Formula fericirii

Vorbim despre câteva idei din  cartea: „Formula fericirii”  scrisă de Ştefan Klein, jurnalist german specializat în ştiinţă.

Lucrarea are subtitlul Minunatele descoperiri ale neuropsihologiei de azi care corespunde exact conţinutului deoarece autorul ne prezintă într-o formă accesibilă  cum, în mod ştiinţific, s-au descoperit unele mecanisme ale fericirii.

Voi aduce în atenţie câteva dintre informaţiile utile din acest volum, filtrate prin ochii şi sufletul cititoarei ce sunt.

Aflăm, din această carte,  că sentimentele pozitive sunt înnăscute exact cum este capacitatea de a vorbi. Avem în creierul nostru părţi care generează starea de bine, în mintea noastră sunt mecanisme pentru plăcere, bucurie, euforie, deci avem la dispoziţie un sistem prin care putem deveni fericiţi. Creierul nostru produce în mod natural toate substanţele necesare pentru a fi fericiţi.

Faţă de trecut, când se credea că, asemeni oaselor, şi creierul atinge un apogeu de dezvoltare la sfârşitul adolescenţei, graţie acestor cercetări, s-a descoperit că deîndată ce învăţăm ceva nou, creierul nostru se transformă, se dezvoltă mereu.

Transformarea minţii se face, în principal datorită gândurilor, dar şi a emoţiilor, aşadar putem deveni mai fericiţi printr-un antrenament adecvat al gândirii şi al emoţiilor.

Gândul este principala energie şi prima care ne poate transforma. Suntem ceea ce gândim. Să gândim pozitiv, deci.

Cartea despre care vorbim ne aduce în atenţie un istoric al conceptului de fericire în Germania, dar şi din alte părţi ale lumii.

Fericirea nu trebuie neglijată, pentru că depresia tinde să devină o ciumă a secolului XXI. Fericirea este trecerea la o stare superioară, tristeţea este trecerea la o stare inferioară. Să încercăm să ne controlăm stările negative, să le amplificăm pe cele pozitive şi astfel ne protejăm organismul, sănătatea.

Propun să ţinem cont de faptul că de mare ajutor este Rugăciunea, credinţa în Dumnezeu.

Sentimentul de fericire, sau mai puţin pretenţios spus, sentimentul pozitiv, duce la creşterea imunităţii, contracarează stresul.

Studiind neuroştiinţele, studiind sistemul nervos voluntar şi involuntar, ştim de ce corpul nostru ştie mai multe despre noi, de ce nu trebuie să ne batem capul cu modul cum au loc procesele complicate din miliardele de celule din noi, dintre care vreo zece miliarde numai în creier, şi de ce nu putem acţiona decât la nivelul gândurilor noastre, să hotărâm în ce mediu stăm şi să ne amintim situaţii plăcute din viaţă pentru a fi fericiţi.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că există intuiţia, acest straniu şi util sentiment sau simţ, care este inconştient şi în baza căruia oamenii iau decizii corecte. Intuiţia nu este un fenomen paranormal cum s-a crezut, este determinată de o programare genetică, dar este dezvoltată  şi prin experienţă.

Noi, oamenii, putem învăţa să ne controlăm emoţiile, putem reacţiona adecvat în orice situaţie de viaţă, dar viaţa fără necazuri nu înseamnă fericire pentru că natura ne educă prin ambii maeştri: nefericirea şi fericirea.

Mii de ani filozofii s-au contrazis în multe privinţe referitoare la funcţionarea spiritului şi sufletului, a minţii umane şi iată cum astăzi neurobiologia ne permite să ştim unele lucruri despre sentimente şi redăm trei din adevărurile descoperite prin experimente: „1. sentimentele pozitive le pot alunga pe cele negative; 2. nici o fericire nu este permanentă, dar putem accede la mai multe clipe de fericire decât până acum, amânând pe cât posibil estomparea lor; 3. întâmplările trăite sunt mai puţin importante decât modul în care le trăim.”

Ca să le punem în aplicare, să nu uităm că suntem influenţaţi de conştiinţa colectivă în care s-au strecurat aşa zise sfaturi de viaţă ce pot să fie opuse celor de mai sus şi asta o vom face prin munca noastră de educare comportamentală.

Să nu uităm că orice fel de activitate acţionează împotriva tristeţii, creierul e ocupat cu ceea ce faci, chiar şi o muncă simplă în gospodărie, şi nu mai are ocazia să se gândească la necazuri, iar obiceiul de a ne ruga sau medita are un efect pozitiv cert.

Să ne luăm în propriile mâini viaţa, să ştim că sunt dăunătoare şi muncile prea uşoare, dar şi cele prea grele, că a trăi fără afecţiune sau în singurătate poate duce la pierderea forţei de muncă şi că trebuie să renunţăm la ideile pesimiste imediat cum apar în minte. Să ştim că traiul în cuplu prelungeşte viaţa, simpla atingere a unei persoane apropiate diminuează tristeţea şi stresul şi asta s-a demonstrat ştiinţific evidenţiindu-se eliberarea neurotransmiţătorilor respectivi în creier.

Vă spun că se poate să înlocuim un gând negativ cu unul pozitiv prin exerciţiu şi credinţă puternică, prin accesarea permanentă a Divinităţii, activitate care ne înseninează fiinţa şi care face ca faptele noastre să nu fie mai jos decât ştiinţa noastră. Fericirea nu este opusul nefericii, sisteme diferite din creierul nostru generează aceste stări independente. De fapt starea pozitivă este o bucurie, pe când starea negativă este o mânie şi omul le poate avea pe amândouă în fiinţa lui.

Autorul îşi încheie cartea astfel: „Cel mai important exerciţiu în drumul către fericire este cunoaşterea de sine. Pentru aceasta nu este nevoie de vreo pregătire specială. Este suficient să-ţi observi reacţiile la stimulii zilnici şi să experimentezi puţin cu propriile tabieturi – în felul acesta poţi afla ce îţi face plăcere. Fiecare va descoperi propriile răspunsuri la această întrebare. Există şase miliarde de oameni şi şase miliarde de căi spre fericire.”

Ca să fim fericiţi, să dăruim fericire prin ceea ce putem.  La îndemână ne sunt cuvintele calde, cuvinte care pot îngriji sufletul, putem oferi o Rugăciune chair fără ca celălalt să o ştie, să gândim binele tuturor oamenilor, chiar, sau mai ales celor care ne-au supărat cu ceva, ştiut fiind faptul că ce facem altora, nouă ne facem. Tot ce facem se întoarce la noi.

La cele câteva idei de mai sus adaug faptul că ne este de mare folos comunicarea pentru a fi fericiţi şi că, în multe situaţii grele de viaţă, a sta de vorbă cu cineva, chiar şi în scris, este o protecţie mai bună decât orice medicament.

Cu recunoştinţă şi iubire!

Bistriţa, Luni, 28 ianuarie 2013