Dorinţa de comunicare
La început a fost Cuvântul
Şi Cuvântul era la Dumnezeu…
Cuvântul ne-a fost dat nouă, celor care suntem creaţi după chipul şi asemănarea Lui.
Comunicarea este astfel primul instrument spiritual al omului în procesul socializării sale. Problema nevoii de comunicare şi a realizării ei în zilele noastre este una dintre cele mai importante într-o lume supertehnicizată în care omul transferă multe din atributele sale anexelor create de acesta, care până la urmă îl exclud pe creator din relaţiile (adevăratele relaţii) umane.
În acest context scrierile Jeniţei Naidin aprind în inima cititorilor ei acea scânteie care face posibil dialogul.
Aşa cum cititoarea Jeniţa Naidin face conexiuni între datele/informaţiile din lucrările pe care le studiază şi evenimente din viaţa personală, acelaşi lucru se întâmplă şi cu cititorii săi, dovadă numeroasele articole şi comentarii publicate referitor la cărţile a căror autoare este.
Se vede că scrisul său a atins într-un fel sau altul sufletul şi convingerile acestor oameni, parteneri de dialog.
După publicarea celor două cărţi autobiografice: Scrisul şi Cititul, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2007, şi Vindecarea, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2008, Jeniţa Naidin a constatat că cititorii au primit cuvintele sale ca pe adevărate terapii prin cuvânt şi a realizat cu ei schimburi de opinii benefice. S-a revelat faptul că dacă ne mărturisim public, câştigul spiritual este de ambele părţi, atât pentru scriitor, cât şi pentru cititor.
Autoarea mărturiseşte că a scris plângând aceste cărţi autobiografice, dar că, treptat, a devenit mai senină, mai comunicativă, iar cititorii săi i-au mărturisit că rezonând la mesajul ei, au prins curaj să vorbească şi ei despre viaţa lor sufletească, să îşi descarce sufletul.
Din luna august 2008, autoarea publică frecvent eseuri în ziarul judeţean „Răsunetul” Bistriţa prin care dialoghează cu cititorii şi, arătându-le ce şi-a notat pe marginea unor cărţi citite, inserează îndrumări utile, fie din lucrările unor avizaţi terapeuţi, fie din propria sa experienţă de viaţă. Prin comunicare, dorinţă ce o avem toţi, reuşim să ne ascultăm unii pe alţii şi acest lucru este tămăduitor pentru suflet şi trup.
Textele acestea sunt cuprinse în trei volume ce cuprind impresii despre cărţile citite, evenimente culturale, evenimente din viaţa autoarei şi îndrumări terapeutice expuse într-o manieră accesibilă şi prietenească.
Prin cartea Terapie prin cuvânt, Ed. Limes, 2010, Jeniţa Naidin încearcă să ne spună că ceea ce nu se vede în noi este mai important decât ceea ce se vede, pentru că suntem ceea ce gândim, iar gândurile nu se văd.
Reala taină a universului nostru, Iubirea, este ideea centrală din această carte care ne spune: Iubirea vindecă!
Volumul Cuvântul Vindecător, Ed Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2010, (intitulat la fel ca rubrica actuală susţinută în ziarul Răsunetul), începe cu afirmaţia autoarei conform căreia Iubirea pe care o căutăm cu toţii se află în interiorul nostru, este în genele noastre, nu trebuie învăţată, este naturală, iar corpul emoţional al omului ştie pe ce frecvenţă vibrează Iubirea.
Jeniţa Naidin îşi declară deschis scopul lucrării ca fiind dorinţa de comunicare: „Cred că aţi deschis această carte pentru că rezonaţi cu mine, iar corpul Dumneavoastră emoţional vibrează pe frecvenţa Iubirii şi, astfel vom avea o comunicare interesantă şi benefică.”
Cartea recent publicată la Ed. Karuna, Bistriţa, 2011, Terapia de responsabilizare, are un mesaj clar şi anume acela că este bine să ne ascultăm dorinţa şi iubirea din inima noastră şi să nu ne lăsăm înfricoşaţi de disperare, pentru că prin Iubirea pentru Dumnezeu, vom descoperi că victoria se află pe cealaltă faţă a disperării! În primul eseu al acestei cărţi se vorbeşte despre posibilitatea ca fiinţele umane, care la un moment dat au o tulburare a sufletului, să cunoască modalităţi superioare de a se bucura de viaţă prin sporirea dispoziţiei de a trăi responsabil.
Toate cele cinci cărţi amintite, conţin sfaturi utile privind terapia prin cuvânt dintre care amintim câteva:
„Experienţele nemijlocite şi personale sunt importante, se învaţă mult din ele, dar oamenii trebuie să înveţe şi din greşelile altora.”
„Să descoperim frumuseţea fără să voim a o avea în stăpânire.”
„Părinţii trebuie să petreacă mai mult timp cu copiii când sunt mici. Să nu acţioneze ca şi când de la vârstele mici sunt pe picioarele lor. Să se implice în vieţile lor şi să rămână implicaţi. Să vorbească cu profesorii lor. Să se împrietenească cu prietenii lor, să fie cu adevărat prezenţi în vieţile lor, să nu-i lase pe copii să le scape printre degete.”
„Nu se repetă comportamentele pe care vrei să le opreşti.”
„Prietenia şi bunătatea sunt singurele remedii ale urii, singurele garanţii ale păcii.”
„Nu vindecăm decât ceea ce recunoaştem. Răul recunoscut îşi pierde forţa şi dispare.”
„Omul are nevoie de ceilalţi pentru a descoperi cine este.”
„Ceea ce facem altora, nouă ne facem.”
„Nimeni nu va face ceva în locul Dumneavoastră. Vă puteţi baza doar pe Dumneavoastră! Acumulaţi în sufletele Dumneavoastră lucruri bune, cereşti şi astfel, veţi atrage, conform Legii afinităţii, lucruri asemănătoare.”
Autoarea a impregnat scrierile sale cu sufletul său şi cu trăirile sale, ca un mijloc de comunicare cu multe şanse de realizare, dar şi de vindecare.
Fără artificii, fără pretenţii de a oferi panacee universale, doar o mână întinsă prieteneşte pentru a întâlni o altă mână, un suflet sincer, o carte mereu deschisă pentru a fi citită şi mereu completată de fiecare pentru toţi ceilalţi.
A fi om înseamnă a fi responsabil – ne amintea scriitorul Antoine de Sant- Exupéry… Ca membru al societăţii, al unei lumi care spre bine sau spre rău, e tot mai nelimitată…
28 februarie 2012
I. POPEAN
Articol publicat în Revista VATRA
*
Mulţumesc tuturor oamenilor care citesc şi scriu despre cărţile mele.
Jeniţa Dodiţă Naidin
28 februarie 2012
