Horia HENȚIA despre cartea: Lucian Blaga la Bistrița (1938-1940)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Apariţia unei lucrări reprezintă o Bucurie atât pentru persoana   care o scrie, dar şi pentru cititori.

Mulţumesc cititorilor  mei pentru că prin atenţia lor am motivaţia de a merge mai departe, iar când îşi exprimă o părere publică va apare postată aici.

Este şi cazul de faţă când reproduc un articol scris de Horia HENȚIA

despre cartea Lucian Blaga la Bistrița (1938-1940).

Autorul acestei cronici nu ne este cunoscut, dar pare a fi un iubitor al Operei blagiene, drept pentru care îi mulţumim.

Vă invit să lecturaţi părerea spusă de un om care a citit,  cu siguranţă, nu numai cartea aceasta despre Lucian Blaga, și și multe alte scrieri în domeniu:

«Lucian Blaga la Bistrița (1938-1940)

 

O nouă lucrare în „Bibliografia Lucian Blaga”, semnată de publicista Jenița Naidin de la Bistrița, oraș de veche tradiție culturală și de numele căruia se leagă cel puțin doi ani din viața lui Lucian Blaga.

Este vorba de dorința poetului de a avea o casă, undeva, la țară, dorință pe care Letiția Pavel, sora poetului stabilită aici cu familia încă din 1919 (când soțul, Ioan Pavel, fusese numit de Consiliul Dirigent al Ardealului revizor școlar al județului Bistrița-Năsăud) i-o îndeplinește.

Cumpărată în toamna anului 1938, pe când poetul se afla la Lisabona, în calitate de „trimis special” al Suveranului Carol al II-lea și „ministru plenipotențiar” în țara lusitană, casa cu livadă de pe dealul Dumitra din apropierea orașului Bistrița va fi apreciată de poet, în telegrama trimisă Corneliei, drept „o minunăție”. Poetul revenise în țară pentru deschiderea cursului de „filosofia culturii” la Universitatea din Cluj (17 noiembrie 1938), rămânând până în decembrie.

Anul viitor, în martie 1939, Blaga va demisiona din diplomație, urmând să revină la catedră odată cu începerea noului an universitar.

Chiar în vara lui 1939, poetul împreună cu Cornelia se vor ocupa serios de amenajarea casei și de cultivarea terenului agricol aferent, Blaga urmând a face naveta la București în calitate de senator numit de rege în Parlamentul României, dar și ca membru la ședințele Academiei.

Cele două veri 1939 și 1940 poetul le va petrece în deplină tihnă și rodnică inspirație la gospodăria de la Bistrița Deal, în timp ce iernile familia se va afla la locuința din Cluj, unde Blaga își îndeplinea obligațiile didactice.

Dar fericirea familiei de a avea propria gospodărie, câtă a fost ea în perioadele estivale, se vede spulberată odată cu al doilea arbitraj de la Viena din 30 august 1940, când Ardealul de Nord este încorporat Ungariei hothyste. La 3 septembrie 1940, în mare grabă, familia Blaga părăsește proprietatea de la Bistrița și mai apoi locuința din Cluj, refugiindu-se la Sibiu, acolo unde va fi transferată Facultatea de Litere și Filosofie a Universității clujene. Anii 1940-1946 vor fi petrecuți de familia Blaga la Sibiu, aici desfășurându-se o etapă importantă din viața poetului. Abia în toamna lui 1946, familia revine la Cluj,  având un nou domiciliu pe strada Martinuzzi 14.

În anii refugiului, proprietatea de la Bistrița suferise devalizări și pierderi importante, ceea ce determină familia s-o vândă, înstrăinarea va avea loc în 1947.

De atunci până azi, casa cu grădină de pe dealul Bistriței cunoaște, succesiv, mai mulți proprietari, ajungându-se în toamna lui 2017 să fie demolată complet de către proprietarii ce și-au ridicat alături locuințe mai arătoase. Și așa dispar ultimelor urme ale unei reale povești din viața lui Lucian Blaga.

Toată această „poveste”, devenită una  „de suflet”, este reluată de autoarea lucrării Lucian Blaga la Bistrița (1938-1940), care, pe baza unui bogat material documentar și a unor mărturii directe, reușește să atragă atenția asupra acestui „sit cultural” care s-a spulberat sub ochii contemporanilor, fie că aceștia reprezentau autoritățile (care n-au mișcat un deget, eventual, pentru recuperarea casei și transformarea ei eventual într-o „casă de vacanță” a scriitorilor), fie că e vorba de oameni de cultură care regretau fenomenul destrămării „casei Blaga”, neavând pârghii de intervenție și salvare (Ioan Pintea, Victor Știr, Mircea Gelu Buta, Constantin Sănduță ș.a.).

Lucrarea d-nei Jenița Naidin este, de fapt, un documentar jurnalistic, prevăzut cu  o bogată secțiune fotografică, în care sunt reținute date și fotografii alb-negru din mai cunoscutele lucrări din bibliografia blagiană semnate de Basil Gruia, Mircea Vaida, Lelia Rugescu, Cornelia Blaga-Brediceanu, Dorli Blaga, Zenovie Cârlugea, Mircea Popa ș.a.

Lucrarea beneficiază de un mai amplu Studiu introductiv (pp. 3-43), semnat de criticul și istoricul literar Zenovie Cârlugea, care evocă întreaga problematică a proprietății lui L. Blaga de la Bistrița, de la dorința poetului de a reveni în țară din obositorul periplu diplomatic de 13 ani prin mai multe capitale europene (Varșovia, Praga, Berna, Viena, din nou Berna, Lisabona), până la îngrijorarea poetului exprimată față de Basil Gruia, după vânzarea proprietății, în condițiile noii legislații a regimului comunist privind terenurile agricole…

De asemenea, lucrarea este îmbogățită cu o Addenda semnată tot de Zenovie Cârlugea (pp. 164-202), care reproduce, sub titlul Lucian Blaga în relație cu scriitori și oameni de cultură din Bistrița-Năsăud, câteva profiluri literare, parte componentă a celor două volume din «dicționarul esențial»: Lucian Blaga – Oameni din viața lui (TipoMoldova, I și II, 2017 – 2018). Este vorba de unii contemporani cu care poetul a venit în contact, în varii împrejurări ale vieții sale, fie în interes propriu, fie ajutându-i în unele privințe: Liviu Rebreanu, Iustin Ilieșiu, Bárd Oszkár, Gavril Istrate, Teodor Mihadaș, Gavril Pop, Constantin Pavel, Alexandru Husar, Lucian Valea, Dumitru Andrașoni, Aurel Rău.

Structurată astfel, Lucian Blaga la Bistrița reușește a ne restitui un fragment mai puțin luminat din viața lui Lucian Blaga, petrecută în destindere și  favorabilă inspirație în acest colț de țară de veche tradiție și spiritualitate românească, în care poetul regăsise, încă de la luarea în posesie a domeniului, „adevăratul meu spațiu mioritic” (de pe dealul Dumitra, poetul avea sub ochi nu numai panorama orașului dar, până departe, și culmile dealurilor și munților Bîrgăului profilate la orizont…

Documentarea, în general corectă, concrescută pe secvențe evocative de un real tremur emoțional, reușește a ne restitui o imagine autentică a spațiului bistrițean, dar și realitatea unei „povești” de la apogeul trăirii efective până la dispariția ultimelor ziduri și repere (bunăoară falnicul arbore Tuja giganteea, pe care poetul îl zărea de departe, de la fereastra vagonului, când revenea la Bistrița).

Este, altfel zis, o lucrare care se cerea neapărat scrisă despre sejurul estival al familiei Blaga la casa din dealul Bistriței, în anii de adevărată relaxare sufletească 1939 și 1940, perioadă după care familia Blaga va cunoaște refugiul sibian, din cauza Diktatului de la Viena, și retragerea la Căpâlna, din pricina războiului care amenința bombardarea Sibiului, precum și anii comunizării forțate a țării după „Scriptura stalinistă” când poetul, supravegheat de poliția politică cu „dosar de urmărire informativă”, a devenit scriitor „interzis” și victimă a odiosului regim totalitar.»

Horia HENȚIA

 

*

Mă gândesc de fiecare dată când adaug,

la rubrica ce am creat-o special pe blog,

pentru a grupa şi avea la un loc  părerile scriitorilor despre cărţile mele,

că aceste articole sunt utile celor care nu pot avea cartea, deoarece,  de fiecare dată,

am publicat un tiraj foarte mic din motive economice.

Este adevărat, că această carte are un destin mai aparte, şi anume, după ce am publicat-o   într-un număr restrâns de   exemplare, cu acordul meu,  Biblioteca Judeţeană George  Coşbuc Bistriţa-Năsăud, prin  director Ioan Pintea,  a susţinut financiar tipărirea a încă 100 de cărţi, pe care le va distribui conform  deciziei  acestei instituții.

Este un  act de cultură  pe care îl salutăm.

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Naidin

Vineri, 2 Februarie 2018

Universul este nesfârşit