Horia Bădescu – Vei trăi cât cuvintele tale

 

Azi, 21 iulie 2012 vă propun o lectură din cartea „Vei trăi cât cuvintele tale” autor, Horia Bădescu, Editura Dacia XXI, 2010.

Înainte să culeg la calculator cîteva din poeziile cuprinse în această carte am să vorbesc despre o bucurie şi o mirare.

Sunt bucuroasă pentru că am avut privilegiul de a primi, în decembrie 2010, de la autor această carte. Atunci,  poetul, prozatorul, doctorul în litere Horia Bădescu s-a aflat la Bistriţa în cadrul unui important eveniment cultural.

Ceea ce m-a mirat când am citit cele 70 poezii din această operă a lui Horia Bădescu a fost faptul că am găsit în cuprinsul lor, fie la singular fie la plural sau în forme derivate(ziua, zilei)  cuvântul  zi  de 77 ori.  Dacă aş fi critic literar, sigur aş putea da o interpretare acestor scrieri ce conţin atât de frecvent cuvântul zi, ce nu e zi să nu îl folosim şi noi, dar cititoarea din mine doar s-a mirat!

Să citim poezii de Horia Bădescu:

 

A tăcea

înseamnă a spune totul.

Goi de lume

ţi-s ochii

acum

şi doar memorie-a tăcerii,

auzul.

O zi

Cu mult înainte a fost;

Multă vreme după,

o alta va fi:

doar un alt fel

de-a exista

e abisul

A spune totul,

înseamnă a nu spune nimic.”

*

Zile lungi,

fără-nceput,

sfârşite-n uitarea de sine a lumii,

pustii, răstignite-n tristeţea răscrucilor,

zile ele însele bolnave

precum troiţele-n care se spală

singurătăţile lui Dumnezeu,

zile lungi, fără-nceput şi fără sfârşit,

zilele vieţii tale,

un pustiu de vagoane vechi

pe o linie moartă.”

*

O zi,

o singură zi –

dar cine-ar putea să ţi-o dăruie?

O zi

întreagă –

cine de ea s-ar putea lipsi

pentru tine?

O zi

doar a ta

n-ai avut niciodată.”

*

Acum când  am  cules la calculator aceste poezii am constatat că, citind cartea în ziua de 16 decembrie 2010, după ce m-am întors de la Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa, locul manifestării culturale unde s-a lansat acest volum, am însemnat, direct pe carte, la fiecare poezie cîte ceva cu gândul să scriu un articol la ziar.

În dreptul acestei minunate poezii „O zi”  am scris: Doamne, cât adevăr! Cine să ne dea o zi?!

Mie mi-a dat cineva o zi întreagă de la Răsărit până la Asfinţit? Nu. Mie nu mi-a dat nimeni o zi întreagă.  Şi, în acest moment adaug, nu mi-au dat oamenii, dar Dumnezeu, Da. El ne-a dat toate zilele fiecăruia dintre noi.

Bistriţa, 21 iulie 2012  Jeniţa Naidin