Bunătatea Omului

bobocul-adus-de-cristi-a-infloritimage13891

 

 

Ştim şi credem în cuvintele:

Foloseşte Bunătatea ca bază a vieţii tale.

Blândeţea declaşează hormonii fericiriii atât în cel care o foloseşte, cât şi în cel căruia i se adresează.

Smerenia îl înalţă pe Om.

Să facem celorlaţi ceea ce dorim să ne facă ei nouă.

Să folosim cât mai des cuvintele:

Mulţumesc, Te iubesc, Îmi cer iertare, Te iert,

Te rog,

Spune-mi cu ce te pot ajuta,

şi altele asemănătoare, căci în acest fel nouă ne facem un bine.

Repet mereu, după cum ştiţi:

Ceea ce facem altora, nouă ne facem.

 

Despre Bunătatea Omului să-l citim pe GOETHE :

 

 

„DIVINUL

 

Nobil omul să fie, Bun inimos!

Căci numai asta

Îl deosebeşte

De toate făpturile

Ce le cunoaştem.

 

Slavă necunoscutelor

Supreme făpturi,

De-abia presimţite!

Lor să se-asemuie omul:

Pilda lui să ne-nveţe

În ele să credem.

 

Căci fără simţire

Este natura;

Soare-ncălzeşte

Răul şi binele.

Pe răufăcător

Şi pe cel mai bun ins

Îi luminează luna şi stelele.

 

Vânt şi puhoaie,

Tunet şi grindini

Vâjâie-n cale,

Şi-n goană ele înşfacă

Pe unul sau altul.

 

La fel norocul

Bâjbâie-n lume,

Ba printre zulufii

Curaţi ai băiatului,

Ba creştetul chel şi plin de păcate.

 

Tuturor dat ni-e

Să-mplinim crugul Vieţilor noastre

După eterne legi de granit.

 

Dar omul poate Ce nu-i cu putinţă:

El deosebeşte; Alege şi judecă;

Şi clipei e-n stare Să-i dea durată.

 

El singur poate

Să răsplătească Bunii şi răii.

El vindecă, mântuie;

Ce-i rătăcit, dezbinat, Strânge-mpreună.

 

Pe nemuritori

Noi îi cinstim

Parcă-ar fi oameni şi-n mare ar făptui

Ceea ce-n mic făptuieşte sau ar dori să-nfăptuiască,

Cel mai bun dintre noi.

 

Omul să fie nobil şi bun,

Neobosit să creeze Ce-i necesar şi ce-i drept.

El să fie prefigurarea

Acelor făpturi de-abia presimţite.

 

 

STROPI DE NECTAR

 

Când Minerva ca s-arate preţuirea pentru alesu-i Prometeu,

din cer i-aduse de nectar o cupă plină,

Spre a-i ferici pe oameni şi spre a le sădi în suflet

Simţul artelor frumoase,

Sprintenă-şi zori ea pasul, nu cumva să prindă veste Jupiter;

şi cupa de-aur şovăi, şi pe pământul verde câţiva stropi picară…

 

Iute-albinele-i luară urma şi sorbiră harnic;

Fluturul s-află în treabă

Ca şi el un strop să fure;

Chiar năsâlnicul păianjen lunecă şi supse straşnic.

 

Norocoase-au fost acestea şi alte gingaşe gângănii,

Căci împart cu muritorii

Astăzi deopotrivă cea mai

Mândră desfătare – arta.”

Iohann Wolfgang Goethe

 ***

Vedem în versurile de mai sus geniul unui Om care, venind în urma lui Eschil, Dante, Shakespeare, marchează, ca şi ceilalţi, o răscruce semnalând un moment în care Crugul Lumii se întoarce şi vedem noi înţelesuri pe drumul istoriei Pământului nostru.

Zilele acestea,

de început de An, 2017,

discutam cu cineva care s-a mirat când i-am spus că îmi plac poeziile lui Goethe.

Această persoană ştia că iubesc creaţiile multor  poeţi, şi a spus că doreşte să citească pe blogul meu câteva versuri ale acestui titan, cunoscut ca autor al Operei FAUST.

Zis şi făcut, ne ţinem de promisiune, mai ales că a culege la calculator este un lucru atât de uşor!  Ceea ce ne este greu, e să scriem poezii!

Iată şi câteva fotografii:

boboc trandafir Image13177flori în bucătărie Image9317cana de la ana m Image14270cer clopoţei ultima Image11785

 

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa  Naidin

Joi,  19 Ianuarie 2017

Bistriţa