Jenita Naidin

imagine din satul  Izvoru, com. Vînătorii Mici,  jud. Giurgiu

 

Desigur,  atunci când urmărim evenimente importante, naţionale sau internaţionale, cum ar fi Referendumul din Marea Britanie, ce a avut loc pe 23 Iunie 2016,

prin care populaţia a decis desprinderea de Uniunea Europeană,

a ne preocupa de istoria unui sat din România ar putea părea insignifiant, dar nu este.

Fii ai satului arată pe internet părinţilor şi bunicilor că sunt fotografii şi cuvinte despre locul frumos unde s-au născut şi îşi trăiesc viaţa.

Munca noastră este de folos semenilor.

De aceea continuăm să citim şi să cităm  din:

„Monografia istorico-culturală a satului şi şcoalei Corbii-Ciungi, Vlaşca”,

autor,Teodor Gr. Dumitru.

La textul postat în ziua de 20 Iunie 2016, pe care l-am intitulat:

Întemeierea satului Izvoru,

culeg acum la calculator continuarea:

 

„Se spune de către bătrânii satului că această jupâniţă a avut un han în satul Vadu Stanchii şi de acolo a adus-o Negru Vodă cel Mare; iar numele satului acela tot de la ea se trage, căci până atunci satul Vadul Stanchii s’ar fi numit Valea Înfundată.

Palatul domnesc de la Corbii Ciungi avea o mare strălucire, datorită înzestrărilor domnitorului şi gusturilor rafinate ale Stanchii.

Aici petrecea Vodă mare parte din timpul liber, departe de grijile şi frământările domniei.

Dar viaţa aceasta n-a durat vreme multă, căci o întâmplare foarte neplăcută i-a întrerupt-o pe neaşteptate.

Negru Vodă cel Mare când venea pe la jupâniţă, lăsa caii afară la poarta palatului, înşăuaţi dar cu zăbalele scoase, ca să-i fie gata în orice moment.

Pentru acest serviciu, Vodă impusese locuitorilor din satele Corbii Mici şi Valea Înfundată în număr de aproximativ 20 capi de familie de a îngriji pe rând de cai şi de a-i ţine de căpăstru ziua şi noaptea în faţa porţii palatului.

Însă această clacă obositoare îi scoase din răbdări pe locuitori şi se hotărâră să se răzbune.

Pe stăpâni nu puteau de teama să nu se aleagă praful şi pulberea de ei şi se gândiră să se răzbune pe cai.

Şi, astfel, într-o noapte, câţiva ţărani care erau de rând, nu ştiu  ce au făcut cailor, atât la calul voievodului cât şi al însoţitorului său în aşa fel ca să nu mai poată ieşi cu urina.

După ce au plecat la drum, în apropiere de Târgovişte,

 din cauza alergării şi neputinţei de a-şi face necesităţile, caii s’au aprins şi au căzut morţi la pământ.

Vodă văzând căluşeii lui morţi se supără grozav de rău şi cercetând de aproape cauza, descoperi că venea de la oamenii de gardă de la Corbii Mici.

Porunci atunci la o ceată de ostaşi şi la un călău să-l urmeze şi porni înapoi.

Ajuns în mijlocul satului Corbii Mici, strânse pe toţi bărbaţii tineri şi bătrâni şi le zise să-i arate pe cei care au săvârşit o aşa urâtă nelegiuire de i-au ucis caii, căci altfel este silit să facă şi el o faptă tot aşa de crudă ca şi a lor.

Şi văzând că nu află pe nimeni, căci nici unul dintre oameni n’a scos nici o vorbă, a poruncit călăului său să ia securea şi să taie  degetele de la mîini la toţi bărbaţii capi de familie.

Ordinul s’a executat imediat şi oamenii au rămas ciungi.

Vodă a poruncit apoi crainicului domnesc să vestească, prin strigare, că de azi încolo acest sat nu se va mai numi Corbii Mici, ci satul Corbii Ciungi, nume care i-a rămas până în zilele noastre.( autorul a scris acestea, pare-se în anul 1942,când acela era numele, dar din anul 1964 se numeşte  Izvoru.n.ns.)

După această întâmplare, Vodă n-a mai venit pe la palatul  de la Corbii Mici, iar jupâniţa Stanca s’a măritat cu’n fecior de boier, lăsând în urma lor mai mulţi moştenitori.

Deşi legenda aceasta arată pe Radu Negru Vodă cel Mare ca un domn crud în pedepsele ce le da supuşilor, totuşi ştim din istorie că a fost un voievod foarte evlavios.

Cât a domnit a clădit o sumă de biserici şi mănăstiri, dintre care cea mai frumoasă este Mănăstirea Dalului, de lângă Târgovişte, unde este înmormântat.

Tot în această Mănăstire a întemeiat cea dintâi tipografie din ţara noastră, unde s-au tipărit primele cărţi bisericeşti, însă în limba slavonă, căci în această limbă se făcea slujba în vremea aceea.

Tot ca şi Radu a fost şi tatăl său, Vlad Călugărul, care a zidit în apropiere de satul nostru Mănăstirea Glavacioc, din satul cu acelaşi nume.

3) Alte urme istorice în satul nostru.

Alte urme istorice în sat la noi mai sunt movilele de pe lunca Râului Neajlov:

Una lângă casa locuitorului Aurică Niţescu şi alta în apropiere  de  satul Vânătorii Mari.

Despre ele se crede că sunt morminte de pe timpul năvălirilor barbare, deoarece căpeteniile lor când mureau erau înmormântaţi cu servitorii şi caii ce-i aveau.

[…]

În mijlocul cimitirului se află bisericuţa de bârne veche de câteva sute de ani.

Ruinele palatului domnesc a lui Radu Negru Vodă cel Mare se află în parcul boeresc al moşiei Domnului Ştefan B. Drugă, care a cumpărat-o de la Dl. August Zvoelfer, care la rândul său a cumpărat-o de la D-na Maria Bendic Petrescu născută Creţeanu.

Aceasta a moştenit-o de la mama sa Sultana Creţeanu născută Rosetti, care a moştenit-o la rândul său de la mama sa Safta Risetti născută Creţulescu şi care a fost multă vreme proprietatea familiei Creţulescu, pe la anii 1809, 1880.”

În prezent aici, în fostul palat, funcţionează un spital cu profil de pneumoftiziologie.

Vom continua povestea minunată a satului Izvoru,

iar acum vă invit să vedeţi imagini pe care le-am surprins de curând în acest sat liniştit:

casă veche  ca un palat

paznicul  casei

Sâmbătă, 25 Iunie 2016,

Jeniţa Naidin