, care nu va înceta niciodată să evolueze, pentru a  ajunge în final la o putere divină.

  Aşa cum oamenii cu slăbiciuni fizice pot deveni puternici printr-un antrenament atent stăruitor, aşa şi oamenii cu o voinţă slabă pot căpăta fermitate stăruind în practicarea unei gândiri pozitive.

A renunţa la slăbiciune, a găsi un ţel şi a gândi cu direcţie, înseamnă să intri în rândul oamenilor puternici, care înţeleg că eşecul este unul dintre drumurile care duce spre succes.

[…] 

Gândul asociat ferm unui scop devine o forţă creatoare.

[…]

Cel ce va face asta, va deveni stăpânul conştient şi inteligent al puterilor lui mentale.”   

Minunate cărţi ne scoate Dumnezeu în cale! 

Despre cartea asta, şi, citind chiar cuvintele acestui minunat autor, vom mai vorbi.

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Naidin 

Marţi, 26 Februarie 2019