I E R I

 

I E R I,

10 iunie 2015,

am simţit, aflându-mă într-un loc sfânt,

cât de adevărate sunt cuvintele Poetului:

Nu mai calcă pe pământ

cine calcă-n suferinţă.

Mă aflam la mormântul Domnului Ovidiu  Drimba, cel care a fost asistentul  Profesorului Universitar Lucian Blaga.

Dar,  să citim toată poezia despre suferinţa care ne apropie, ne leagă  de Dumnezeu:

 

 

„LAUDA  SUFERINŢEI

Atâţia dintre semeni nu prea ştiu

ce să înceapă-n zori cu suferinţa.

Ei nu-şi dau seama nici spre seară de prilejul

chemat să-nalţe mersul, cunoştinţa.

 

Suferinţa poate fi întuneric, tăciune în inimă,

pe frunţi albastru ger,

pe coapsă ea poate fi pecete arsă cu fier,

în bulgăre de ţărână

o lacrimă sau sâmbure de cer.

 

Nu mai calcă pe pământ

cine calcă-n suferinţă.

Ea schimbă la faţă argila, o schimbă în duh

ce poate fi pipăit, duios cu ştiinţă.

 

Tată, carele eşti şi vei fi,

nu ne despoia, nu ne sărăci,

nu alunga  de pe tărâmuri orice suferinţă.

Alungă pe aceea doar care destramă,

dar nu pe-aceea care întăreşte

fiinţa-ntru fiinţă.

 

Fă ca semenii noştri,

de la oameni la albine,

de la-nvingători la biruiţi,

de la-ncoronaţi la răstigniţi, să ia aminte

că există pretutindeni şi această suferinţă,

până astăzi şi de-acum înainte

singura legătură între noi şi Tine.”

 

Lucian Blaga

(Am reprodus poezia din Vol. POEZII, Ed. Minerva, Bucureşti, 1986)

*

 

 

În Biserica din Lugașu de Jos

Sunt în fața Bisericii în grădina căreia se odihnește Maestru Ovid Drimba

Spre o  Lumină caldă

Joi, 11 iunie 2015,    Jeniţa Naidin