Dumnezeu se exprimă prin noi

fotografie din 2012 a unui trandafir de lângă

zidul Mănăstirii Cozia

Astăzi, 2 ianuarie 2013, când scriu aceste rânduri este seara târziu.

Cu toate că de dimineaţă de la ora 8 am muncit permanent pot spune că nu am obosit, drept pentru care scriu la calculator şi pregătesc să postez aceste gânduri pe Blog.

Prin muncă uităm de necazuri, de singurătate şi conştientizăm că suntem împreună cu Dumnezeu.

Azi, am avut energie pentru treburi gospodăreşti poate şi pentru că la prima oră am citit în PROLOAGE despre viaţa Sfântului Silvestru şi despre viaţa Sfântului Serafim de Sarov, pomeniţi în calendarul creştin ortodox în  ziua de 2 ianuarie.

Minunate lucruri aflăm despre cum au trăit sfinţii. Ne dăm seama că nu trebuie sa ne zbatem ca să ieşim din necazurile vieţii pentru că ne scufundăm mai rău. Şi eu m-am zbătut mult. Am ajuns la acest moment al vieţii în care am înţeles că nu e necesar să mă zbat ci doar să am grijă să fac ceea ce depinde de mine, că totul se întâmplă lin, şi să nu privesc viaţa ca pe o greutate.  Am înţeles că nu trebuie decât să Îl las pe  Dumnezeu să se exprime prin fiinţa mea.

Am constatat că în situaţia în care oamenii Îl privesc pe Dumnezeu ca fiind în afara lor, ei găsesc motive în afara lor.

 

Cauza evenimentelor vieţii noastre nu este ce fac cei din jurul nostru ci cum Îl privim noi pe Dumnezeu.

Dacă avem credinţă nestrămutată că El este în noi, simţim că nimeni nu poate sta între noi şi Dumnezeu.

 

După un şir lung de ani în care m-am rugat cum am ştiut, urmare citirii cu seriozitate şi determinare a unor cărţi folositoare, a Sfintei Scripturi şi, în special, vieţile unor Sfinţi am dobândit, într-un moment creat de Dumnezeu fără ca eu să Îl ştiu, posibilitatea să pot coborî în mine cînd mă rog şi găsesc o linişte nepământeană.

Acolo este Dumnezeu.  Azi am simţit asta! E minunat! Chiar şi în activitatea mea din timpul acestei zile m-a ajutat starea asta de pace sufletească.

Pentru a reuşi acest lucru mă ajut de mintea mea. Mintea mea primeşte iubirea din inima mea şi gândurile mele sunt la Dumnezeu şi asta mă ajută. Am mai spus: cu mintea la Dumnezeu nu putem greşi. Să nu uităm că mintea noastră ţese labirinturi şi uneori se pierde în propria ei plasă ţesută de gânduri multiple. Mă străduiesc să am gîndul la Dumnezeu pe cât posibil permanent şi asta reuşesc prin iubirea care o am pentru El.

Am muncit azi făcând treburi gospodăreşti, dar am şi ascultat suflete venite în casa mea.

Au vorbit cât au putut să exprime, dar nu am mai pus întrebări ca altădată ca să ajut să se descarce, ci, prin ajutor divin, am păstrat inima şi sufletul deschis şi am privit aceşti oameni cu gândul că au scânteia divină în ei, că sunt spirite, că au Duh Sfânt în ei. Le-am spus că  le respect suferinţele şi au plecat luminoşi la faţă. Nu îmi trebuie bucurie mai mare decît să văd că sufletele oamenilor sunt liniştite după ce stau de vorbă cu mine personal sau la telefon. Am spus puţine cuvinte toate pornite din sufletul meu. Eu ştiu ce energie spirituală au cuvintele.

Sigur cuvintele pot ajuta şi doresc să ştie asta toţi oamenii. Regret enorm că nu am ştiut mai demult asta, când erau copiii mei mici, atunci să fi ştiut ce putere spirituală, duhovnicească au cuvintele!   I-am binecuvântat pe aceşti oameni veniţi în casa mea cu puterea credinţei că suntem toţi egali în faţa lui Dumnezeu, a Duhului Sfânt sau a Sfântului Spirit cum se mai spune.

Credeţi-mă, Dumnezeu se exprimă prin noi!

Bistriţa, Miercuri, 2 ianuarie 2013  Jeniţa Naidin