La Altar, în Biserica Mănăstirii SINAIA

Cu smerenie,  încerc să scriu cîteva cuvinte despre Locul Sfânt unde a trăit mulţi ani Familia Regală a României în primii ani de domnie a Regelui Carol I,

acesta fiind şi Locul Sfânt unde, peste ani,  aici a trăit şi A Plecat în Eternitate Sfântul Ardealului Arsenie Boca, în data de 28 noiembrie 1989,

de la a cărei naştere, mâine, 29 Septembrie 2015,  se împlinesc 105 ani.

Prin Graţie Divină, de curând am ajuns şi eu să păşesc, pentru prima dată în viaţa mea prea îndelungată,  în acest spaţiu transformator.

Spun transformator, deoarece pe mine m-a transformat cu totul deosebit, momentul în care m-am aflat în acest spaţiu.

E o deosebire, ca stare de uimire, faţă de  alte momente din viaţa mea în care am mai trăit stări de evoluţie spirituală, majore.

M-au ajutat cărţi ziditoare, m-au ajutat oameni şi preoţi, m-au ajutat cele 9 momente,

când m-am aflat la mormântul de la Prislop a Sfântului Arsenie Boca,

dar momentul din dimineaţa zilei de 4 septembrie 2015,

trăit în faţa Altarului din Biserica Mare a Mănăstirii Sinaia,

este pentru mine destinal în sens major şi definitiv.

Am vie în suflet şederea mea în acel loc,  când, deşi ploua, pentru mine a fost soare în inimă.

În Biserica mare a Mănăstirii Sinaia  se săvârşea  Sfânta Liturghie, timp în care m-am rugat în faţa Altarului,

şi a fost un moment  crucial,

deoarece am trăit primirea unui Sfat din Cer ce mă va conduce până la Plecare.

Dumnezeu mi-a făcut un Dar nepreţuit!

În zorii zilei următoare acestui eveniment al vieţii mele, în textul pe care l-am intitulat pe blog,

Paul-5 septembrie,

am scris din suflet:

Chiar ieri, când pentru prima dată în viaţa mea îndelungată, am îngenunchiat în faţa Altarului din Biserica Mănăstirii Sinaia, la plecare, ploua, şi, stropii mari căzuţi pe praf aduceau în sufletul meu parfumul din copilărie al mirosului dat de apa din cer ce uda colbul drumului din Băbuşa.

Sufletul meu, prin Mintea Cosmică,  făcuse acolo, la Mănăstirea Sinaia, legătura cu locul naşterii mele – Băbuşa!

Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne!

*

Acum, despre acest lăcaş de cult – Mănăstirea Sinaia, voi cita câteva cuvinte din broşura pe care am cumpărat-o de la magazinul din poarta sa.

„Mănăstirea Sinaia, situată într-un cadru natural feeric, datează din secolul al XVII-lea şi a supravieţuit peste ani tuturor problemelor ce s-au ivit, deşi alte două schituri din imediata apropiere (Sf.Ana – 1453 şi Sf. Nicolae – 1580), nu s-au păstrat.

Ctitorul Mănăstirii Sinaia este Spătarul Mihail Cantacuzino, care împreună cu mama sa Elena şi cu sora sa Stanca a mers în pelerinaj la Locurile Sfinte (Ierusalim, Nazaret, etc.,).

Ajungând şi la Mănăstirea „Sfânta Ecaterina” de pe Muntele Sinai, a fost impresionat de ceea ce a văzut.

Astfel s-a hotărât ca, la întoarcerea în Ţara Românească, să construiască în munţii româneşti şi să închine Sfintei Fecioare Maria o mănăstire care să poarte numele Muntelui Sinai.

Importanţa Muntelui Sinai ţine de istoria biblică, întrucât aici Moise a primit cele zece porunci.

Construcţia mănăstirii a început în  1690, finalizându-se în 1695. Scopul construcţiei a fost dublu: pe de o parte de a oferi un acoperiş numeroşilor sihaştri care trăiau în munţii Bucegi, iar pe de altă parte de aconstrui o cetate de pază şi apărare a graniţei dintre Ţara Românească şi Transilvania, pe atunci vasale a două imperii rivale, cel Otoman şi cel Habsburgic.

Datorită poziţiei sale strategice, la confluenţa Imperiilor Otoman, Habsburgic şi Rus, Ţările Române au devenit teatru de război, în secolele XVIII şi XIX.

Mănăstirea Sinaia a suportat numeroase invazii turceşti şi austriece, care au distrus parţial biserica veche, iar în 1788 a fost distrus de habsburgi schitu Sf. Nicolae…

[…]

 

Dar pelerinul care ajunge  la Mănăstirea Sinaia  nu găseşte aici doar trei sute de ani de istorie, ci şi un adevărat ansamblu de artă şi spiritualitate românească.

[…]

Aşezată în incinta nouă şi închinată Sfintei Treimi, Biserica mare a fost construită din piatră şi cărămidă între anii 1842-1846, prin străduinţa călugărilor.

Deteriorată de mai multe ori, ea a fost reconstruită între anii 1893 – 1903, după planul arhitectului George Mandrea.

Acesta a realizat o sinteză a culturii arhitecturale religioase româneşti, o biserică cu ziduri groase şi contraforţi puternici, ca la mănăstirile din Moldova, pe care a grefat elemente specifice ale stilului brâncovenesc din Ţara românească. […]

Pictura în ulei a fost executată pe fond de aur mozaicat, în stil neobizantin, de pictorul danez Aage Exner.  […]  epitaful executat de Ana Roth. Acesta a fost realizat în 3 ani (1897 -1900), în fir de aur şi mătase colorată pe pânză de bumbac.

În naos se găsesc scaunele rezervate familiei regale, unul cu blazonul regal şi emblema „Nihil sine Deo” (Nimic fără Dumnezeu), şi cel al reginei Elisabeta, având încrustate iniţialele E. D. (Elisabeta Doamna).

[…]

Familia regală a locuit în timpul construirii castelului Peleş la Mănăstirea Sinaia, timp de unsprezece ani, începând cu 1871.

[…]

Muzeul mănăstirii deţine prima ediţie a Bibliei tipărită în română prin grija domnitorului Şerban Cantacuzino, în 1688, la Bucureşti, o superbă colecţie de icoane, printre care 5 pictate de Pârvu Mutu, crucifixe, obiecte de cult […] la Mănăstirea Sinaia se găsesc cinci tipuri de cruci”.

*

Chiar şi citind aceste mici  fragmente, din ampla prezentare a Mănăstirii Sinaia, suntem impresionaţi,  şi,  cei care nu au ajuns, vor dori să păşească în acest Sfânt Loc. Iar cei care au fost, vor dori să revină.

Aţi văzut,  din cuvintele citate,  cum ctitorul Mănăstirii Sinaia,  Spătarul Mihail Cantacuzino, a adăugat un „a” la numele Sinai şi a ieşit: Sinaia.

Minunat se formează cuvintele!

*

Vă invit să vedeţi fotografii pe care le-am făcut în acea zi la Mănăstirea SINAIA,

deşi ploua mărunt şi erau nori ce lăsau puţin să se vadă cerul:

 

Bistriţa, Luni, 28 Septembrie 2015  Jeniţa Naidin