De ziua lui Jănică Dodiță

Muncesc, în rest nu fac nimic.

*

 Astăzi, 12 Iulie  2016   sunt 102 ani de când s-a născut tatăl meu, Jănică Dodiță.

Fiind un filozof înnăscut, nu diplomat în filozofie, i s-ar potrivi multe  eseuri  pe care le-am scris, dar  reiau,  din Iubire pentru el,   cuvinte despre  Sfântul Serafim de Sarov.

Posibilitate  ca să  scriu texte noi,  nu am acum.

Bucuria mea este că am privilegiul  să privesc  direct realizarea unei ICOANE care îl înfățișează pe  Părintele Arsenie Boca, al cărui îndrumător din  Mintea Universală  a fost  Sfântul Serafim de Sarov.

De îndată ce voi putea prelucra fotografiile pe care le-am făcut în diverse stadii de lucru la pictură,

le voi posta,

împreună cu câteva cuvinte despre pictor,

pentru Dumneavoastră, cititorii mei.

Vă invit să citiți ceea ce am scris mai demult:

Acum 255 ani se întrupa un spirit care, în timp ce a vieţuit pe Pământ, avea darul de a întări, însenina şi vindeca oamenii doar prin simpla sa prezenţă.

Pentru asta, însă, trebuia să ajungi în pădurea Sarov să îl întâlneşti. Este plecat în Ceruri, dar continuă să ajute prin ceea ce Dumnezeu i-a hărăzit.

Este vorba de Sfântul Serafim de Sarov, cel care îşi întâmpina vizitatorii cu aceste cuvinte:

Bucuria mea.

Mă gândesc ce splendoare se năştea în sufletul (psihicul) acelor oameni duşi în faţa lui de stări sufleteşti grele, de îngrijorări şi boli, când auzeau că pentru Sfânt ei erau Bucuria lui!

Este necesar să ai în interiorul tău o imensă dragoste dumnezeiască pentru a o insufla atâtor suflete.

După cum ştim, înainte de a sta într-o chilie în pădurea Sarov din Rusia, unde primea foarte multă lume, Sfântul Serafim de Sarov a petrecut 1000 de zile de rugăciune pe o piatră din acceaşi pădure.

Priviţi, vă rog Icoana Sfântului Serafim care l-a îndrumat pe Sfântul Arsenie Boca:

 

Pentru România ajutorul acestui Sfânt este cunoscut prin faptul că a fost îndrumătorul duhovnicesc al  lui Arsenie Boca, căruia i s-a dat de către Maica Domnului,  în Muntele Athos.

Acum, când scriu aceste gânduri, mi-am amintit cum spunea Sfântul Ardealului Arsenie Boca:

„Să facem faptele noastre din libertate şi dragoste,

să ştim că Dumnezeu ne-a trimis în lumea aceasta pământeană ca să învăţăm să ne lepădăm de  ea

şi să căutăm viaţa adevărată”.

 

 

Copilul Prohor, Sfântul Serafim de  Sarov de mai târziu, a fost ocrotit din primii ani de viaţă de Maica Domnului.

Este cunoscută întâmplarea când a căzut din clopotniţă la vârsta de 7 ani şi nu a păţit nimic,

astfel încât,  oamenii au crezut mai puternic în Dumnezeu,  căci numai îngerii ar fi putut să îl ducă jos pe copil pe aripile lor.

Merg cu gândul la Psalmul lui David:

„Că îngerilor Săi va porunci pentru tine, ca să te păzească întru toate căile tale. Pre mâini te vor ridica, ca nu cândva să împiedici pe piatră piciorul tău.” (Psalm 90, Laudă cântării lui DAVID, verset, 11, 12, Psaltirea, ediţie 1939).

 

În anul 1778,  la 20 noiembrie, către apusul soarelui, în ajunul Intrării în Biserică a Maicii Domnului, tânărul Prohor a fost luat în grija Sfintei Fecioare la Sarov pentru a-şi îndeplini ţelul vieţii: „dobândirea harului Duhului Sfânt”.

Şi l-a dobândit.

Sfântul Serafim de Savov a dobândit Duhul Sfânt precum odinioară Iov:

„3. atâta timp cât încă suflarea mea e’n mine

şi nările-mi se umplu de duh dumnezeiesc,

4. aceste buze nu vor grăi fărădelegi,

nici sufletul din mine minciuni va cugeta.

5. Nu, nici prin gând nu-mi trece să spun c’aveţi dreptate;

pân’la mormânt striga-voi că sunt nevinovat:

6. la sân îmi strâng dreptatea, şi nu voi înceta,

Că nu-mi cunosc în viaţă ceva nepotrivit.”

(Am citat din Biblia Bartolomeu, pag. 27, Iov, Capitolul 27, versetele 3-6)

Dreptul Iov, deşi suferea, nu accepta sfatul prietenilor de a se supăra pe Dumnezeu pentru că simţea în nările sale Duhul Sfânt.

Spunea că dacă l-ar huli pe Dumnezeu acesta ar pleca de la el.

El avea încredere neclintită în Dumnezeu şi El, Dumnezeu  era cu el permanent, de aceea simţea răsuflarea lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, în nările sale.

 

Întotdeauna am analizat în viaţa mea simţământul ÎNCREDERE, şi anume, am constatat  că Încrederea este o minune, cei care nu au încredere în noi, ne pierd. Există şi excepţii când Iubirea noastră e aşa de puternică şi nu cade, deşi din partea acelor fiinţe simţim – în anumite perioade ale vieţii – că nu au încredere.

Mă refer, în special la relaţiile  părinţi-copii.

Cu certitudine aici vorbim de iubirea mamei pentru copiii ei! Pentru că mama iubeşte necondiţionat!

Chiar dacă, în anumite cazuri,

mai ales urmare  a unor influenţe din exterior spre sufletul fragil al copilului imatur,

acel copil nu are încredere, MAMA îl iubeşte necondiţionat şi îl sprijină cu toate puterile sale.

Când copilul devine un adult matur,

şi cunoaşte adevărul prin sufletul şi mintea sa,

lucrurile se schimbă şi relaţiile părinte-copil sunt armonioase.

Și toate acestea sunt guvernate de Legea Iubirii necondiționte pe care Dumnezeu o revarsă permenent

asupra întregului Univers.

*

Peste ani,  când el nu mai era pe Terra, tatălui meu, chiar în ziua nașterii sale, i s-a născut strănepoata Samira, a cărei mamă, Otilia-Liliana,

este fiica primului născut al părinților mei, Ileana.

Deci, ziua de 12 iulie are semnificații pentru Familia noastră.

 

Marți, 12  iulie 2016,

Jenița Dodiță Naidin