Fotografii cu cerul şi… versuri

 

Privind cerul,   citind versuri,

gândind la Măreţia Universului în care suntem,

numai aşa reuşim să rămânem senini în mijlocul vieţii ce ne este dată.

 

„Timpul călătoriei mele este lung;

calea pe care o am de străbătut este fără sfârşit.

*

Am ieşit pe aripile primei raze de lumină

şi mi-am urmat drumul prin singurătăţile lumilor,

lăsând urma mea pe atâtea stele.

*

Călătorul trebuie să bată la toate porţile înainte de a ajunge la a sa.

Trebuie să rătăcim prin toate lumile din afară

pentru a ajunge în sfârşit la templul cel mai lăuntric.”

*

O, câte milioane de ani

 

O, câte milioane de ani

de-adâncă penitenţă

şi îndelungă pregătire

ţi-a trebuit, Ţărână-Mamă,

să faci să înflorească

bobocul fragedei  mâdhavi?…

Această-ntruchipare-a bucuriei

a fost culcată şi ascunsă

de-a lungul veşniciilor,

în sânul celui Nevăzut.

 

La fel de fragedă şi-ascunsă

în adâncimea inimii îmi creşte

speranţa că-ntr-o bună zi

de la sfârşitul celor mai

îndepărtate cicluri –

un zâmbet larg de bucurie

veniv-a să-nflorească-n vârful

pădurilor primăvăratice

din lumea visurilor mele!

 

Rabindranath TAGORE

 

*

 

Îmi place să  fotografiez   cerul.

Iată:

 

 

Jeniţa Naidin

Vineri, 26 octombrie 2018  

În braţele lui Dumnezeu