Iisus Hristos – În aurora dumnezeiască

Iisus Hristos – În aurora dumnezeiască 

 

 

Azi,  marţi, 8 mai 2012, vă invit să continuăm o lectură deosebit de folositoare din această lucrare esenţială pentru spiritul nostru.

Cuvintele scrise de Georges Barbarin, în cartea  HRISTOS,  PRIETENUL  CLIPELOR  DE GREA  ÎNCERCARE, sunt un real sprijin sufletesc.

Eu am primit acest sprijin şi de aceea vă invit să citiţi şi Dumneavostră.

Citez şi culeg la calculator texte din această cărticică pentru oamenii care nu au această lucrare şi, mai ales, pentru tineri, deoarece ştiu că le este mai confortabil să citească pe ecran decât să ia o carte din bibliotecă.

(citatele de mai jos sunt o continuare la art. din 5 mai 2012.)

 

 

„ … poftim la ceea ce nu este al nostru şi păcatul este ca şi făptuit.

Ideile urâte nu staţionează decât în inima celui gol de iubirea dumnezeiască. Acolo unde este vid, gândurile negre se instalează; acolo unde este plin de iubire şi lumină, gândurile urâte nu mai au loc.

Nu faceţi din creierul vostru un azil al gândurilor urâte care trec prin el.

Trupul omenesc este necesar sufletului. Nu trebuie să-l lăsăm să decadă, să se ofilească. Laşitatea morală, scepticismul degradează trupul, şi suntem responsabili de această decădere. Ceea ce ne lipseşte este interesul în acţiune, energia şi ardoarea de a trăi.

Să ne imaginăm că viaţa nu se va sfârşi niciodată, că nu vom muri niciodată. Trupul nostru este ca o haină care, pentru copilul care creşte, se lărgeşte pe măsura lui, devine perfectă pe adulţi şi se uzează pe cel bătrân. Or, în clipa în care o haină s-a uzat, ea ne face mult mai multe servicii – nu ne mai jenează, nu ne mai temem că o murdărim sau că o rupem şi orice muncă grea o putem face cu ea cu multă uşurinţă.

Există o artă a vieţii pe care de obicei nu ne-o însuşim decât în clipa în care trebuie să părăsim viaţa. Însă cei care ştiu să o practice încă din tinereţea lor extrag din ea efecte miraculoase. Nimic nu-l mai tulbură pe omul înţelept în înserarea vieţii sale. El părăseşte vechea lui haină uzată fără nici un regret, deoarece i-a adus multe servicii, şi adoarme fericit în noaptea pământească, pentru a se trezi în aurora dumnezeiască, unde nu mai este acoperit decât de duh.

Ceea ce noi  numim degradare fizică este tocmai pregătirea unei noi vieţi.

În clipa în care ni se pare că vom pierde totul, de fapt suntem pe cale de a cuceri totul.

Când ni se pare că vom uita totul, suntem aproape de cunoaşterea totală, de aflarea adevărului unic.

Voi, care vă necăjiţi pentru micile voastre defecte fizice, de ce nu căutaţi în voi şi darurile lui Dumnezeu?

Căci El a compensat totul!

Acolo unde a dăruit lipsuri trupeşti, a dăruit în schimb daruri duhovniceşti, şi invers.

Voi suferiţi pentru că trăiţi o viaţă pur materială, superficială, în neglijenţa voastră profundă, care totuşi vibrează în voi. Tot ceea ce vedem cu ochii şi simţim cu simţurile este iluzoriu şi lipsit de realitate, în întregime pieritor.

Viaţa adevărată este cea spirituală, ea este nemuritoare.

Nu întotdeauna se poate reface o frumuseţe fizică, dar oricând se poate reface o frumuseţe spirituală – singura pe care timpul nu poate s-o îmbătrânească şi s-o uzeze, singura adevărată.”

(voi continua, curând, citatele din această carte)