Ioan Mititean scrie cu duioşie

imagine cu flori pe care am fotografiat-o în orașul Târgoviște în 26 august 2018. j.n.

 

Mulţumesc frumos Domnului Ioan Mititean pentru cuvintele scrise cu duioşie despre mine şi Lucian Blaga.

Sunt 7 ani de când scriu pe  blogul personal, în cadrul căruia am creat 16  rubrici, din care,  una din ele reuneşte referiri la cărţile mele, impresii  pe care le preiau din presă su îmi sunt trimise de autorii lor.

Domnul Ioan Mititean se referă la cartea: „Lucian Blaga la Bistriţa (1938-1940)”, pe care o consideră ca fiind o căsuţă, – metaforă ce mă onorează-,

sub un titlu ce mă emoţionează.

Vă invit cu drag să citiţi cuvintele domniei sale intitulate:

 

„LUCIAN BLAGA ŞI JENIŢA NAIDIN

 

Scriitoarea Jeniţa Naidin care a bătut la poarta casei poetului, dramaturgului şi filosofului Lucian Blaga de la Bistriţa, se eliberează din griji prin scris şi prin cercetare, fiind înţelegătoare cu sine şi cu cititorii, îşi respectă promisiunile, închide ochii şi visează, îşi sună prietenii, citeşte o carte bună, face plimbări, vizitează des Mănăstirea Salva, unde se roagă la Bunul Dumnezeu să o izbăvească de toate gândurile străine ce-i pot tulbura liniştea inimii.
Trăieşte o viaţă simplă, cum de fapt trăia şi tutorele ei din Dealul Târgului, Lucian Blaga, unde s-a retras spre a scăpa de griji şi stres, neavând nevoie de multe lucruri, dorind doar ca şi cititorii, prietenii lui adevăraţi să fie la fel de fericiţi.
Cei doi ani petrecuţi pe dealul din apropierea Bistriţei, chiar dacă locuia aici doar vara până mai spre toamnă, avea dorinţa, cum spunea Nechita Stănescu, să aibă noroc de o vară „suplă ca pe râuri unda,/ să nu fie bolovan/ peste suflete secunda,/ nori să fie doar de ploaie/ peste câmpuri, jos, la vale,/ niciodată să-ntretaie/ raza fragedă de soare:/ fie aerul curat/ plin de păsări liniştite,/ niciodată sfâşiat/ de lungi fumuri stalactite”.
Din respect pentru poet şi vasta sa operă, Jeniţa i-a construit poetului din Lancrăm, o altă căsuţă la Bistriţa, căsuţă cu mai multe camere, în locul celei demolate, având ca şi constructor pe Dinu Ureche de la „Întreprinderea de construcţii spirituale Napoca Star”, unde poetul să mai poată respira aer proaspăt din dealul pe care şi Coşbuc îl traversa.
Jeniţa a înlesnit poetului să-şi expună gândurile din căsuţa care-l inspira, care i-a rămas în suflet şi în amintire, dând crezare mărturiilor fiicei sale şi scrisorilor în care pomeneşte de proprietatea de la Bistriţa, ce i-a fost atât de dragă.
Fascinat de meleagurile bistriţene unde trăia şi sora sa Letiţia sau Titi, şi-a manifestat dorinţa de a cumpăra o căsuţă în zonă, încă din anul 1938. „Aş vrea să cumpăr, spunea poetul ,5-10 jugăre de pământ, grădină cu pomi şi pentru zarzavaturi. Mi-aş clădi şi o căsuţă simplă în stil ţărănesc. Acolo să stau 5-7 luni pe an. Şi vreau să fie pe la Bistriţa.” îi mărturisea într-o scrisoare surorii sale Titi.
„Un an mai târziu, spune Jeniţa, o căsuţă mică cu grădină situată pe Dealul Tărpiului, în apropierea oraşului Bistriţa, intră în proprietatea poetului, căsuţă mică, modestă cu grădină aferentă, ce îl încântau peste măsură pe poet.” „Cu gospodăria am proiecte frumoase chiar dacă n-ar fi de niciun folos, o fac de dragul gospodăritului în sine”, preciza poetul în anul 1939, într-o scrisoare trimisă prietenului său Bazil Munteanu.
În această căsuţă modestă se pare că s-a născut primul său volum al Trilogiei Cosmice‚ „Diferenţiarele Divine”, singurul care a fost publicat.
Chiar după ce şi-a pierdut proprietatea, după Dictatul de la Viena, poetul îşi manifesta intenţia de a o recupera. Mărturie stau scrisorile trimise prietenului său Bazil Munteanu, unde spune că grădina de la Bistriţa nu trebuie uitată, ci recâştigată, ca o luptă anti-stres de către un Om care a spus: ”Doamne pentru ce vină neştiută am fost pedepsit cu darul de a zămisli frumuseţe.”
Prietenia Jeniţei cu Blaga este un fundament al vieţii umane, prietenie ce s-a sudat încă din anii de liceu, de la Iaşi, pe la vârsta de 17-18 ani când recita cu profunzime poezia – „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, precum şi alte atâtea poezii încărcate de mesaje cu afinităţi sufleteşti. Prietenia cu opera filozofului şi dramaturgului din Lancrăm se continuă deoarece mai are încă multe de învăţat şi de cercetat precum şi citirea cărţilor scrise de alţii despre poetul ardelean spre a-şi întări convingerea despre măreţia şi geniul acestui om faţă de care simte o iubire spirituală eternă.
În căsuţa construită de Jeniţa apar mai multe intervenţii din partea unor cărturari bistriţeni, care doreau păstrarea casei din Deal, cât şi fragmente din alte cărţi ce oglindesc bucuria poetului în căsuţa sa modestă precum şi impresiile Corneliei Blaga-Bredicianu, Dorii Blaga, Bazil Gruia, Zenovie Cârlugea şi Mircea Popa şi părerile unor mari scriitori din zona noastră despre poetul din Lancrăm – Liviu Rebreanu, Iustin Ilieşiu, Gavril Istrate, Teohar Mihadaş, Gavril Pop, Constantin Pavel, Alexandru Husar, Lucian Valea, Aurel Rău, Dumitru Andraşoni, scriitori ce au evocat cu mândrie timpul petrecut în preajma lui Lucian Blaga, OMUL ce s-a dăruit unor idealuri înalte.
Cartea Jeniţei este o explozie românească de idei şi acţiuni, de adevăr şi iubire, ore de frământări şi căutări în care domină stările de conştiinţă, trăind într-un câmp al frumosului şi bucuriei cu o deosebită conştiinţă umanitară, prin care comunică şi se comunică, prin selecţia evenimentelor petrecute de marele gânditor în Dealul Târgului Bistriţa.”.

Ioan Mititean   

(art. preluat din ziarul Răsunetul,joi,  17 mai 2018)

*

Cuvintele scrise cu sufletul de  Domnul Ioan Mititean m-au impresionat plăcut şi prin faptul că au o adresabilitate familiară. Îi cunosc demult pe soţii Lucreţia şi Ioan Mititean din cadrul unor întâlniri culturale şi îi felicit pentru cărţile şi articolele scrise de-a lungul timpului.

Articolul de mai sus adaugă un plus la cartea mea dedicată casei  care a fost a lui Lucian Blaga lângă Bistriţa.

Cu această ocazie, când în textul său Ioan Mititean îl numeşte pe Lucian Blaga tutorele meu (aici  deschid o paranteză în care spun că aş vrea să ştiu ce sens dă, în acest context,  I. Mititean cuvântului tutore, noi gândindu-ne la sensul juridic…)

m-am gândit la o trăire a mea, ce nu am menţionat-o  atunci când am scris sub fotografia din 10 decembrie 2017  de la pagina 222: Casa Blaga nu mai e, dar locul e ALB.

Am să spun acum ce am simţit.

Găsind, în 10 decembrie 2017,  locul unde a fost casa acoperit de zăpadă şi observând că nu mai sunt nici  zidurile ce le fotografiasem în 29 iulie 2017, am spus în gând:

Doamne, ce minunat că ai aşternut acest  ALB, încât să nu văd negru înaintea ochilor în locul unde a vieţuit un timp Lucian Blaga.

Natura lucrează infailibil pentru sufletul nostru.

A fost ultimul meu drum acolo.

Eram cu descendenţii familiei Laura şi George Anuţă care a cumpărat casa şi grădina de la Lucian Blaga.

Sunt acum departe de Bistrița, dar aproape de fiii mei.

Jeniţa Naidin

Miercuri, 15 august 2018

Târgovişte

 flori galbene

pe care le-am fotografiat în Târgoviște, 26 august 2018. j.n.