Citesc cu Bucurie despre Niculae Gheran

Pentru Domnul Niculae Gheran meleaguri din județul Bistrița-Năsăud fotografiate azi

Îmi plac sincronicităţile, iar  una din ele mi s-a întâmplat chiar azi.

Datorită nevoii de comunicare, recitesc două minunate cărţi care m-au bucurat şi mirat  la prima lectură, dar îmi prilejuiesc aceleaşi stări şi acum.

Mă refer la:  

„Liviu Rebreanu prin el însuşi” autori, Niculae Gheran şi Andrei Moldovan, 

şi la:  

„Cu Liviu Rebreanu şi nu numai”, autor,  Niculae Gheran.  

Aceste volume le-am cumpărat de la Muzeul Liviu Rebreanu, în anul 2009, iar muzeograful,  Valer Ilovan a scris pe ele, alături de celebra ştampilă, cuvintele: „Din satul lui Ana şi Ion”.

Găsesc, conform obiceiului meu vechi, de care nu prea mă pot lăsa decât dacă este cartea altcuiva, notiţele mele  de la prima lectură, din anii 2009, 2010.  Multe mirări, multe reflecţii.

Doamne, cât de mult îmi doresc să citească cât mai mulţi oameni, de orice vârstă, aceste cărţi. Câte învăţăminte cuprind!

Dacă mă gândesc la ce este scris  în aceste opere, cel puţin de către  aceste trei personalităţi, din numeroasele nume  pe care le întâlnim aici, anume: Liviu Rebreanu (evocat, citat),  Niculae Gheran şi Andrei Moldovan contemporani cu noi, le consider mană cerească pentru elevi, studenţi, profesori, scriitori.

Şi acum, ca să vedeţi despre ce sincronicitate este vorba, reproduc ce am citit astăzi pe internet, publicat de Andrei Moldovan, despre acest mare Om, Niculae Gheran:

«Scrisoare din Noua Zeelandă

           De curând, am primit de la istoricul şi criticul literar Niculae Gheran, editorul lui Liviu Rebreanu, cetăţean de onoare al judeţului Bistriţa-Năsăud, un mesaj prin care se arăta uimit şi mişcat de faptul că, din Noua Zeelandă, doamna Victoria Goga îi semnala aricolul lui Menuţ Maximinian din „Răsunetul” (15.10.2019), prilejuit de aniversarea a 90 de ani de viaţă a scriitorului („Acasă la Niculae Gheran. La 90 de ani, cel care 40 de ani şi-a dedicat cariera literară în slujba promovării operei lui Liviu Rebreanu, sărbătorit de Bistriţeni la Bucureşti”). N. G. a fost plăcut surprins de gest şi de calitatea reportajului, chiar în aceste zile de suferinţă generală. Ne-a încredinţat scrisoarea sa de răspuns, cu acordul de a o face publică, drept pentru care o redăm mai jos.

a. m. 

Victoria,

crede-mă, NU AM ŞTIUT NIMIC DE ACEST ARTICOL, apărut într-un ziar de provincie, fără să-mi fi fost trimis şi mie de către făptaş. Trebuia să aflu de la tine, de la capătul pământului, din Noua Zelandă.

Mă simt rău. Deloc cu frică de moarte, eliberare totală, ci de teama de a fi vărsat la grămadă întru-un cort militar, cu motivaţia: era bolnav de inimă, cu diabet, fără drept la prea puţinele ventilatoare, fiind bătrân. Din pricina asta, am adăugat azi la un interviu în lucru:

Voi pleca mai departe dintr-o lume învrăjbită, plină de tancuri, avioane, bombe atomice, gaze otrăvitoare, submarine, cuirasate, tunuri,  mitraliere, pistoale, armament greu şi uşor, soldaţi, ofiţeri şi generali, armate active şi în rezervă, pregătite toate  să ucidă, din păcate cu puţine ventilatoare care să-ţi redea răsuflarea când, bătrân, ajungi să te sufoci, spre bucuria Satanei, când Dumnezeu ne-a dat viaţa s-o trăim. De ce atâta risipă de bănăret, în pofida multiplelor avertismente, precum  cutremurele catastrofale, ce ne-ar fi îndemat să fim pregătiţi de dezastre? Măcar atât, dacă nu o folosire mai dreaptă a disponibilităţilor materiale împotriva foamei şi neajunsurilor omului de pretutindeni?

Ce bine mi-ar fi stat să mă sting,  izolat, într-o  clinică generală la Bistriţa…

De nu uit, când pot, o să-ţi trimit răspunsul meu la felicitarea de Paşte a preşedintelui Academiei Române, acelaşi cu autorul articolului „Periculoşii bătrâni”, pe care nu-l dau publicităţii, datorită unor observaţii personale.

Paşte luminos, nu doar camuflat.

La revedere, într-o lume nemărginită în timp şi spatiu.

Niculae

Bucureşti, că n-am apucat să ajung la Breaza [Prahova], la17 aprilie 2020».

(am preluat textul Domnului Andrei Moldovan publicat în  Ziarul Răsunetul de Sâm, 04/18/2020 – 20:25)

*** 

Am citit, ca mulţi dintre noi, articolul Domnului Ioan Aurel Pop, Preşedintele Academiei Române,  „Periculoşii bătrâni”,  dar tare mult aş vrea să  ştiu vreodată ce observaţii personale a făcut  Niculae Gheran la cei 90 de ani ai domniei sale!

M-a impresionat până la lacrimi cât adevăr spune în fragmentul  din interviul la care lucrează.

Îi doresc multă sănătate din tot sufletul meu.  

foto jenita naidin

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin

Miercuri,  22 Aprilie 2020 

Universul este nesfârşit  

foto jenița naidin

***