CITIM, COMUNICĂM

O carte, care începe cu evocarea unui moment din viaţa Poetului Ioan Alexandru, te invită să o citeşti cu interes.

Acest gând s-a ivit în mintea mea când am început să citesc cartea:   

 „azi,  în zigzag”,  publicată la Editura Şcoala Ardeleană, Cluj, 2019, autor, Cornel Cotuţiu.

foto: jenița naidin

Din dorinţa de comunicare cu Dumneavoastră, vă mărturisesc câteva impresii ale cititoarei ce sunt,  în urma acestei  lecturi captivante.   

Structurată pe zece capitole şi având o tematică diversă, ce te determină să nu laşi cartea din mână, consider această lucrare ca fiind importantă pentru oameni de toate vârstele.

Am citit cu pixul în mână şi integral cele 114 eseuri şi, ca o impresie generală, spun că, prin conţinutul lor, întâlnim toată gama de emoţii a  autorului  exprimată când  ne înfăţişează: evenimente culturale şi politice;    starea urbei în care s-a născut şi în care locuieşte şi acum;  amintiri emoţionante despre părinţii săi;    destăinuri din viaţa personală;  analiza critică a unor cărţi;   evenimente istorice evocate ca urmare a unei documentări temeinice;   o radiografie a Spiritului Vremii, a Mentalului colectiv al anului 2018.  

Pot spune că această Carte este un document.

Din  volumul „azi,  în zigzag”,  se vede clar cum îl ajută scrisul pe  autor  să îşi lumineze lăuntricul, exteriorizând stările de supărare, iritare, indignare.

Uneori,  spune el însuşi despre un titlu al unui articol al său că frământarea  respectivă  „este expresia stării de spirit ce mă foieşte mereu în ultima vreme”.  Şi dacă îl foieşte starea sa de spirit la un moment dat, atunci liniştea vine din  scrisul şi publicarea emoţiei.

Consemnez o mirare citindu-l pe scriitorul Cornel Cotuţiu:  Îi citează pe cei care au limbaj dur, licenţios, dar şi dânsul foloseşte de multe ori un limbaj nu tocmai ortodox,  este adevărat, mai ales în eseurile despre politică. 

 Uneori îşi descarcă sufletul, mintea, imginându-şi scenarii  motivate astfel: „ca să-mi treacă ciuda”. Deci, scrie, îşi eliberează stările negative, conform Scripturii: „să nu apună soarele peste mânia voastră”.  Dar, fiind atent şi prezent  spiritual la preajmă, analizând lucid Lumea în care trăieşte, vin alte supărări, sau ceva îi reaminteşte de întâmplări triste.

Astfel, un eseu începe aşa: „M-a tulburat peste măsură o afirmaţie…”

Am observat că repetă în cartea asta, dar şi în alt volum anterior, o supărare ce i-a provocat-o un  om pe care nu l-a iertat. Iertaţi-l,  Cornel Cotuţiu, fiindcă dumneavoastră vă va fi de folos, pentru că veţi fi liber de această amintire dureroasă!  Ştiţi acest remediu. Dar, desigur, cunoaşteţi şi faptul că mânia este indispensabilă, este o componentă a vieţii, are o funcţie de avertizare.  Păstrănd proporţiile, ne amintim că şi Iisus s-a mâniat la Templu! Totodată,  este imperios necesar să fim atenţi la echitate, astfel încât  să ne îndreptăm mânia numai asupra celui îndreptăţit să o primească, să nu o deviem către alte persoane.

Numeroase pagini din cartea „azi,  în zigzag”,  sunt o Bucurie, şi anume atunci când luăm cunoştinţă despre  evenimente culturale, cărţi şi oameni, totul  fiind descris de autor cu cele mai frumoase cuvinte, cu metafore reuşite, nemaiîntâlnite.

Am observat, din textul: „Iza îl preferă pe Caragiale!!”,  o mărturisire a autorului ce îi dezvăluie sensibilitatea,  faptul de a fi recunoscător,  trăirea unei puternice emoţii.  

Citez un crâmpei:

«Am participat la (deja) tradiţionalele „Zile ale revistei NORD  LITERAR”.  În sala mare a Consiliului Judeţean maramureş, unde au debutat lucrările, a fost prezent faimosul scriitor al acestui areal Nicolae Breban. Astfel, i s-a decernat Distincţia de „Cetăţean de onoare al oraşului Baia Mare”.

Cine nu doreşte să-l vadă „pe viu” pe distinsul român al Ţării de Sus, să-l audă, să se lase mângâiat de privirea Domniei Sale?  În ce mă priveşte, mi s-au înmuiat picioarele, când, la sediul redacţiei, văzându-mă, mi-a zis: „Te citesc cu plăcere!”».

Nu ştiu de ce m-am gândit la analizele pertinente făcute  de N. Steinhardt romanelor scrise de N. Breban, despre care spunea: „Caracteristic întregii opere a lui N.B. este un insolit amestec de vulgaritate şi sublim.”.

Ştiu că pentru a scrie este necesar să citeşti foarte mult.  Din cartea despre care discutăm se vede clar cât de mult a citit autorul.

Cornel Cotuţiu  apreciză  mulţi oameni de cultură,  menţionez doar câteva nume de scriitori prezenţi în carte, pe care şi eu îi preţuiesc,  îi citesc:  Irina Petraş, Ioan Pintea, Menuţ Maximinian, Olimpiu Nuşfelean, Iacob Naroşi, Dumitru Rusan.

            Cât priveşte textele despre politică şi social  scrise de  Cornel Cotuţiu, citindu-l, m-am gândit dacă nu cumva este rudă cu Ion Luca Caragiale, despre care eleva de clasa a VII-a, Iza spunea: „Îl consider cel mai contemporan scriitor român”.

Am apreciat mulţi scriitori înainte de 1989, cu  a căror scrieri  practic am comunicat minunat, iar unul dintre ei a fost Augustin Buzura.  Detalii neştiute despre Plecarea în Eternitate a acestui medic-scriitor am aflat din eseul: „Nu este şi ambasadorul meu!”.

Ştim că scrisul este un mod benefic de a te menţine sănătos psihic, ajută la Limpezirea  Lăuntricului omenesc.  

În final,  ca cititoare,  îmi exprim o speranţă: Cornel Cotuţiu, la un moment dat, va scrie cu acele cuvinte care au o vibraţie înaltă, indiferent ce emoţie, ce stare sufletească îşi va  exprima,  şi, astfel, va  crea lectorului o stare de confort psihologic şi o mai puternică posibilitate de a-i prelua mesajul ce a dorit  a-l transmite semenilor Domniei Sale.

Desigur, este ştiut şi faptul că a-ţi reprima o mânie justificată înseamnă să nu comunici sincer, nici cu tine însuţi, nici cu ceilalţi.

Deci, domnule  Cornel Cotuţiu,  continuaţi să dojeniţi pentru a provoca şi a stimula oamenii, dar, pe cât se poate, cu expresii şi cuvinte  de înaltă vibraţie.

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Luni, 23 Septembrie 2019 

Bistriţa

Toamna, trandafiri spre Cer foto jenița naidin

***