Expresia propriei Fiinţe ca aspiraţie

 

De la prima sa carte, editată în anul 2008, Cameleonul cu aripi,  în care a publicat  poezii scrise în primii 49 de ani de viaţă şi până în prezent, când împlineşte 53 de ani,  evoluţia poetului Gheorghe Mizgan este evidentă.

A doua carte a sa, Aripi astrale, publicată în anul 2009, conform spuselor scriitorului Vasile Găurean, înregistrează o schimbare evidentă… spaţiul teluricului este excedat şi asistăm la o percepţie cosmică a spaţiilor, a omului, a luminiscenţei, într-o „mare trecere” pe care o conştientizează deplin autorul.

Au urmat şi alte lucrări publicate de Gheorghe Mizgan, dar ne vom referi, succint, la ultima sa creaţie: Martor pentru gând, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2012.

Acest volum conţine poeme haiku şi senryu concomitent cu versiunea în limba franceză a acestora şi este prefaţată de scriitoarea Victoria Fătu Nalaţiu.

Ştim că, atunci când ne propunem un scop frumos în viaţă scăpăm de toate angoasele.

Se pare că inginerul-poet Gheorghe Mizgan şi-a propus să ne dăruiască lucrări prin care îşi publică grele şi intense trăiri sufleteşti şi, în acest fel, poate să suporte mai bine viaţa, să o preschimbe în bucurie.

Este vizibil, din ceea ce a publicat până acum, că Gheorghe Mizgan se supune legilor universale, practicându-le ca şi cum ar fi legile proprii, transformându-şi durerea şi bucuria în artă (poezii, pictură). Aceasta e lupta prin care omul îşi menţine individualitatea lui, pentru că particularitatea eului său este averea sa.

Omul face parte din Dumnezeu, iar El se descoperă prin Om. Pornind de aici, nu trebuie să uităm că  voinţa noastră omenească are libertatea de a putea face acţiuni cu scopul de a-şi manifesta bunătatea şi iubirea care sunt atributele lui Dumnezeu.

Din bunătate şi iubire poetul Gheorghe Mizgan a scris, iar noi ne bucurăm, dar ne şi întristăm citindu-i zbuciumul sufletesc ce exprimă propria-i Fiinţă ca aspiraţie spre infinit.

Vom aminti doar cîteva poeme, din cele ce descriu  zbuciumul pozitiv al acestui „trubadur”, pe care le-am citit în cartea Martor pentru gând:

Iată felul în care o poveste, care descrie sunetele greierilor şi al broaştelor, imaginile superbe ale cerului nopţii de vară şi ale câmpului, este concentrată în poemele autorului:

 

„Căpiţa de fân –

sub reflectorul Lunii

greierele treaz”

 

„Iarba cosită –

între cer şi pământ

corul broaştelor”

*

 

Nu ştiu ce mă face să cred că,  în poemul:

„Bobul grâului

întăreşte credinţa –

chipul lui Hristos”,

Gheorghe Mizgan a transpus concentrat, criptic, aşa cum numai în genul literar haiku putea să o facă, o poveste minunată pe care am găsit-o în scrierile preotului orb din naştere, Teofil Părăian.

Iată, un fragment din ce spunea marele teolog, plecat acum în Cer:

„Ziceau părinţii noştri: nu faceţi srumituri de pâine, nu călcaţi pe srumituri, că pe grâu e obrazul lui Dumnezeu. O întrebam pe buna, Dumnezeu să o odihnească; Mamă-bună, unde-i obrazul lui Dumnezeu pe grâu, unde-i?. Şi-mi arăta gropiţa aceea, unde-i punctul de germinare pe bobul de grâu, şi zicea: Aici e obrazul lui Dumnezeu.!Adică, ei aveau conştiinţa precisă (nu aveau o părere) că pe grâu e faţa lui Dumnezeu.  […] Şi eu mă gândeam că cineva care vede […]   Tare aş fi vrut eu să ştiu cum e obrazul lui Dumnezeu”

Şi acum, câteva poeme –tot din zbuciumul său pozitiv – scrise de Gheorghe Mizgan, pe care, însă, vă las să-i vedeţi gimnastica spiritului şi să le descifraţi Dumneavoastră, dragi cititori:

„Chipul iubitei

încremeneşte timpul –

zâmbet de cristal”

 

„Noapte de vară –

în căuşul palmei stângi

odihnesc psalmii”

 

„Fluxul de idei

îmi aduce jăratec –

stăpân pe mine”

 

„Cultivând mereu

seminţele nădejdii

răsar speranţele”

*

Vă recomand cu drag cartea  Martor pentru gând în care veţi citi poeme prin care autorul a ridicat la rang de cristale ale spiritului uman tot ce i-a trecut prin minte, tot ce a văzut şi a simţit.

Pentru că pe data de 7 octombrie este ziua sa de naştere, îi urăm poetului Gheorghe Mizgan La mulţi ani!, iar Familiei sale, îi adresăm sincere felicitări pentru că au în mijlocul lor un artist pe care îl susţin, astfel încât noi, cititorii, să ne bucurăm de creaţiile sale.

Bistriţa,  4 octombrie 2012   Jeniţa Naidin