Dor de poemele lui TAGORE

Azi, Duminică, 14 Februarie 2016!

Un prilej de  a aduce pe Prima Pagină poezii

ce exprimă sentimentele

Omului aflat pe Pământ.

 

***

Citesc de ani de zile, de mulţi ani de zile, poeme scrise de Profetul, Poetul  Rabindranath Tagore.

Azi, Vineri, 21 septembrie 2012, am cules la calculator câteva superbe versuri ale sale:

*

„Eu, pasărea captivă, înaintea întunericimii cerului,

te întreb, frumoasă pasăre liberă!

Spune-mi, aceasta e ultima zi a Lumii?

Soarele nu va mai veni să-mi aurească zăbrelele coliviei mele?

 

Pleacă, deci!  Suie deasupra acestei conspiraţii de nouri;

caută iluzia care-mi lipseşte…

Cântă!  Cântă pentru mine lumina eternă!”

*


„Ochii mei privesc liniştea bolţii înstelate

şi iată că simt trecând prin mine ceea ce simte un arbore

ale cărui frunze întredeschise asemenea unei cupe,

se îneacă în lumină.

 

Un gând îmi bântuie spiritul,

asemeni acestor arbori care ating iarba câmpiilor;

el se îmbină cu murmurele apei, cu suspinele obosite ale brizelor.

 

Îmi imaginez că am trăit deja în infinitul lucrurilor acestei lumi

şi că acestui infinit i-am dăruit iubirile şi suferinţele mele.”

*

 

 

„Iubire, tu mi-ai colorat gândurile şi ritmurile

cu cele din urmă răsfrângeri ale măreţiei tale,

tu ai transfigurat viaţa mea prin frumuseţea apropiată a morţii.

 

Aşa cum apusul de soare lasă să întrezărim puţin din paradis,

Tu mi-ai schimbat suferinţa într-un extaz suprem.

 

Prin vraja ta, Iubire,

viaţa şi moartea au devenit pentru mine o singură nemărginită uimire!”

*

În ziua-n care Moartea

 

În ziua-n care Moartea va să vină

să-ţi bată-n uşă-

ce-I vei dărui?…

Voi pune oaspelui în faţă cupa vieţii mele plină

nu-l voi lăsa deloc să plece cu mâinile goale

Toate licorile dulci ale zilelor mele de toamnă,

şi ale zilelor mele de vară,

toate recoltele şi spicuirile din zbuciumata mea viaţă-

le voi pune oaspelui în faţă

şi-I voi închide zilele,

când Moartea va să vină să-mi bată-n uşă.

 

*

 

Crede în iubire,

chiar dacă este un izvor de suferinţă.

Să nu-ţi închizi inima!

Nu, prietene, cuvintele tale sunt nedesluşite, nu le pot înţelege.

Inima este făcută numai pentru a se dărui

cu o lacrimă sau un cântec, iubita mea

Nu, dragul meu, nu pot înţelege, vorbele tale sunt nedesluşite.

Bucuria este fragilă ca o picătură de rouă.

Ea moare surâzând.

Dar mâhnirea este puternică şi durează.

Îngăduie ca o dragoste dureroasă să se trezească în ochii tăi.

Nu, prietene, cuvintele tale sunt nedesluşite şi nu le pot pricepe.

Lotusul vrea mai curând să se desfacă în soare

şi să moară, decât să trăiască sub chip de mugure o veşnică iarnă.

Nu, dragul meu, cuvintele tale sunt nedesluşite şi nu le pot pricepe.

*

*  *

Privirea ta  este neliniştită şi tristă. Ea caută să-mi pătrundă gândurile.

Tot astfel luna vrea să pătrundă marea.

Tu îmi cunoşti toată viaţa. Nimic nu ţi-am ascuns.

Iată de ce nu cunoşti nimic despre mine.

Dacă viaţa mea ar fi o piatră preţioasă, aş sfărâma-o în mii de bucăţi

şi din aceste ţăndări ţi-aş face un colier

pe care l-aş pune în jurul gâtului tău.

Dacă viaţa mea nu ar fi decât o floare,

dulce şi fină, aş culege-o şi aş pune-o în părul tău.

Dar viaţa mea este o inimă, iubita mea.

Unde sunt marginile sale?

Tu nu cunoşti hotarele acestei împărăţii

şi totuşi tu eşti prinţesa lui.

Dacă inima mea nu ar fi decât plăcere,

tu ai vedea-o înflorind într-un zâmbet fericit

şi ai pătrunde-o într-o clipă.

Dacă ea n-ar fi decât suferinţă,

ea s-ar topi în lacrimi cristaline,

răsfrângându-şi fără cuvinte taina.

 

***

În dragoste nu-i ţinta….

 

În dragoste nu-i ţinta nici durerea,

Nici bucuria, ci dragostea!

Libera dragoste uneşte două inimi;

Dragostea se-aprinde prin dragoste,

Cum flacăra se aprinde prin flacără.

Dar de unde se-aprinse-întâia flacără?

Când tainica văpaie începe să pâlpâie,

Ea arde ce-i înăuntru şi ce-i în afară

Pe-o singură vatră, şi toate opreliştele

Se prăbuşiră-n cenuşă…

Poetul a zis: „Cine pe dragoste-i stăpân

Cât n-o plăti cu inima-i din sân?…

Când însuţi nu te dăruieşti în dar –

Întregul Univers îţi este-avar.”         

***

„Crede în dragoste,

chiar dacă ea îţi aduce durere”

Rabindranath Tagore  

***

sept. 2012,   Jeniţa Naidin

Duminică, 14 Februarie 2016,   Jeniţa Naidin