Frumoasa Mănăstire VORONEŢ

 

Am păşit iarăşi pe aleea cu trandafiri multicolori a Mănăstirii Voroneţ şi am privit, în lumina soarelui Albastrul de Voroneţ, implicit superbele picturi:

Arborele lui Iesei, Profeţii Vechiului Testament, filozofi greci, imagini din cartea Genezei, Viaţa Sfântului Nicolae,  Sfântul Gheorghe omorând balaurul, Vămile văzduhului, etc.

Biserica Sfintei Mănăstiri Voroneţ are hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi a fost înfiinţată în anul 1488.

Este  pictată în stil moldovenesc.

În incinta Mănăstirii privim mormântul Sfântului Daniil Sihastru.  Ştim  faptul că în  timpul Sfântului Daniil Sihastrul aici au vieţuit  călugări isihaşti cu har.

Cineva a spus:

„Prin tot ceea ce a fost şi este, Sfânta Mănăstire Voroneţ eternizează frumuseţea, gândirea, jertfa şi credinţa neamului românesc.

Credinţa creşte prin puterea artei şi arta izvorăşte din credinţă.”

Când intrăm în Mănăstirea Voroneţ ne gândim la cele două mari personalităţi ale poporului român:

Ştefan cel Mare, ctitorul acestui sfânt lăcaş,  şi cuviosul Părinte Daniil, primul stareţ al acestei opere, socotit a fi „unul din cei mai mari Sfinţi pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, sihastru şi duhovnic vestit”.

Ca şi la alte  mănăstiri, după anul 1785, viaţa monahală a fost întreruptă.

S-a reluat la Voroneţ viaţa cu o obşte de călugăriţe, sub stăreţia Stavroforei Irina Pântescu, care explica într-o emisiune televizată un lucru foarte frumos şi util, anume că, atunci când în mănăstire se săvârşeşte Sfânta Liturghie, turiştilor şi vizitatorilor, li se cere să participe, căci nu se dau explicaţii în acel timp de către ghid.

22 octombrie 2013   Jeniţa Naidin