La Mănăstirea PRISLOP am primit Lumină în Suflet

 

Prin Graţie Divină am fost de câteva ori la Mănăstirea Prislop pentru a mă ruga, pentru a  vedea superbele picturi din  biserica mănăstirii, dar, mai ales, pentru a mă reculege la mormântul, permanent plin de flori proaspete, a Sfântului Ardealului, Preotul-monah Arsenie Boca.

Spre deosebire de mulţi oameni pelerini, nu am reuşit, nici de data asta,  să cobor decât foarte aproape de Peştera Sfântului Ioan de la Prislop, pentru că balustrada nu e suficient de protectivă, iar prăpastia din dreapta e prea adâncă. Peştera se  mai numeşte şi  „Casa Sfântului”. Sfântul Ioan de la Prislop a fost canonizat în anul 1992 şi este prăznuit în ziua de 13  septembrie.

A ajunge acolo, la Mănăstirea Prislop, în Ţara Haţegului, este o călătorie iniţiatică.

În această a şasea călătorie a mea, din zilele 13, 14 noiembrie 2013, la Mormântul Sfântului Arsenie Boca am primit o Îndrumare de la Dumnezeu de o importanţă colosală pentru sufletul meu.

Această Îndrumare am primit-o în timp ce mă  rugam pe o piatră din faţa Mormântului Sfântului Arsenie Boca şi am numit-o  Lumină în Suflet. Deosebit de minunat e faptul că în timpul acestor rugăciuni m-am gândit la Sfântul Serafim de Sarov.

Stând în genunchi pe piatră, am citit preț de 30 minute Acatistul Izvorul Tămăduirii și, prin minune, mi-a venit în minte povestea celor 1000 de zile petrecute în rugăciune pe o piatră din pădurea Sarov de Sfântul Serafim de Sarov, îndrumătorul monahului Arsenie Boca.  Sincroncitatea se dovedea un mare Adevăr, atunci, când eram acolo, se împlineau 21 de ani de la data când și-a încheiat viața pământească, în localitatea Eagle River,  părintele Lazarus  Moore care a scris cea mai importantă biografie a Sfântului Serafim de Sarov, cel care a dobândit Duhul Sfânt și, astfel, a ajutat milioane de oameni. Tot în acea zi erau 21 de ani de când am suferit o mare traumă pe care am trecut-o și sunt în viață doar cu ajutorul lui Dumnezeu.   Dar bunul Dumnezeu știe adevărul și are judecățile Sale, noi doar să Îl iubim în primul rând pe El.

*

Poarta de lemn de la intrarea în Mănăstirea Prislop e realizată de Părintele Arsenie Boca, ca şi multe alte lucruri, cum ar fi: icoane, clopotniţa, grădina, dar mai ales imprimarea unui spirit ce ne ajută pe toţi cei care ajungem acolo.

Despre această Mănăstire  am să citez câteva cuvinte, din bogatul şi importantul text,  pe care l-am citit în Broşura Sfânta Mănăstire Prislop, cumpărată recent de la librăria mănăstirii:

 

«Mănăstirea Prislop este situată într-una din regiunile cele mai pitoreşti din ţara noastră. De la Haţeg spre miazăzi se deschide minunata depresiune  a Haţegului, sau „Ţara Haţegului” leagănul poporului român, care se întinde până la poalele Munţilor Retezat.

Aşezată într-o poiană, la altitudinea de 640 m, Mănăstirea Prislop este înconjurată de dealuri care coboară în pante domoale până aproape de monument.

S-a spus, pe drept cuvânt, un drum în  Ţara Haţegului este un drum sau o coborâre în  istorie.

Viaţa omenească a pulsat neîncetat în aceste minunate locuri, începând cu omul paleolitic, ale cărui  urme s-au descoperit în peşterile de la Ohaba Ponor şi Cioclovina, situate nu prea departe de Prislop, la Răsărit de depresiunea Haţegului.

În acest spaţiu originar şi încărcat de istorie al poporului nostru, Sfântul Nicodim, reorganizatorul şi îndrumătorul  monahismului românesc din a doua jumătate a veacului al XIV-lea, a ctitorit Mănăstirea Prislop, la 13 Km. de Haţeg, după ce zidise Mănăstirile Vodiţa, Topolniţa, Vişina şi Tismana, precum şi Vratna şi Mănăstiriţa din Serbia.

Sfântul Nicodim a copiat la Prislop, Tetraevangheliarul slavon pe pergament împodobit cu frontispicii şi miniaturi, care se păstrează la Muzeul de Artă şi Istorie Naţională din Bucureşti. La sfârşitul Evangheliarului, Sfântul Nicodim a scris o însemnare care dovedeşte locul şi data scrierii:  „Această Sfântă Evanghelie s-au scris de popa Nicodim, în anul al şaselea al prigonirii în Ţara Ungurească, la anul de la facerea lumii 6913, 1405” care nu putea fi decât Mănăstirea Prislop la acea vreme, întrucât Sfântul Nicodim era în relaţii bune cu regele Ungariei Sigismund.

Deşi vreme de 150 de ani nu prea mai sunt documente, e sigur că Mănăstirea şi-a continuat lucrarea ei misionară de întărire a vieţii duhovniceşti, a credincioşilor şi de apărare a ortodoxiei.

O mărturie e faptul că Domniţa Zamfira, fiica domnitorului muntean Moise Vodă Basarab din Bucureşti, refugiată în Ardeal după moartea tatălui ei,  a auzit de Mănăstirea Prislop şi de izvorul cu putere vindecătoare.

A venit să vadă Mănăstirea şi fiind impresionată  de frumuseţea ei, a băut şi apă din izvorul din apropiere. Vindecându-se de boala de care suferea, Domniţa Zamfira a restaurat biserica Mănăstirii între anii 1564-1580, devenind a doua ctitoră a Mănăstirii Prislop.

[…]

La 25 noiembrie 1948, Mitropolitul de atunci a Ardealului, Nicolae Bălan, a adus personal la Prislop, pentru restaurarea mănăstirii, aflată într-o stare jalnică, pe ieromonahul Arsenie Boca, până atunci stareţul reînviatei Mănăstiri Brâncoveneşti de la Sâmbăta de Sus, care cu veacuri în urmă avusese aceeaşi soartă ca şi Prislopul, fiind distrusă cu tunurile din ordinul aceluiaşi general Buccow.

Ca stareţ al Mănăstirii, Părintele Arsenie, licenţiat în teologie la Sibiu şi absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti, începe imediat înfrumuseţarea locului şi restaurarea Mănăstirii, ajutat de fratele Nicolae Zaharia, tot de la Mănăstirea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus.

[…]

Protosinghelul  Arsenie Boca, al treilea ctitor al Mănăstirii, care, în afară de rolul covârşitor pe care l-a avut prin înzestrarea harică a duhovniciei, a conceput şi a îndrumat toate lucrările de construcţie şi înfrumuseţare a Mănăstirii Prislop, între anii 1948 şi 1988, unele dintre acestea fiind chiar înfăptuite personal.

În perioada 1960-1988 a pictat biserica din satul Drăgănescu de lângă Bucureşti, icoanele de pe catapeteasma bisericii din Prislop şi a realizat aşezământul din oraşul Sinaia, astăzi metohul Mănăstirii Prislop. S-a săvârşit din viaţă la 28 noiembrie 1989 şi este înmormântat în cimitirul Mănăstirii Prislop.».

*

 

Sunt fericită că, după ce am fost la Mănăstirea Prislop, fiind la copiii mei în Bucureşti, am revăzut pictura unicat realizată de Sfântul Arsenie Boca la biserica din satul Drăgănescu, comuna Mihăileşti. Am privit minunatele imagini biblice şi nu numai, dar am şi citit textele din Sfintele Evanghelii scrise lizibil pe marginea picturilor fiind cu mine şi fiul meu Cristian, care a fost impresionat de această operă de artă religioasă.

În finalul Broşurii din care am mai citat, citim:

„După două veacuri de înstrăinare şi de absenţă  aproape totală a vieţii monahale, maicile de la Mănăstirea Prislop, sub îndrumarea duhovnicească şi artistică a Părintelui Arsenie Boca, au izbutit să  ridice prestigiul ei sub raport duhovnicesc, artistic, gospodăresc, încât azi ea se prezintă ca un aşezământ monahal cu o viaţă duhovnicească aleasă, dar şi cu un valoros monument de artă medievală, care atrage mulţimi de credincioşi şi turişti din ţară şi de peste hotare.”.

Bistriţa,  22 noiembrie 2013  Jeniţa Naidin