Cunoaşterea de Sine – I –

Cunoaşterea de Sine – I –

 

28 ianuarie 2012

Noi, oamenii, ne punem în rezonanţă cu Sursa întregii Creaţii, -Dumnezeu-, atunci când suntem conştienţi de faptul că Sinele nostru real este potenţialitate pură, este conştiinţa pură.

Avem, la un moment dat al vieţii noastre terestre, intuiţia clară cum viaţa noastră este legată indisolubil de Conştiinţa Universală. Esenţa noastră spirituală este Conştiinţa noastră, parte a Conştiinţei Cosmice.

Trăim într-un câmp de energie în cadrul căruia nu suntem separaţi. Când credem acest lucru, reuşim să dăm atenţie gândurilor şi cuvintelor noastre, emoţiilor şi sentimentelor noastre, ştiut fiind faptul că totul se întoarce la noi. Ceea ce facem altora, nouă ne facem.

Este esenţial să ne centrăm punctul nostru de referinţă în spiritul nostru propriu şi nu în lumea exterioară nouă, mai precis să nu ne centrăm asupra obiectelor experienţelor vieţii noastre.  Dacă ne centrăm asupra obiectelor, depindem de aceste obiecte din lumea exterioară, inclusiv de situaţii, oameni, circumstanţe, lucruri şi ne trebuie aprobări exterioare.

De asemeni, când ne centrăm pe exterior simţim nevoia de a controla lucrurile, simţim nevoia de a fi aprobaţi.

Din experimentele marilor psihologi se ştie clar:

„Cei care sunt centraţi în Sine îşi experimentează adevărata fiinţă, care nu se teme de nici o provocare, îi respectă pe toţi cei din jur şi nu se simte inferioară nimănui.

De aceea, puterea Sinelui este puterea reală.”

Putem spune că puterea Sinelui este permanentă, pe când puterea bazată pe exterior dispare odată cu titlul, funcţia, banii sau relaţiile care au generat-o.

Puterea Sinelui magnetizează oamenii, circumstanţele şi situaţiile care devin un sprijin.

Când ne bazăm pe puterea lui Dumnezeu din interiorul nostru, adică pe Sinele nostru real, această putere, această stare de graţie crează o legătură între noi şi ceilalţi oameni şi bucuria se instalează datorită puterii Iubirii.

Dumnezeu este Iubire!

Jeniţa Naidin