Gânduri în solitudine

Azi, 22 decembrie 2011, în liniştea locuinţei mele, cu privirea spre bibliotecă  şi florile  aşezate lângă fereastră, scriu gânduri ce mă ajută să rămân senină.

Mai întâi este gândul:

Cum pot să ajut, cum pot să fiu de folos!

Este un gând pe care îl am dintotdeauna în mintea mea şi este gândul lui Dumnezeu.

Eu nu am nici un merit că am acest gând, este un gând care vine în mintea mea de la Dumnezeu, pe care Îl accesez cât pot de des.

Obişnuiesc să spun cu smerenie:

Doamne, fii stăpânul vieţilor noastre!

În completarea gândului Cum pot să ajut, cum pot să fiu de folos!, vine gândul de a face fapte bune, în concordanţă cu Legile Divine,

pentru că:

ceea ce facem altora, nouă ne facem.

Noi culegem ceea ce semănăm. Acţiunile noastre generează forţe energetice care se întorc la noi aşa cum le-am gândit şi cum am acţionat.

Aducem celorlalţi bucurie prin gânduri, cuvinte, fapte şi bucuria se întoarce la noi!

După cum ştim, gândurile noastre devin cuvinte, cuvintele devin fapte, faptele devin obiceiuri, obiceiurile devin caracterul nostru, iar caracterul nostru devine destinul nostru.

Accesez Mintea universală, pe Dumnezeu, şi astfel, sunt ajutată să înţeleg cum fiecare om are un rost pe Pământ, o menire în viaţă.

Ştiu fiinţe care duc o viaţă grea ca şi cum menirea lor ar fi să se chinuie, dar să chinuie şi pe cei din jurul lor, conştient sau inconştient.

Pe aceste fiinţe le încredinţez lui Dumnezeu, vorbesc cu Dumnezeu despre ele, iar când ceva depinde de mine, le ajut cu tot ce stă în puterea mea.

Ceea ce am învăţat pe parcursul vieţii mele, care iată, numără şaizeci de ani terrieni, este că avem puterile limitate, că trebuie să ne cunoaştem potenţialul şi să ajutăm atât cât ne stă în putere.

Nici să nu ne forţăm pentru a face lucruri ce depăşesc puterile noastre pentru că, la un moment dat, obosim cronic, dar nici că nu ne eschivăm atunci când putem să venim în sprijinul celor din jurul nostru.

Oricum, să avem în vedere că, reuşind să ne îndreptăm mintea către Divinitate, adică să ne îndreptăm către scânteia divină din Sinele nostru real, funcţionăm natural, autentic, nu ne forţăm.

Cuvintele lăsate de Lao Tse sunt demne de luat în seamă, deşi ni se par idealiste:

„ O fiinţă centrată în Sine cunoaşte fără a se deplasa nicăieri, vede fără să privească şi realizează fără să înfăptuiască.”

Suntem în pragul anului 2012 şi simţim nevoia unei viziuni cât mai spirituale asupra reuşitei în viaţă, asupra fericirii noastre.

Sunt de părere că, dacă ne preocupăm de cultivarea seminţei divinităţii din interiorul nostru, vom avea experienţa unor miracole.

Să ne punem în rezonanţă cu Divinitatea prin gândul la Divinitate şi astfel trăim senini, transcendem dialogul interior din mintea noastră, suntem conectaţi la Mintea universală creatoare.

Bistriţa, 22 Decembrie 2011    Jeniţa Naidin