Despre presupuneri -I-

Am de multă vreme în minte întrebarea: Oare de ce a lăsat Dumnezeu omului aşa o complicaţie, alături de multe altele, şi anume, aceea de a face presupuneri?

După mai mulţi ani de atenţie acordată acestui fenomen – presupunerile – , vă povestesc în câteva cuvinte următoarele:

 

A fost o vreme când credeam că procedez bine că  am făcut şi fac doar presupuneri pozitive, şi, că doar cei care fac presupuneri negative greşesc.

Acum ştiu că nici un fel de presupuneri nu sunt bune.

Doar gândirea pozitivă şi curajul de a pune întrebări, pentru a ne lămuri împreună cu cei cu care relaţionăm, aduc bucurie, beneficii şi de o parte şi de alta.

Obiceiul nostru, de a face presupuneri despre ceea ce fac sau gândesc ceilalţi, de a interpreta prezumţiile noastre conform minţii noastre, conduce la reacţii, acţiuni ce îi pot răni pe ceilalţi sau, uneori vedem că nu le putem fi de ajutor prin neconcordanţa gândurilor. Când facem o presupunere şi acţionăm în conformitate, chiar dacă pentru noi e pozitivă, pentru celălalt poate fi o acţiune inutilă, necerută.

În loc să îi ajutăm, le creem, uneori, probleme, fiindcă noi am presupus că aşa e bine pentru acea persoană.

Atâta timp cât nu punem întrebări lămuritoare, prin presupunerile noastre considerate de noi ca fiind pozitive, facem acţiuni, sau inacţiuni, şi apoi ne creem nouă înşine suferinţă.

Uneori credem că ceilalţi văd aspectele vieţii la fel ca noi, că ştiu ce dorim noi de la ei. Acestea sunt presupuneri. Pentru a relaţiona confortabil este necesar să fim deschişi, să discutăm toate aspectele vieţii, în funcţie de relaţia ce o avem cu ceilalţi.

Există o  explicaţie de ce simţim nevoia să facem presupuneri, şi anume, pentru că ne credem în siguranţă doar atunci când avem răspunsuri la multitudinea de întrebări cu care operează mintea noastră. Întrebările din minţile noastre sunt atât conştiente, cît şi inconştiente şi ne copleşesc.

Aici, este bine să ştim că nu ne putem explica multe lucruri cu mintea raţională, iar pentru aceia dintre noi care reuşim să spunem uneori: „Ştie Dumnezeu de ce”, obţinem, cât de cât, oprirea minţii, ne situăm în Prezent, în Acum, ne bazăm pe Dumnezeu şi simţim un confort psihic.

Se pare că între noi și Dumnezeu sunt gîndurile noastre nestăvilite.

Am învăţat, la un moment dat, că atunci când am curajul să pun întrebări reuşesc să mă clarific complet, şi totuşi, nici atunci nu presupun că ştiu totul despre acea situaţie.

Ceea ce mă ajută foarte mult este că adresez rugăciuni lui Dumnezeu pentru ca să cred în răspunsul primit şi, deci, să nu mai fac presupuneri.

Mă bazez pe textul din Sfintele Scripturi:

„Că nu este ceva ascuns care să nu fie dat pe faţă; nici nu a fost ceva tăinuit decât ca să vină la lumina zilei” (Marcu, 4/22, pag.1501).

Deci, când reuşim să punem întrebări, bineînţeles că întrebăm cu politețe,  blândeţe, cu smerenie, atunci ne lămurim şi nu mai facem presupuneri.

Noi înşine să ne cercetăm pentru ca să ştim că avem o comunicare bună cu ceilalţi.

Astfel, de cîte ori nu înţelegem ceva să întrebăm, dar şi pentru a şti că ceilalţi dau acelaşi înțeles cuvintelor, de asemeni, să întrebăm.

Am trăit mulţi ani în altă provincie a României, şi venind acum în altă zonă, destul de diferită, m-aş fi descurcat greu dacă nu întrebam sensul cuvintelor sau nu apelam la dicţionar, uneori.

La fel, acum 40 de ani, când, născută fiind într-o provincie şi căsătorindu-mă la sute de kilometri, în altă parte a ţării, a trebuit să o întreb mereu pe soacra mea ce însemnau unele cuvinte.

Dar, legat de presupuneri, pe lângă faptul că e bine să ne asigurăm că înțelegem printr-un cuvânt  ceea ce şi cei cu care relaţionăm înţeleg, cele mai importante lucruri sunt legate de a ne exprima clar ce dorim, să întrebăm ce doresc ceilalţi, să ştim că şi ceilalţi au dreptul să ne întrebe pe noi, ca să se clarifice, iar noi să le răspundem.

Problemele noastre, ale oamenilor, se îmbunătăţesc, trăim mai senini şi mai confortabil sufleteşte dacă vom comunica cât mai clar şi mai sincer unii cu alţii.

 

(voi continua acest eseu  cu exemplificări)

Bistriţa, 26 octombrie 2013,

În „Proloage” scrie la această zi:

Pomenirea Sfântului, Slăvitului,

Marelui Mucenic  Dimitrie,

izvorâtorul de mir şi făcătorul de minuni.

(†303).

   Jeniţa Naidin