Cartea de la Lancrăm – Operă a Poetului Zenovie Cârlugea

Fotografiile aparțin fiului meu Florin Naidin Director

HeliosDesign.ro

și sunt făcute în  Tenerife.

*

De mai mulţi ani îmi tot spun că nu mai cumpăr cărţi şi că sper să mă ajute vederea şi timpul să citesc ceea ce  nu am reuşit din volumele ce sunt în bibliotecă, sau îmi propun să recitesc Sfintele Scripturi, cum îşi doresc mulţi oameni de vârsta mea.

Şi totuşi, de mai multe ori, din motive întemeiate, nu s-a putut să nu mai cumpăr câte o carte.

Exact aşa s-a întâmplat în iulie 2013, când, aflându-mă pentru prima dată în casa -în prezent muzeu- în care s-a născut genialul Om, Lucian Blaga,

când mi-a atras atenţia o lucrare despre Poeţii  Blaga şi Goethe.

Vizitasem toate încăperile cu emoţie, am ţinut să scriu în Cartea muzeului, între altele, despre faptul că, luându-mi bacalaureatul la Limba română, în anul 1970, în oraşul Iaşi, cu poezia

„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”,

am visat 43 de ani să calc în acel loc sacru, şi, dintr-o dată văd o carte ce mi-a atras atenţia în mod deosebit:  „Blaga-Goethe afinităţi elective”,  Editura  Scrisul Românesc  Fundaţia-Editura, Craiova, 2012, autor Zenovie Cârlugea.

După întâlnirea mea recentă cu Domnul Ovidiu Drimba, am început, urmare a faptului că acest autor mi-a fost recomandat în mod special, să citesc mai multe opere scrise de  Profesorul Zenovie Cârlugea.

Sunt fericită să spun şi cititorilor Blogului meu că am aflat lucruri deosebite despre marele filosof şi poet român, Lucian Blaga din această carte – ce o am în casă printr-o minune –  „Blaga-Goethe afinităţi elective”  şi pe care am numit-o: Cartea de la Lancrăm.

Aflând despre povestea travaliului traducerii de către Lucian Blaga a operei FAUST scrisă de Goethe, gândul m-a dus la felul cum noi oamenii îi venerăm pe înaintaşii noştri ce ne-au lăsat nepreţuite scrieri.

Mă gândesc cu ce sentiment s-a devotat Domnul Zenovie Cârlugea să îl studieze pe Lucian Blaga şi ce emoţii l-a încercat atunci când a stat de vorbă cu oameni care l-au cunoscut personal pe marele scriitor  sau a văzut şi citit documente în legătură cu el.

Când am fost în casa de la Lancrăm mi-am amintit de o scriere a lui Ştefan  Zweig cu privire la Goethe căci şi această amintire m-a îndemnat să cumpăr cartea. Iată un mic fragment ce redă emoţiile acestui autor a unor celebre biografii, când a trăit una din minunatele sincronicităţi ce ni le oferă tuturor Universul, prin care el s-a întâlnit, în 1910 la Viena cu:

„…această femeie de optzeci de ani nu era altcineva decât fiica medicului personal al lui Goethe, dr. Vogel, care în 1830 fusese ridicată din cristelniţă de către Ottilie von Goethe, de faţă fiind însuşi Goethe. M-a apucat un  fel de ameţeală – în 1910 mai exista pe pământ un om pe care poposiseră privirile sacre ale lui Goethe! Am nutrit întotdeauna  un deosebit respect faţă de orice manifestare pământească a geniului, şi în afară de foile de manuscris mi-am strâns ca relicve unele lucruri la care am avut acces…[…] O pană de scris a lui Goethe am păstrat-o ani de zile sub sticlă, ca să pot scăpa de ispita de a o lua în mâna mea nevrednică.”

Dar amintirea acestei scrieri a lui Ştefan Zwieg mi-a venit în minte şi când mă aflam în locuinţa din Bucureşti a Domnului Ovidiu Drimba şi îmi vorbea.

Ovidiu Drimba a stat mulţi ani şi atât de aproape de Lucian Blaga!

Cartea de la Lancrăm, „Blaga-Goethe afinităţi elective”, pe care tocmai am citit-o este o lucrare de o importanţă deosebită şi mai greu de parcurs, însă nu ai cum să renunţi la nici o pagină, fiindcă te atrage, chiar dacă unele lucruri le mai ştiai.

Este rodul unui efort meticulos al autorului şi conţine informaţii utile oricărui om iubitor de cultură.

Să citim o scurtă prezentare a cărţii făcută chiar de Zenovie Cârlugea:

«Dacă prima parte a lucrării noastre urmăreşte toate aceste raportări şi interferenţe la un anume „model spiritual” (de la care se revendică în principal vocaţia culturală şi portretul psiho-artistic), a doua parte structurează sub forma unui documentar istorico-literar privind „Dosarul Faust” (circumstanţele deciziei, problematica traducerii, raporturile cu oficialităţile culturale, ecourile şi însemnătatea traducerii).».

Şi în alte împrejurări, dar şi citind cartea asta am fost impresionată cum Opera FAUST a influenţat atâţia oameni mari:

Blaga descoperă un fragment din FAUST luând din raft o carte la vârsta de 13 ani („Lectura decisivă”);     pe C.G. Jung, după moartea tatălui, mama sa îl îndeamnă să citească FAUST  la vârsta de 16 ani;  şi sunt multe exemple în acest sens.

Pentru noi, cei născuţi înainte de 6 mai 1961, când Lucian Blaga a plecat în Eternitate, timpul cât am fost cu el pământeni ne dă, cumva, o emoţie aparte, încât îi citim opera cu veneraţie, iar unii, între care şi Poetul Zenovie Cârlugea,   trudesc ca să îl nemurească prin cărţile despre el, pe care le scoate   la lumină.

Iată ce spune autorul în finalul cărţii  „Blaga-Goethe afinităţi elective”, operă pe care v-o  recomand cu căldură:

Marea admiraţie şi preţuire a lui Blaga (6 mai 1895 – 6 mai 1961) faţă de spiritul lui Goethe (28 aug. 1749 – 22 martie 1832) a dat, în operă, roadele aşteptate. 

Un revigorant freamăt faustic ventilează această onto-poetică metafizică privind opera în ansamblu, daimonul blagian fiind în această accepţie ferment catalizator şi măsură, echilibru, armonie a creaţiei.”.

Prin Poetul Lucian Blaga avem Bucuria Întâlnirii cu alte spirite din Univers.

De aceea cartea în care voi publica eseurile  pe care le-am scris în această perioadă o voi intitula:

BUCURIA  ÎNTÂLNIRII.

Bistriţa, 10  aprilie 2014  Jeniţa Naidin

 

Am revăzut acest articol  azi,

Duminică, 28 Februarie 2016,

în singurătatea locuinţei mele unde mă simt însoţită de Îngeri  fideli sufletului meu.

Jeniţa Dodiţă Naidin