Începuturile lumii

Aceste fotografii aparțin

fiului meu Florin Naidin

director Helios Design

Preocupare veche a omului, Începuturile lumii, par a avea acum, în Mileniului trei, după Iisus Hristos, o dezlegare:

Gândul, Cuvântul, Ideea au fost la Începuturile lumii.

Ne place acest fel de a vedea lucrurile, îl simţim ca fiind adevărat prin însăşi viaţa noastră trăită conştient, cu mintea trează!

„Drumul de la lumină până la om este lung şi anevoios ca şi cel de la om până la lumina spiritului”  Înţelegem că viaţa apare la adăpostul unor condiţii zămislite în Cosmos.”  (D.C.D.).

Urmărim cu mirare rezultatele cercetărilor ştiinţifice efectuate de oameni de ştiinţă, de către acei oameni de ştiinţă care cred că Dumnezeu există şi îngăduie omului cunoaşterea.

Atunci când credem şi ni se potriveşte ceea ce citim, despre concluziile la care au ajuns oameni de ştiinţă dedicaţi acestui domeniu, al studierii Începuturilor lumii, mă bucur în interiorul meu şi văd o asemănare cu intuiţii vechi ale minţii mele despre care nu îndrăzneam să vorbesc decât cu mine însămi şi cu Dumnezeu.

Găsim explicaţii cum se formează memoria noastră:

„O idee ajunsă în câmpul atenţiei noastre este codificată mai întâi electric, apoi biochimic şi dacă ne captează interesul este stocată în memorie. Calea inversă ne va conduce din nou la idee. Vom observa de aici relaţia reciprocă: Idee→ creier → idee.” (D.C.D).

Inteligenţa Universală, Dumnezeu, ne arată cum totul este în dinamică, şi, atunci când mintea noastră trece în revistă doar reperele mari, în succesiunea lor, în ceea ce priveşte evoluţia cunoaşterii suntem uluiţi: Comuna primitivă…, Sclavagismul…, Evul mediu…Arderea pe rug…, Galileo Galilei…, Reformarea religiilor lumii…, Preocuparea omului pentru ceea ce este Conştiinţa lui şi Conştienţa lui, adică starea de vigilitate.

Am înşiruit aşa, câteva denumiri care să atingă creierul nostru, iar în spatele lor, gândurile, miile de gânduri vin şi se amplifică, dar le putem opri cu ajutorul unui singur cuvânt de mirare şi smerenie: DOAMNE!

„Universul este doar fizică. O fizică a echilibrelor energetice în multitudinea formelor existente. Este o aserţiune acceptată de ştiinţă. Noi am completa doar cu ideea intervenţiei unei inteligenţe în acest joc de energii.” (DCD).

Această inteligenţă este Dumnezeu, ne dăm noi voie să completăm mai departe.

În ziua de 17 februarie 2013 am ascultat-o, la TVR  Cluj, pe Doamna Ligia Toma Zoicaş, octogenara  care ne îndeamnă să ne ocupăm mai mult de „felia de spirit” din noi, căci este stringent.

Ne-a vorbit şi despre pericolul unora dintre descoperirile ştiinţei. Domnia sa spune: „Ne întâlnim cu răul pe care îl face ştiinţa”; „ inventăm orişice”; „De la creier la spirit este o cale lungă”; Omul e o fiinţă dublă, este hotar între două lumi: lumea reală şi Mister.”;  „Tot creierul nostru participă la tot ce ni se întâmplă”; şi despre faptul că oamenii şi, mai ales, oamenii de ştiinţă nu trebuie să se izoleze.

Suntem de acord, suntem legaţi unii de alţii prin Creator, iar Creatorul ne îngăduie să studiem propriul nostru creier care este organul cel mai misterios din corpul nostru fizic, este centrul funcţiilor noastre adaptative şi creative.

Doamna Ligia Toma Zoicaş a mai spus:

„ Nu găsim goluri în urcuşul nostru pe scara cunoaşterii, dar urcăm pe scară pentru a coborî în noi înşine”.

Superb!

Atunci când citim sau auzim opiniile semenilor noştri, este necesar să le trecem prin propria noastră gândire pentru a le aplica în propria noastră viaţă. Nimeni nu poate trăi în locul altui om. Părinţii copiilor trebuie să înţeleagă asta.

Există şi în prezent vechea discuţie şi dispută privind ce formaţiuni din creierul uman sunt implicate în actul conştiinţei. Şi ele vor continua, în opinia noastră, pentru că tainele există şi sunt ştiute doar de Dumnezeu!

Aici, astăzi, 24 februarie 2013, alături de gândurile de mai sus, voi mai cita (din D.C.D.) două definiţii a două noţiuni foarte importante amintite mai sus:

Conştienţa reprezintă o stare fiziologică, de veghe rezultată din impactul informaţiilor  venite din exteriorul şi din interiorul organismului asupra formaţiei reticulare ascendente.

Conştiinţa  reprezintă evaluarea şi integrarea psihică la un nivel mai înalt, cortical a informaţiilor receptate de creier. Conştiinţa nu se poate manifesta la nivelul creierului uman decât pe fondul păstrării  conştienţei, a stării noastre de veghe, aşa după cum este uşor de înţeles.”.

Bistriţa, 24 februarie 2013,   Jeniţa Naidin