Jenita Naidin

Bucuria,

de a privi imagini dintr-o grădină frumoasă cu flori şi pomi într-un sat prin care încă se ridică praful la trecerea căruţelor sau maşinilor,

am trăit-o la un loc cu alte aspecte ce m-au pus pe gânduri.

Am văzut şi grădini părăsite, ape ce ţin pe albia lor gunoaie de toate felurile, dar şi oameni care încă nu şi-au găsit rostul lor în viaţa aceasta pământească şi trecătoare.

Am vorbit cu aceşti oameni şi unora dintre ei le-am dat cel mai concret ajutor conform posibilităţilor mele modeste.

Mă întorc la cărţi citite demult şi deschid la întâmplare.

Pentru  iubitorii Planetei Pământ,

amintesc cuvintele lui Sogyal Rinpoche din

„Cartea tibetană a morţii şi a vieţii”,

deoarece  exprimă  ceea ce simt.

Iată:

„Toate marile tradiţii spirituale ale omenirii,  incluzând bineînţeles Creştinismul,  ne-au spus clar că moartea nu este sfârşitul. Toate au transmis viziunea  unei vieţi viitoare care conferă vieţii de acum o semnificaţie sacră.

Dar în pofida învăţăturilor lor, societatea modernă este în mare măsură un deşert spiritual în care majoritatea oamenilor îşi închipuie că  viaţa  aceasta este tot ce există.

Fără o credinţă reală  sau autentică într-o viaţă viitoare,  vieţile lor sunt lipsite de o semnificaţie ultimă.

Mi-am dat seama  că efectele dezastruoase ale negării morţii merg cu mult dincolo de individ:

Ele afectează întreaga planetă. Fundamental convinşi că viaţa aceasta este singura, oamenii moderni  nu au dezvoltat nici o viziune pe termen lung.

Astfel că nimic nu-i reţine să jefuiască planeta pentru scopurile lor imediate şi să trăiască într-un mod egoist, ce s-ar putea dovedi fatal pentru viitor.

[…]

Demolăm, otrăvim şi distrugem toate sistemele vii de pe pământ. Semnăm nişte poliţe pe care copiii noştri nu vor fi în stare să le plătească. Ne purtăm de parcă am fi ultima generaţie de pe planetă.

Fără o schimbare radicală în inimă, minte şi viziune, Pământul va sfârşi precum Venus, pârjolit şi mort.

[…]

Ce trist că cei mai mulţi dintre noi începem să apreciem viaţa numai când suntem  pe punctul de a muri!”

*

Fie și din citatul de mai sus,

Este bine să înţelegem viaţa şi moartea.

Unii dintre noi credem că în momentul morţii ni se descoperă mintea noastră memărginită, la fel ca cerul de deasupra.

Comunicările noastre prin vise cu cei Plecaţi la Cer ne ajută să nu uităm că suntem temporar aici în trupul fizic şi că este necesar să fim atenţi la felul cum vieţuim.

Spun des un adevăr pe care îl am din experienţele personale, şi anume, că ceea ce facem altora, nouă ne facem.

În ultima perioadă  mai multe evenimente mi-au confirmat iar şi iar că aşa stau lucrurile.

Mereu să avem în minte viaţa celorlalţi, dar şi viaţa Planetei noastre.

Să fim cu mintea la viaţa Planetei Pământ, deci.

Miercuri, 24 August 2016

Jeniţa Dodiţă Naidin

Fotografiile de mai sus le-am făcut în vara aceasta.

Jenița Naidin

24 08 2016