IZVORU – Satul natal al pictorului MARIN ALBU

Rîul Neajlov din satul Izvoru

 În anul 2016 am scris mai multe articole despre satul IZVORU, comuna Vânătorii mici, judeţul Giurgiu.  

Cuvintele ivite atunci în inima mea, presărate cu fotografii, sunt postate pe acest blog.

Astăzi, 18 Martie 2020, odată cu tradiţionala urare: La mulţi ani!, adresată pictorului Marin Albu, născut în acest sat arhaic, reiau un text publicat în data de Luni, 27 Iunie 2016, deoarece autorul  „Monografiei istorico-culturală a satului şi şcoalei Corbii-Ciungi, Vlaşca”,

Teodor Gr. Dumitru, i-a fost şi dânsului învăţător, după cum mi-a povestit şi confirmat cele citate de mine, din cartea susmenţionată.

Este minunat să citeşti Monografia veche a unui sat şi să ai ocazia să vorbeşti cu oameni contemporani cu autorul lucrării. 

Mulţumesc Familiei Viorica şi Nicolae Iliescu pentru că mi-au dăruit o copie xerox a acestei Monografii, oameni minunaţi din satul  IZVORU, care de asemeni l-au cunoscut personal pe Teodor Gr. Dumitru.

 Marin Albu este un talentat pictor bisericesc, dar după cum veţi vedea aici, în mai multe fotografii cu picturile sale mai recente, l-a înzestrat DUMNEZEU cu mult HAR.

picturi în lucru
pictură a lui Marin Albu cu Sfântul Arsenie Boca autorul cărții Cărarea Împărăției
foto jenita naidin 2016
casa în care s-a născut pictorul Marin Albu satul Izvoru
paznicul casei pictorului
Marin Albu la Mănăstirea Salva
împreună cu Maicile la M. Salva
picturi în lucru Marin Albu
Lacul din satul IZVORU

Dar, să revedem ce am postat în 27 Iunie 2016:

Cum se învăţa carte pe vremuri în satul Izvoru

Pentru astăzi am selectat  din:

„Monografia istorico-culturală a satului şi şcoalei Corbii-Ciungi, Vlaşca”,

autor,Teodor Gr. Dumitru,  scrisă, posibil, în anul 1942,

numai câteva cuvinte despre viaţa culturală de început a acestui sat.

Cităm:

„Prima şcoală din sat. Cum se învăţa carte pe vremuri.

Începuturile învăţăturii prin şcoală îşi  au originea, în satul nostru, după Unirea Principatelor, cam pe la anul 1860.

Cel dintâiu om care s’a ocupat  cu predarea scris-cetitului a fost unul numit Neaţă Stângă, care învăţa scrierea pe nisip.

Locul unde îşi preda lecţiile a fost pe unde se află azi casa femeii Bălaşa Bunilă.

Învăţătorul Neacşu Dragon, cel care a deschis prima şcoală primară din Corbii Ciungi, a învăţat carte de la Neaţă Stângă.

Din arhiva şcoalei se vede că la anul 1878 Neacşu Dragon (nume predestinat n.ns) a înfiinţat prima şcoală în casele sale proprii, pe locul unde se găseşte fosta cârciumă Foca.

N’a primit nici o plată de la Stat sau comună că instalase şcoala în casa sa, ci numai salariul de 1500 lei anual, format din 1000 lei de la Stat şi 500 de la comună.

Şcoala avea ca sală de clasă una din camerele sale.

În loc de bănci nişte scaune lungi, în loc de catedră o măsuţă ţărănească.

[…]

Curăţenia şi focul se făcea de către elevi cu rândul, care de multe ori aduceau lemne de la ei de acasă.

Erau şi şcolari  răi şi leneşi care erau pedepsiţi în genunchi pe coji de nucă.

Soţia învăţătorului Dragon avea deseori de furcă cu nebunaticii de copii, care făceau gălăgie de-i luau casa pe sus.

[…]

Din casele sale, înv. Dragon a mutat şcoala în anul 1906 în locul anume acesta, care este sala de clasă de la Apus a şcolii noastre de azi.(1942, n.ns).

[…]

Biserica de  zid. În anul 1882 s-a ridicat în mijlocul satului, pe malul  al pârâiaşului, o biserică mare şi frumoasă, construită de către proprietarul satului (Doamne, un om avea în proprietate un sat…n.ns.), Sultana Ulise Creţeanu, (şi ce nume avea…Ulise.. n.ns.),

Care şi-a legat prin această faptă măreaţă memoria de viaţa satului nostru.

Biserica noastră de azi, a fost slujită până acum de  preotul G. Zugravu, între anii 1882-1907, şi de preotul C.A. Nedelcescu, care o păstoreşte de la anul 1909, actualul preot al satului.(e vorba de  anul 1942,credem. n.ns.).

[…]

Învăţătorii satului şi viaţa lor.

Luminători ai copiilor şi neobosiţi povăţuitori ai sătenilor, organizând viaţa culturală şi economică şi muncind alături cu sătenii pentru ridicarea satului, de la înfiinţarea şcoalei şi până în prezent au fost următorii:

1)      Neacşu Dragon…

El este cel dintâi care a bătătorit calea luminei în satul Corbii Ciungi.

[…] are 4 clase primare şi 3 clase normale, în etate de 27 ani şi 2 ani serviţi în învăţământ. El a fost adevăratul luminător al satului: bun, cinstit şi drept”.

Mai departe autorul  scrie multe pagini amintind toţi învăţătorii satului, până la dânsul.

Despre sine scrie, între altele:

„…în anul 1933 am cerut mutarea de la şcoala Crevedia Mare la  şcoala Corbii Ciungi, unde funcţionez şi în prezent.

În urma examenului de înaintare ţinut la Bucureşti în anul 1936 am fost numit  învăţător gradul II.

[…]

Pentru educaţia minţii am organizat biblioteca şcolară, muzeul şcolar, echipa de şezători şi teatru şi colţul Eroilor.

Gospodăria personală am început-o în anul 1933 când m-am căsătorit cu colega Dumitru Milica R. State, învăţătoare la această şcoală”

*

Vedem destinul autorului cum şi-a găsit şi perechea în Corbii Ciungi, iar mai departe în această Monografie  descrie situaţia  culturală a acestei localităţi ce există şi astăzi, sub numele de IZVORU.

Mai citez  câteva cuvinte ( de la pag.25), scrise de Teodor Gr. Dumitru, şi care sunt de mare actualitate.

Le culeg aici, aşa, poate le citeşte  Cineva:

„Şcoala e temelia puternică a vieţii Poporului şi Statului.

Cu poezioarele şi rugăciunile din abecedar se formează sufletul Poporului.

Statele şi neamurile cari au înţeles şcoala şi au cinstit-o au progresat, înţelegând că lumea nu se ridică prin materie ci prin spirit.

Viitorul unui popor este în educaţia fiilor săi.

Lumea întreagă să înţeleagă că Şcoala e lumina lumii.

Localul şcoalei trebuie să fie întotdeauna primitor şi frumos.

Împrejurul curţii s’au plantat:

Salcâmi, plopi şi tei,…”.

*

În încheiere, reproduc, din Monografie,  un mic fragment despre întemeierea acestui sat:

„Întemeierea satului.

Aşezarea. În partea de Nord a judeţului Vlaşca, pe stânga  râului Neajlov,

care îşi îndreaptă cursul de la M. Noapte spre M. Zi,

se află aşezat liniştitul sat de şes Corbii Ciungi.

De satele Corbii Mari şi Vânătorii Mici se leagă prin şoseaua judeţeană Giurgiu-Târgovişte.

În timpurile vechi, satul Corbii Ciungi împreună cu satele din  jurul său:

Cupele, Vadul Stanchii, Corbii Mari, Vânătorii Mici, Poiana Stângă şi Vânătorii Mari, au fost locuite de către vânători domneşti.

Numele de la început  al satului a fost Corbii Mici.

De unde şi-a luat numele  de Corbii nu ştie nimeni sigur.

În crângul de la marginea de Miazănoapte a satului se află un lac, azi aproape secat, care se numeşte „Lacul Corbului” unde îşi aveau cuiburile o mulţime de corbi, în vremea veche.

Se poate ca primii locuitori să fi numit  satul după numele acestor păsări sălbatice sau a acestui lac.  […] ”

Precizez că, deşi autorul arată că în acel timp când dânsul scria, posibil anul 1942,  lacul era

„aproape secat” , el există şi în prezent.

 „Legenda întemeierii. Tăierea degetelor de la mâini.

Schimbarea numelui satului nostru din Corbii Mici, în acela de Corbii Ciungi, pe care-l poartă astăzi ( adică în 1942.n.ns) este legată de o veche şi foarte ciudată legendă, ce s-a trecut din gură în gură, chiar de la începuturile întemeierii satului.

Se zice că Domnul Ţării româneşti, Radu Negru Vodă cel Mare, care a domnit de la 1495-1508, venind deseori la vânătoare în Pădurea Căscioarele şi plăcându-i foarte mult aşezarea satului nostru, Corbii Mici unde locuiau o parte din vânătorii săi domneşti, a dat poruncă de s’a zidit aici un palat mare şi frumos, unde se zice că avea de gând să facă capitala Ţării Munteneşti.

Divanul Ţării însă, în frunte cu Mitropolitul Nifon, cel scos din scaun de către Turcii de la Constantinopol, s-au împotrivit domniei lui Vodă şi capitala a rămas tot la Târgovişte.

Palatul de la Corbii Mici a rămas ca reşedinţă pentru popasurile când venea la vânătorile domneşti.

În palatul acesta, Vodă a adus o Jupâniţă care se numea Stanca şi care a fost o prietenă foarte credincioasă voevodului.”.

*

V-am oferit, cu drag, o lectură cuprinzând fragmente din opera învăţătorului Teodor Gr. Dumitru, dar şi fotografii frumoase.

Cât de curând veţi găsi aici pe blog, o postare amplă despre satul IZVORU, unde, desigur vor fi şi  alte  texte din  Monografia învăţătorului devotat profesiei sale.

Cu Iubire  şi  Recunoştinţă 

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Miercuri, 18 Martie  2020

Universul este nesfârşit