K. Gibran: „Vorbeşte-ne despre Durere”

flori boboci cer Image15091

Vă invit să revedeți un articol scris demult, și adus azi,

Luni, 2 octombrie  2017  pe prima pagină,  articol ce reproduce două

dintre revelațiile dintre noi și Divinitate realizate de un mare poet.

De mai mulți ani, în ziua de 2 Octombrie comemorez Plecarea la Cer a surorii mele Ileana,

un suflet cum rar se naște pe Pământ. 

Odihnă veșnică, Nuțica, așa cum te numea Mama noastră!

Jenița Dodiță Naidin

*

E zi de Duminică. Prilej de meditație.

Citesc în cartea PROFETUL  scrisă de Kahlil Gibran, un scriitor al tuturor epocilor.

Opera e tradusă de Radu Cârneci şi a apărut la Editura MIX-Braşov, 2000.

Culeg la calculator două din aceste revelaţii dintre noi şi Divinitate, ce fac parte din această „Biblie modernă”.

 

1. „Vorbeşte-ne despre conştiinţa de sine

Apoi un bărbat spuse:

Vorbeşte-ne despre Conştiinţa de sine  Şi el răspunse , zicând:

 

Inimile voastre cunosc în tăcere taina  zilelor şi a nopţilor, dar urechile fiecăruia  însetează după sunetul cunoaşterii în inima voastră

Ci voi aţi vrea să cunoaşteţi în cuvinte ceea ce deja ştiţi în gânduri,

Aţi dori să atingeţi cu degetele trupul gol al viselor voastre.

Şi este bine că voiţi aceasta.

Izvorul ascuns al sufletului trebuie să ţâşnească şi apoi să alerge murmurând către mare,

Iar Comoara adâncurilor voastre fără sfârşit vrea ochilor să se arate;

Ci nu există balanţă pentru a cântări necunoscuta voastră comoară,

Şi nu cercetaţi adâncurile conştiinţei voastre nici cu prăjina, nici cu sonda,

Fiindcă eul omului este ca un ocean fără hotare şi de nemăsurat.

Nu spuneţi nicicând :”Am aflat adevărul”, ci mai degrabă: «Am aflat un adevăr»

Nu spuneţi: «Am găsit cărarea sufletului», ci, mai degrabă:«Am găsit sufletul drumeţind pe îngusta-mi cărare».

Pentru că sufletul aleargă pe toate cărările.

El nu călătoreşte pe o anume linie, nici nu creşte asemenea trestiei.

Sufletul se desface precum un lotus în petale fără număr.”

 

2.  „Vorbeşte-ne despre Durere

 

Atunci o femeie îndrăzni:

„Vorbeşte-ne despre Durere.”

Şi el începu:

„Prin durere se sparge cochilia care vă acoperă judecata.

Precum sâmburele fructului trebuie să se crape, ca astfel miezul de taină să se poată dărui soarelui: aşa trebuie să vă cunoaşteţi durerea.

Şi numai aşa veţi izbuti să vă păstraţi inima  în înflorirea miracolului zilnic al vieţii.

Numai aşa durerea nu vă va părea mai puţin miraculoasă decât bucuria;

Iar voi veţi accepta vârstele inimii, precum totdeauna aţi acceptat anotimpurile trecând peste câmpiile voastre.

Şi veţi veghea cu seninătate de-a lungul tristeţilor iernilor voastre.

O mare parte din durere voi înşi-vă aţi ales-o,

Ea este doctoria amară cu ajutorul căreia neştiutul vraci din fiecare tămăduieşte eul bolnav;

Mărturisiţi-vă, aşadar, acestuia şi sorbiţi-I leacul în tăcere şi linişte,

Fiindcă mâna-I, cu toate că grea şi dură, este condusă de mâna binevoitoare a Celui Nevăzut.

Iar cupa pe care v-o oferă, chiar dacă vă arde buzele, a fost modelată din lutul pe care Olarul l-a muiat cu propriile-I sfinte lacrimi.”

*

Priviţi imagini superbe pe care vi le dăruiesc din suflet:

*

Bistriţa,  Duminică,  21 septembrie 2014  Jeniţa Naidin