Cornel COTUŢIU – Eseu

Dragi cititori

Vă invit să citiţi un Eseu scris de Profesorul-Scriitor Cornel Cotuţiu în care vorbeşte despre două cărţi pe care le-am publicat în ultimul timp.

Iată textul primit:

 

              «În prag de senectute, dar cu sensibilitate de adolescentă

 

     E inelegant să divulgi vârsta unei femei, cum tot așa, s-o întrebi câți ani are.

Dar scriitoarei Jenița Naidin, iată, pot să-i dezvălui numele.

Plecând definitiv de la Bistrița, din motive familiale, această vasluiancă, stabilindu-se la Târgoviște, vreau să cred că, după multă ședere în zona noastră, va avea în continuare, în comportament și aspirații, distincția de… ardeleancă.

Și acum să-mi motivez titlul. „Scrieri din Inimă. Eseuri.” a apărut în 2017 (Ed. „Napoca Star”, Cluj-Napoca). A se remarca faptul că cititorul este prevenit asupra importanței pe care o dă substantivului, căci îl scrie cu inițială majusculă.

Apoi, „copilandra” Jenița (Doamne, ce inovații onomastice mai fac frații noștri moldoveni: Jeni este un diminutiv de la Eugenia; ei bine, pe la Vaslui drăgălășenia e de așa natură încât, iată, diminutivează… diminutivul); deci, scriitoarea, în „Argumentul” cărții ( 44 de eseuri) începe delicat cu o sfioasă curtenie: „Dragă cititoare, Dragă cititorule, țineți în mâinile Dumneavoastră o carte minunată”. Am dreptate? O asemenea pretenție curajoasă despre propria-ți creație e de așteptat doar de la o vârstă nevinovată.

Că paginile ce urmează vibrează de aprecieri encomiastice pe seama unor personalități și… persoane mai apropiate (pe care, din generozitate infantilă, le ia în seamă), interesul cititorului ține de… propriile sale preocupări în domeniul culturii. Eu am descoperit însă în omul J. Naidin o stare de suflet, de spirit pe care o prețuiesc mult. Scriitoarea își elaborează textele ca și cum, pe măsură ce le scrie, de fapt ea conversează. Îl ia pe lector părtaș la momentele ei de căutare, la descoperirea unor frumuseți. Scrie ca un fel de monolog, avându-l pe celălalt alături și adresându-i-se mereu, în genul: „am să vă prezint”, „pe care le reproduc”, „este minunat să știm” sau „Vă vorbesc din proprie experiență!” Așadar, asta voiam să zic, la scriitoarea noastră „a scrie” este un act concomitent cu „a vorbi”. Dar… să revin la starea pe care voiam să o relev: Jenița Naidin dorește trăirea plenară a prezentului, a realității lui profunde.

Chiar își începe un eseu astfel: „Încerc să-mi concentrez atenția la Prezent. Să mă identific cu clipa Acum”.  Nu întâmplător două cuvinte sunt scrise cu inițială majusculă. Iar această mărturisire este similară cu urarea strămoșilor noștri latini: „Carpe diem!” (infinitivul verbului – „carpere” – însemnând a culege frumusețea clipei!)

Moldoveanca, în îndelungata ei „zăbavă” în Transilvania, „l-a îmbrățișat” pe Lucian Blaga mai întâi devorându-i opera. Apoi, rezidența la Bistrița o aduce în starea de a fi cucerită de o himeră: casa și locul rămas gol acum, unde  marele scriitor/filozof/dramaturg/eseist venea să trăiască plenitudinea prezentului, în ultimii ani interbelici. De aici apoi volumul din anul acesta (2018), „Lucian Blaga la Bistrița (1938-1940)”.

     La margine de Bistrița, pe dealurile cu livezi, cu drumul care duce spre Năsăud, Blaga își ridicase o casă. În textul meu de acum nu mi-am propus să fac referiri la motivele pentru care o astfel de locuință a apărut taman aici – ele se cunosc prea bine, evocate fiind de o seamă de omeni din preajma poetului. Îmi propusesem să regăsesc și în această carte tonul sentimental, exclamativ, adolescentin al Doamnei Jenița Naidin, acum provocat de împrejurarea de a fi fost atât de aproape de un spațiu pe care Lucian Blaga l-a trăit, adică l-a contemplat, l-a auzit, l-a umblat,  l-a cercetat întru odihnă și meditație. Scriitoarea voia să se convingă de ce Blaga spusese la un moment dat:

„Acesta e adevăratul meu spațiu mioritic”.

Da, se regăsește și aici aceeași fervoare pentru faptele de cultură, climatul unor vremi demne de luat în seamă, pentru personalități inconfundabile ale actului creator artistic. Cu o stăruință și minuțiozitate admirabile, caută și strânge în carte consemnările unor scriitori despre casa Blaga la Bistrița, fragmente din cărți despre casa aceasta cu o aură parcă miraculoasă. Mai mult decât atât: ia în seamă opinii despre el, din partea unor scriitori originari arealului Bistrița-Năsăud, care l-au cunoscut pe Blaga, de la Liviu Rebreanu până la gazetarul Dumitru Andrașoni.

E un demers emoționant, pentru cititorul însuși, despre cum un spațiu omenesc există, integral, funcțional, atractiv, apoi începe să se deterioreze, să cadă în ruină, să dispară și ruinele, să rămână doar locul gol, totul să devină amintire, fotografie și cuvânt.

Volumul se încheie, desigur, cu pagini de album foto, documente despre casă, dar și despre impetuoasa clădire de pe bulevardul Republicii – „Casa Pavel” -,  unde celebrul scriitor oprea la sora lui, Letiția Pavel, și despre care mărturisea că se simțea „atât de bine”. Imobilul acesta a fost luat în seamă, cum se cuvinte, când, la sesizarea unor oameni de cultură bistrițeni, s-a fixat pe zidul ei dinspre stradă o placă memorială din marmură, dezvelită în 1998 de Ioan Caramitru, atunci, ministru al culturii.

Mai nou, Casa Pavel a fost din nou luată în seamă, devenind… hotel și crâșmă. (Dintr-un anume punct d vedere e și acesta un semn semnificativ despre cum statul român, administrațiile locale decid să-și conserve să-și valorifice trecutul cultural. Apropo de asta: Adineauri, am văzut la televizor imagini cu casa memorială Vasile Alecsandri în ruină. Chiar că-și vine să te întrebi: Alecsandri acesta la ce echipă de fotbal joacă?)

Oriunde va fi să stea și să creeze întru cultură, Doamna Jenița Naidin rămâne un punct de reper, pentru noi, cei rămași în județul Coșbuc-Rebreanu.»

 

Cornel Cotuţiu

                       

 

*

Mulţumesc Domnului Cornel Cotuţiu pentru că a  dat atenţie acestor cărţi, cât şi pentru aprecierile domniei sale, demne de a ne da de gândit.

( Menţionez că eseul a fost publicat şi în  Ziarul Răsunetul, nr. 7883,

ediţia tipărită din 24 iulie 2018)

Calde mulţumiri cititorilor blogului meu.

Întotdeauna pregătesc şi fotografii pe care le fac cu drag.

Cu  Recunoştinţă,

Jeniţa Naidin

Vineri,  24 august 2018