Iisus Hristos ne învaţă să iubim


Cuvintele scrise de Georges Barbarin, în cartea  HRISTOS,  PRIETENUL  CLIPELOR  DE GREA  ÎNCERCARE, sunt un real sprijin sufletesc.

Eu am primit acest sprijin şi de aceea vă invit să citiţi şi Dumneavostră.

 Să citim:

Încercaţi zi de zi să înlăturaţi micile voastre nemulţumiri pentru a preveni astfel un acces de mânie violentă.

Stăpâniţi-vă permanent nerăbdarea.

Acolo unde este iubire, mânia nu mai are loc. Sorbiţi iubirea din izvorul divin, iar când vă veţi umple inimile cu ea veţi deveni inaccesibil furiei altora. Pe lângă voi poate trece orice urgan de furie.

Voi sunteţi în adăpostul inimii voastre. Nefiind cu nimic alimentată – cu nici o replică, ci din contră, cu dragoste –, mânia va pieri.

Ura nu există acolo unde este iubire, precum nu este întuneric acolo unde este lumină.

Ura nu trăieşte decât acolo unde este lipsă de iubire.

Scoateţi orice strop de ură  din inima voastră şi nu o veţi mai vedea nici la ceilalţi!

Umpleţi-vă de Iubirea dumnezeiască!

Veţi deveni ca un magnet al iubirii, veţi atrage toate inimile şi ura nu va mai exista niciodată în jurul vostru. Nimeni nu va mai avea vreun motiv să vă urască.

Intoleranţa voastră faţă de ceilalţi este cauza tuturor neînţelegerilor, a certurilor, a revoluţiilor, a războaielor.

Îngăduinţa este o imensă virtute individuală şi socială. Prin intoleranţă închidem orice poartă a înţelegerii frăţeşti, iar prin toleranţă dechidem toate porţile iubirii.

Ordinea socială nu este decât un perpetuu schimb între oameni, o cerere şi o ofertă permanentă.

Cine nu oferă nu primeşte, opreşte evoluţia şi progresul societăţii. Omul nu a fost creat pentru a trăi singur, ci în colectivitate, iar progresul lui spiritual nu poate avea loc dacă nu există armonie colectivă. Chiar în singurătate, omul se gândeşte permanent la semenii săi, la relaţiile sale cu ei.

Ca să înlăturăm ciocnirile neplăcute cu unii dintre ei, trebuie să-i considerăm ca pe nişte ziduri, de care ne vom izbi cu atât mai dureros cu cât ne vom arunca cu puteri mari asupra lor. Depinde de viteza, de încăpăţânarea şi de violenţa cu care ne izbim de zid dacă vom  suferi sau nu.

Zidul nu ripostează decât după  felul în care îl tratăm.

În  loc să folosim inteligenţa şi înţelegerea şi să ne facem un sprijin din zid, o apărare, noi îl transformăm în călău.

Fiecare trebuie să se preocupe numai de el însuşi.

Dacă fiecare ar aştepta să facă binele numai dacă semenul lui îl face mai întâi, nu ar mai exista nici un progres în omenire.

Şi noi suntem nişte ziduri pentru alţii, şi din efortul continuu al fiecăruia se naşte înţelegerea comună.

Noi, în general, suntem amabili şi binevoitori cu străinii, în timp ce cu cei apropiaţi din familia noastră suntem duri şi lipsiţi de maniere, egoişti şi tirani. Vrem să fim menajaţi şi să nu ni se atragă atenţia asupra nici unui defect.

Dacă însă aţi încerca, de dimineaţă până seara, o gimnastică a iubirii şi a voinţei, a tactului  şi a inteligenţei, aţi deveni cu timpul o forţă căreia nimeni nu-i va mai putea rezista. De unde să câştigaţi puterea şi rezistenţa? Mândria este cea care vă opreşte  să o faceţi numai din iubire.

În fond,

acesta este singurul secret de a reuşi,  iubirea;

o singură formulă de izbândă, iubirea;

o singură pârghie a vieţii, iubirea.

Faceţi toate lucrurile din iubire şi toate vi se vor părea uşoare.

Trataţi toţi oamenii cu dragoste şi toţi vă vor deveni prieteni.”

*

Vom continua să citim din acest autor inspirat şi iubitor de Dumnezeu.


Duminică,  18 martie 2012  Jeniţa Naidin 

Articol revăzut azi, 23 August 2015   Jeniţa Naidin