Iisus Hristos – Dumnezeu există!

Iisus Hristos – Dumnezeu există!

 

*

Astăzi,  Luni, 14 mai 2012, vă invit să continuăm o lectură deosebit de folositoare din această lucrare esenţială pentru spiritul nostru.

Cuvintele scrise de Georges Barbarin, în cartea HRISTOS,  PRIETENUL  CLIPELOR  DE GREA  ÎNCERCARE, sunt un real sprijin sufletesc.

Eu am primit acest sprijin şi de aceea vă invit să citiţi şi Dumneavostră.

Culeg,  la calculator, pentru a cita,  texte din această cărticică pentru oamenii care nu au această lucrare şi, mai ales, pentru tineri, deoarece ştiu că le este mai confortabil să citească pe ecran decât să ia o carte din bibliotecă.

(citatele de mai jos sunt o continuare la art. din 8 mai 2012,

citate pe care,

datorită ideilor conţinute în text,

dar şi pentru că, ziua de Azi, 14.05.2012, are o importanţă specială  pentru sufletul meu, 

le-am intitulat:  Iisus Hristos – Dumnezeu există!).

*

„Toate infirmităţile nu sunt decât în aparenţă, dar logica omenească bazată numai şi numai pe interese materiale le consideră astfel.

Dumnezeu a lăsat un echilibru în creaţia Sa, orice micşorare a trupului omenesc aduce cu sine o creştere corespunzătoare sufletului.

Durerea fizică măreşte sensibilitatea spirituală, neputinţa trupului rafinează sufletul şi îl pregăteşte pentru lucruri mai înalte, dar cu o condiţie: să nu se revolte împotriva infirmităţii sale, să nu se întristeze, să nu pună deci preţ pe aparenţă, pe plăcerile trupeşti pe care ar fi putut să şi le împlinească fiind normal, ci din contră, să accepte, să primească ca pe un ajutor, ca pe un dar orice handicap.

Cine ştie să-şi exploateze infirmităţile poate face din ele cele mai mari instrumente de viaţă.

Pentru ca un om să ajungă la adevărata înţelegere a intereselor lui spirituale şi să intre pe poarta vieţii, are nevoie de o lungă experienţă în general, bazată pe o serie de suferinţe şi eşecuri.

Voi, infirmii din naştere, vă găsiţi de la începutul vieţii voastre în starea unei maturităţi spirituale pe care mulţi oameni normali sunt capabili să o ajungă, sau o ating doar după foarte multă experienţă. Dacă aţi putea înţelege cu cât sunteţi voi mai bogaţi decât alţii şi mai aproape de inima dumnezeiescului Prieten!

Boala nu este un fapt precis, ci o stare trecătoare. Aceasta înseamnă că nu există boală, ci numai bolnavi, adică cei ce-şi creează singuri boala, fie prin autosugestie, fie prin eroare.  Boala este o încercare sau o prevenire, o corecţie.

 

Orice gest defectuos, orice idee greşită tulbură sufletul. Vibraţiile sufletului rup echilibrul fluidic – care, astfel, fiind în stare de dezordine, afectează trupul.

 

Trupul nostru este o maşină perfect organizată, însă noi o administrăm prost, nu o folosim după sfaturile creatorului ei şi de aceea se strică.

Din fericire, această maşină genial construită se adaptează la orice, ba chiar se repară singură.

Doar printr-o  neîndemânare persistentă şi printr-o încăpăţânare  incurabilă reuşim s-o distrugem.

Să deschidem ochii şi să înţelegem că acest trup omenesc e făcut pentru a trăi după legile Creatorului, ale lui  Hristos deci, iar nu după capriciile noastre. Nici o maşină nu poate fi folosită cu o altă destinaţie decât cea pentru care a fost creată. Greşelile de întreţinere şi de utilizare se fac simţite, mai devreme sau mai târziu, sub formă de boli.

Orice motor revizuit şi reparat poate funcţiona în bune condiţii mai departe.

Voi aţi revizuit conştiinţa voastră?

Aţi verificat comportarea voastră, sentimentele voastre?

Nimeni nu este obligat să sufere în zadar. Toate suferinţele vin ca nişte avertismente, nu ca nişte blesteme. Să nu acceptaţi nici o durere fără a trage învăţăminte din ea, fără a o exploata, fără a învăţa ceva nou din ea. Orice durere trebuie să vă mărească zestrea spirituală.

Nimic nu se întâmplă fără motiv.

Totul are o explicaţie.

Majoritatea bolnavilor habar nu au să tragă vreun folos spiritual din durerea lor, ba încă pierd şi ceea ce au avut.

Când nu mai puteţi suporta suferinţa, strigaţi-L pe Prietenul durerii, încredinţaţi-I Lui chinul vostru şi aveţi nădejde numai în El. Boala cronică este un drum sigur şi direct către Tatăl. Gândiţi şi acţionaţi cum trebuie, şi boala şi durerea vă vor fi cruţate.

Din durere se naşte fericirea, cu condiţia să fie acceptată ca o cheie a înţelegerii adevărului.

Prin durere ne legăm inimile şi trupurile de Hristos Cel răstignit, desăvârşirea însăşi jertfită.

Un om puternic nu se dezgustă niciodată de nimic. Totul este viaţă, nimic nu trebuie să ne inspire dezgust. Ţie, care eşti un fiu duhovnicesc al lui Hristos Cel răstignit, să nu-ţi fie silă de spini şi de scuipături.

 

Nu ceea ce suportăm contează, ci felul în care suportăm.

 

Nedreptatea ce vi se face spuneţi-o lui Hristos. El vă va da răspunsul la dreptatea pe care doriţi să vi se facă.

 

Protestul vostru să fie interior.

 

Lăsaţi mândria ce-şi revendică drepturile să se depună ca o zgură sau ca un mâl la fundul vinului nou.

Puritatea inimii voastre va fi completă când veţi fi înlăturat noroiul din sufletul vostru.

Răzbunarea este dreptatea pe care vreţi să v-o faceţi singuri. Ea atrage după sine altă răzbunare. Nu există oprire. Singurul antidot care pune capăt urii este Dragostea.  În Scriptură se spune: Iartă-ne nouă, precum şi noi iertăm!

Dar oare iertăm noi în inimile noastre?”

(voi continua, curând, citatele din această carte superbă)

Jeniţa Naidin