Cartea Crâmpeie de Viață citită de Pr. Dr. Maxim Morariu
Dragi cititori, vă invit să citiți o Cronică despre cartea Crâmpeie de Viață, în care sunt răspunsurile mele la întrebările jurnalistului Menuț Maximinian.
Pentru întrebările ample ale intervievatorului, am găsit un simbol, pentru a tehnoredacta cartea cu un Cuprins, unde cititorii să poată avea acces mai facil la un moment sau altul din Crâmpeiele din Viața mea.
Cu Bucurie postez pe Blog opiniile cititorilor despre cărțile mele.
Iată ce a scris Pr. Dr. Maxim (Iuliu-Marius) Morariu:
”Jenița Naidin, Crâmpeie de viață
Convorbiri cu Menuț Maximinian
Departe de a fi un volum simplu de interviuri care are în centru parcursul biografic al unui om ce s-a remarcat prin fapte deosebite și marchează, la momentul apariției textului, un soroc biografic important, suita de dialoguri a doamnei Jenița Naidin cu „un condei de preț al literaturii bistrițene”, cum l-a numit părintele Constantin Necula, anume domnul Menuț Maximinian, se constituie într-o lectură interesantă. Una care-l invită pe cititor la un popas folositor, în care amintirile sunt presărate cu meditații, referiri la mari oameni ai culturii universale, sau evaluări și diagnoze.
Astfel, debutul conversației este marcat de o întrebare care a suscitat veacuri de-a rândul interesul filosofilor, teologilor, istoricilor, dar și cel al reprezentanților altor domenii conexe. Ce este omul?, vine să întrebe domnul Menuț, nu ca exercițiu retoric, ci mai degrabă ca debut al unei exhortații dialogale. După o amplă retrospectivă a aspectelor cu relevanță antropologică, doamna Naidin mută registrul discuției dinspre trecerea în revistă a opiniilor marilor gânditori, înspre cadrul autobiografiei spirituale:
„În anumite trepte din Viața mea, m-am regăsit în afirmaţia lui Pascal, dar, de fapt, mai tot timpul am rămas cu întrebarea fără răspuns, pentru că, de fapt, suntem alcătuiţi din sisteme complexe interconectate şi funcţionăm pe Pământ într-un mod complicat, ştiut doar de Dumnezeu în totalitate”. (p. 9).
Dialogul alunecă apoi înspre diverse subiecte adiacente. Creștin practicant, cea intervievată nu se sfiește să facă referiri ample la textele scripturistice și felurite rugăciuni, atunci când dorește a ilustra anumite stări ale sufletului. Ba mai mult, pledează, aproape involuntar, pentru dialogul dintre știință și religie, evidențiind în repetate rânduri complementaritatea dintre cele două. Astfel, de exemplu, întrebată cu privire la modul în care vede viitorul, dânsa arată că și-ar dori ca guvernele lumii de mâine să investească mai mult în psihologie, întrucât această știință este cea capabilă să îl ajute pe om să își dezvolte relația cu divinitatea:
„… să repartizeze bugete pentru a dezvolta Ştiința sufletului omenesc, a psihologiei. Să fie formați cât mai mulți psihologi, să se finanţeze predarea psihologiei în toate școlile, încât omul să fie ajutat din zorii vieții lui să știe ce este cu funcționarea lui, a Sufletului lui și cât este de important să aibă sănătate psihică. Cea mai mare avere a omului este să fie sănătos psihologic, autonom, independent și apt pentru a fi cocreator împreună cu Dumnezeu”. (p. 13).
Relația cu divinitatea nu reprezintă, pentru doamna Jenița Naidin, un simplu fapt cu relevanță mai mult sau mai puțin abstractă. Tocmai din acest motiv, ea ține să-și mărturisească atașamentul față de Sfinți și de valorile perene ale creștinismului, pe care îl practică cu convingere. Iată, de exemplu, ce spune dânsa cu privire la acest subiect:
„Da, mi-au purtat noroc aceste Personalități înscrise în Calendarul creștin-ortodox ca Sfinți înainte și după ziua mea de naștere, respectiv lunile Noiembrie și Decembrie. Mă bucură întrebarea, domnule Menuț, pentru că am ocazia să amintesc o parte din acești Oameni care sunt considerați Sfinți de-a lungul timpului, dar și în Prezent atât de către autoritățile religioase, cât și de oamenii obișnuiți. Cu siguranță Sfinții ne ajută prin Viaţa lor.
În cazul meu primul gând îl îndrept către ocrotitorul meu Sfântul Sfințit Cuv. Ștefan cel Nou, sărbătorit în 28 noiembrie, ziua în care m-am născut”. (p. 19-20).
Multe alte lucruri interesante pot fi regăsite în paginile amplului dialog pe care această „albinuță harnică” a culturii românești contemporane, doamna Jenița Naidin, îl poartă cu scriitorul Menuț Maximinian. Slovele ce îndeamnă la o plăcută adăstare, vin să spună multe deopotrivă cunoscuților, cât și curioșilor. E admirabilă sinceritatea, ce transpare încă de la primele rânduri ale lucrării, de care cea chestionată dă dovadă. Fără a se teme că se vulnerabilizează dacă-și devoalează tainițele sufletului, ori a se manifesta cu parcimonie atunci când îi face și pe alții părtași valorilor pe care ea însăși le împărtășește, scriitoarea își ghidează parcă cititorii înspre un univers complex, unde rugăciunea, credința și iubirea aproapelui, sunt adevărați termeni cheie. Neobișnuită în publicistica unei femei care până nu demult s-a ocupat cu ancheta filologico-istorică dedicată unor personalități precum Lucian Blaga, sau a scris eseuri și poezii remarcabile din perspectiva valorii estetice, cartea Crâmpeie de viață reprezintă o adevărată nestemată a operei dânsei. Una pe care vă invit cu toată dragostea să o descoperiți!”.
Recenzie de pr. dr. Maxim (Iuliu-Marius) Morariu
(Preluat din ziarul Răsunetul din 5 august 2021)
***
Vă mulțumesc Părinte MAXIM pentru că ați citit cartea și v-ați exprimat gândurile.
Cu Recunoștință,
Jenița Naidin
Vineri, 13 august 2021
***