Cosmosul şi Destinul uman

Superb plop la Băbușa, satul meu natal

Viaţa are Legile ei şi ne duce pe drumuri ştiute de Ea,

iar noi adunăm în desaga spiritului mereu câte ceva,

astfel încât,  suntem în fiecare zi altă ediţie.

Multe învăţăminte le adunăm din citit.

Să vedem împreună câteva idei desprinse dintr-o operă vastă, a unui semen al nostru,

care şi-a dedicat viaţa studierii sufletului omenesc.

Citim cărţi şi alte pubicaţii din diferite motive. Iată ce m-a determinat să citesc cartea:

Cosmosul şi  Destinul  uman ( Editura Limes, 2007).

Această carte mi-a fost recomandată de o personalitate în care am încredere, Domnul scriitor Mircea Petean,

iar când am cumpărat cartea am constatat şi faptul că autorul,

Edgar Krau,   a absolvit studiile universitare la Cluj-Napoca în anul naşterii mele, 1951.

Numerologia, bat-o vina!

Apoi am observat că a desfăşurat o vastă experienţă ştiinţifică în domeniul psihologiei elaborând o teorie nouă a realizăriii de sine şi că lucrarea aceasta este scrisă în anul 2003 la capătul unui drum lung în care a muncit intens.

Ca atare, publicând cartea recent am considerat că voi găsi rodul unei experienţe bogate a acestei vieţi închinate ştiinţei sufletului, şi aşa a fost.

Am avut, deci, motivaţii serioase ca să muncesc.

Autorul, încă de la începutul cărţii, ne vorbeşte despre Dumnezeu şi Creaţia sa, dar şi despre un  fenomen care şi în prezent este dezbătut în toată lumea, exprimat de domnia sa astfel:

„prin inflaţie internă un obiect minuscul suspendat într-un spaţiu nesfârşit, fără timp, a produs Big Bang-ul şi a dat naştere Universului, timpului şi spaţiului infinit.”.

De curând, cu toţii am văzut la televizor începutul  experimentului de la Geneva, legat de preocuparea oamenilor de ştiinţă pentru căutarea  „particulei lui Dumnezeu” , urmând să vedem ce doreşte Dumnezeu să mai ştim despre Univers.

Din lucrarea psihologului Edgar Krau am ales să ne referim astăzi la capitolul ce vorbeşte despre Planul vieţii în raport cu liberul arbitru.

Prin posibilitatea divinaţiei, cât şi prin vise premonitorii s-a pus în lumină problema dacă Universul în general şi viaţa individului în particular fac parte dintr-un Plan. Aşa considerăm că se poate să primim informaţii despre ce urmează să se întâmple, despre  evenimentele care survin întâmplător, evenimente care schimbă uneori radical aşteptările noastre fie în bine, fie în rău. Autorul spune că ipoteza existenţei acestui Plan atrage după sine probleme foarte complicate cu privire la raza de acţiune şi legile acestui Plan, mecanismul care îl produce şi de asemenea probleme privind rolul jucat de individul uman în realizarea Planului, sau în posibila sa schimbare.

Cursul determinat al evoluţiei universale şi individuale sunt văzute din unghiuri diferite de religie şi de ştiinţă. Ştiinţa şi religia sunt de acord în privinţa caracterului determinist al Planului vieţii, dar au păreri diferite cu privire la mecanismele de realizare.

În timp ce ştiinţa accentuează legile fizicii, ale unei eredităţi produse de gene, sau un mediu social constrângător, religia consideră că trăim într-un Plan a lui Dumnezeu.

În aceste păreri vedem cum calea de dezvoltare pare să fie stabilită dinainte, iar omul, fără să ştie (spune Edgar Krau), contribuie la punerea ei în aplicare.

Avem şi alte păreri şi anume că noi contribuim la propriul nostru Plan al vieţii fiind conştienţi, deci ştiind. Noi suntem conştienţi că suntem ceea ce gândim.

Iată câteva cuvinte din cartea Secretul  cu care suntem de acord: „Secretul înseamnă că noi suntem creatorii Universului nostru şi că orice dorinţă pe care vrem să o împlinim se va manifesta în vieţile noastre. Prin urmare, dorinţele, gândurile şi sentimentele noastre sunt foarte importante, deoarece ele se vor manifesta.”

Aşa este. Să fim atenţi la gândurile noastre pentru că ele vor deveni cuvintele noastre, să fim atenţi la cuvintele noastre fiindcă ele vor deveni acţiunile noastre, să fim atenţi la faptele, acţiunile noastre pentru că ele vor deveni caracterul nostru, să fim atenţi la caracterul nostru pentru că el determină Destinul nostru.

În Planul vieţii,  sufletul nostru nemuritor are prioritate faţă de corpul fizic, dar omul trebuie să se îngrijească de amândouă aceste componente, şi nu numai.

Autorul spune, şi suntem de acord cu el, bazându-ne pe experienţe personale, că ne putem imagina proprietăţile şi existenţa sufletului ca o entitate de energie capabilă să ia o subtilă structură materială, imperceptibilă pentru noi, dar cu proprietăţi perceptibile, chiar dacă natura sa exactă este necunoscută până în prezent.

2010,  Jeniţa Dodiţă Naidin

Adus pe Prima pagină

azi, 17 sept. 2018

Jenița Naidin

 

♦♦♦