Însemnări din inima mea

 

 

 

Am scris aceste rânduri în ziua de 29 august 2011.

Azi, 23 Decembrie 2011,  am decis să le postez aici.

În această zi, 29 august 2011,  se împlinesc 37 ani de când am adus pe lume primul meu copil, pe Florin.

Când s-a născut Florin, din ziua de 29 august 1974  mai erau zece minute şi treceam în ziua următoare, iar moaşa m-a  întrebat:

îl trecem ca fiind născut pe 30, iar eu, fără să ştiu semnificaţia, dar gândind, ca de obicei, să fie totul corect, am spus să fie înregistrat pe 29 august, chiar dacă mai sunt doar zece minute din această zi.

Sufletul lui Florin ştia de ce a ieşit la LUMINĂ în acea zi de 29 august 1974 din care mai erau doar zece minute!

Era o mare sărbătoare!

Ei bine, eu, mult mai târziu, am văzut, în calendarul creştin-ortodox, că pe 29 august este o mare sărbătoare creştină veche de 2000 de ani, şi anume:

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.

*

Ca printr-o minune, azi, 29 august 2011, după ce l-am felicitat pe Florin la telefon, el fiind în Bucureşti iar eu la sute de kilometri distanţă, am mers direct la un raft în bibliotecă şi am luat cartea:

OMENIREA LA RĂSPÂNTIE, – al doilea raport către Clubul de la Roma -, 

Editura politică, Bucureşti, 1975,  autori Mihajlo Merasovic,  Eduard Pestel,  carte pe care am scris atunci, când am citit-o, cu emoţie următoarele cuvinte şi cu un scris pe care îl revăd acum şi e diferit de cel ce s-a format în anii următori, e scrisul meu de atunci:

 Cumpărată de la Salcia, 30 decembrie 1975, murdărită şi boţită de Florinel ce are un an şi 4 luni. Fam. Naidin.

Ştiu că am citit atunci această carte, care mai întâi a fost obiect de joacă în mâinile copilaşului meu,  şi eram fericită aşa cum sunt şi acum că o am în mâini.

Mă gândesc cum România, în acele timpuri, traducea imediat cărţile importante ale lumii (cartea apăruse la New York în 1974, anul naşterii lui Florin), şi cum se găsea într-o librărie dintr-o comună aşa o carte de valoare. Mă refer la valoarea spirituală a cărţii, cât despre preţ… a costat 8 lei!

Azi, 29 august 2011, la o distanţă de 37 ani, mă mai gândesc la ceva:

Şi acum e Omenirea la răspântie!!!

*

O altă carte de la Florin: În 8 aprilie 1994, când familia noastră a fost la un pas de o tragedie, fiul meu Cristian fiind la un pas de moarte în spital,  după ce l-am externat, la cererea mea, Florin mi-a dat să citesc o carte care m-a ajutat enorm în acele momente pentru că am avut sentimentul că vorbesc, în singurătatea mea, cu acest filozof pesimist, dar realist: Arthur Schopenhauer. Este vorba de cartea pe care o ţin aproape de Sfintele Scripturi, intitulată AFORISME asupra înţelepciunii în viaţă, Editura Albatros, Bucureşti, 1992, tradusă de Titu Maiorescu. Deşi atunci Florin avea doar 19 ani a ştiut cum să mă ajute! Era student la Filozofie!

Citesc acum cuvintele lui Goethe (Urworte, Orphisch) citate în această carte a lui A. Schopenhauer la pag. 16:

„Precum în ziua în care te-ai născut, Soarele a salutat Planetele în locuri hotărâte, aşa eşti întrupat şi tu şi creşti mai departe după legea înfiinţării tale.

Aşa trebuie să fii, nu poţi scăpa de tine; aceasta este şi vechea învăţătură a sibilelor şi a proorocilor. Şi nici un timp şi nici o putere pe lume nu poate sfărâma tiparul unei forme ce se dezvoltă în viaţă.”

*

            Tot azi am luat în mâini şi o carte pe care am citit-o doar pentru că mi-a cumpărat-o fiul meu Florin: ÎNVIEREA, autor Lev Tolstoi, editura ALCRIS, Bucureşti, 1992. Florin a scris pe ea: „28 noiembrie 1994  Florin” şi mi-a dăruit-o atunci. Era ziua mea de naştere, şi în acele timpuri citeam doar cărţi de psihologie şi eram foarte ocupată cu serviciul şi familia, dar când, în anul 2007, fiind la pensie, am citit această carte a contelui Tolstoi am rămas foarte impresionată de conţinutul ei! Este o carte greu de citit, dar merită să parcurgem aceste 395 pagini.

Iată finalul acestei cărţi teribile, ÎNVIEREA:

„Aşa facem şi noi, se gândea Nehliudov, trăim cu încredinţarea nesăbuită că noi înşine suntem stăpâni pe viaţa noastră, că ne este dată numai pentru desfătarea noastră. Or, aceasta e fără îndoială, nesăbuit. Suntem trimişi aici după voinţa cuiva, şi pentru un scop anumit, dar noi am hotărât să trăim numai pentru bucuria noastră. E limpede că de aici ni se trage răul, ca şi lucrătorului care nu îndeplineşte voinţa stăpânului. Şi voinţa stăpânului e arătată în aceste porunci. Dacă oamenii le-ar îndeplini, împărăţia lui Dumnezeu s-ar înscăuna pe pământ şi oamenii s-ar bucura de cea mai mare fericire, la care le e dat lor să râvnească.

„Căutaţi împărăţia Domnului şi adevărul Lui, iar celelalte vor veni şi ele”. Dar noi le căutăm pe celelalte şi fără îndoială că nu le găsim”.

„Iată deci care e chemarea vieţii mele. Abia am isprăvit una şi încep alta”.

Din noaptea aceea, începu pentru Nehliudov o viaţă cu totul nouă, nu numai din pricina noilor împrejurări de trai, ci pentru totul alt înţeles decât în trecut. Viitorul va arăta cum se va încheia această nouă perioadă a vieţii lui.

17 decembrie 1899”

*

În luna mai anul acesta, când eram în Bucureşti la fiii mei, Florin mi-a mai cumpărat două cărţi: RAIUL INOCENŢILOR de Lidia Stăniloaie, Editura Humanitas, Bucureşti, 2011,  şi ŞANTAJUL SENTIMENTAL, autori Susan Forward şi Dona Frazier, editura trei, 2008, cărţi pe care le citesc în prezent.

*

Citesc cu drag în minunata carte PROLOAGELE, la pag. 1003, despre Sfântul Ioan Botezătorul şi scriu azi aici doar câteva rânduri:

„Luna august în 29 de zile: pomenirea Tăierii cinstitului cap al Sfântului, slăvitului Prooroc Ioan, Înainte mergătorul şi Botezătorul Domnului.

Martorul lui Hristos, Sfântul Ioan Botezătorul a fost înaintea Domnului, nu numai cu naşterea sa. Şi, precum Domnul Hristos a pătimit pentru păcatele oamenilor, tot aşa şi Înaintemergătorul Său a îndurat moartea mucenicească, pentru fărădelegile lui Irod.

[…] În vremea aceea, a  auzit tetrarhul Irod despre faima lui Iisus. Şi a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul, el s-a sculat din morţi, şi de aceea se fac minuni prin el.”

*

Florin, îţi mulţumesc pentru că exişti!  LA MULŢI ANI!

*

Când voi ajunge în 26 februarie 2012, de ziua lui Cristian, fiul meu mezin, voi vorbi despre alte cărţi fantastice ce le am de la Cristian, sau despre care am auzit de la el şi pe care le-am citit.

Amintesc doar cartea: Suflete moarte, autor Nikolai Vasilievici Gogol, şi cartea: Daniel Cristea-Enache convorbiri cu OCTAVIAN PALER”, Editura Corint, Bucureşti, 2007.

*

Amintindu-mi cele de mai sus, m-am gândit la Maica Tereza care a spus că cel mai bun profesor al omului sunt copiii.

Copiii acelui om, dar şi toţi copiii lumii.

Bistriţa,  Jeniţa Naidin