Mă ajut cu Puterea Interiorului meu

AMBROZIE  va privi din Cer cum vor înflori…

 

Am adus  cuvintele acestea scrise mai demult, pe Prima pagină,

ca prin ele să încurajez Familia Gabriela, Adrian şi Corina DRĂGAN, care  îl au de acum încolo pe

AMBROZIE   în Cer.

 

Ieri, 19 Martie 2016, am fost alături de ei, împreună cu Familia surorii mele,  Adela şi Ioan DRĂGAN,

când,

în oraşul unde a trăit, Aiud,

AMBROZIE, prin vocea Preotului,

şi-a luat rămas bun de la Lumea Pământeană.

Am postat şi fotografii pe care le-am făcut acolo, acasă la cei rămaşi …

*

După cum ştim, noi dispunem în interiorul nostru de o Înţelepciune la care e bine să apelăm întotdeauna.

Atunci când am constatat că Înţelepciunea şi Intuiţia din interiorul meu sunt ajutorul cel mai  preţios,

o Bucurie aparte s-a instalat în sufletul  şi inima mea.

Personal, am reuşit să mă ajut cu Puterea din interior  printr-o activitate spirituală şi culturală continuă,

prin citit şi scrierea conexiunilor făcute de mintea mea, de  sufletul meu şi de spiritul meu în timpul lecturilor, studiilor.

Asemenea multor oameni, şi eu m-am amăgit multă vreme  gândind,

crezând că rezolvările pentru  echilibrul  meu  emoţional  vor veni din exterior.

De fiecare dată când, prin citirea unei cărţi serioase  de spiritualitate, scrisă de un om care a experimentat viaţa

şi a scris abia după ce el însuşi funcţiona armonios,

constatam că rezolvarea unei probleme nu se află pe nivelul acelei probleme ci,

doar prin găsirea unei soluţii de la cineva ce e mai sus spiritual, mai evoluat.

De aceea, de peste două mii de ani, pildele lăsate nouă de Iisus Hristos în Noul Testament,   din Sfânta Scriptură a Creştinătăţii,

ne ajută, El fiind un spirit evoluat, ce a trăit pe Pământ 33 ani.

Sunt şi în Vechiul Testament, din aceeaşi Scriptură, foarte multe pilde şi învăţături ce ajută spiritul nostru.

Desigur,

citirea  Scripturilor altor Religii ale Lumii,  sau a scrierilor vechi,

ce au transcens timpurile,

lăsate de spirite cum ar fi:

Lao-tze, sau Buddha,

ne sunt de un  mare ajutor spiritual.

Stă în puterea noastră să analizăm cu ce ne confruntăm, care sunt posibilităţile noastre din momentul PREZENT.

Analizîndu-ne prezentul,

fără critică şi fără comparaţii cu posibilităţile celor din jurul nostru,

dar nici cu ce am dori noi să avem,

reuşim să fim în interiorul nostru ceea ce suntem de fapt.

Astfel, constatăm că suntem unici, că nu vrem să fim  decât ceea ce suntem.

Personal, accept posibilităţile pe care le am în prezent, şi doresc să fiu ceea ce sunt.

Încerc, doresc să am  Interiorul  plin de Pace  chiar şi în situaţii  de nesurmontat.

Cer ajutor divin pentru a ajuta, mai ales  să îi ajut cu ce pot pe fiii mei,  şi,  accept să fac numai ceea ce este posibil, dar  mă străduiesc să rămân mereu conectată la Înţelepciunea şi Inteligenţa  interioară, deoarece interiorul nostru  este în legătură directă cu Dumnezeu,

pe care îl numim fiecare cum vrem:

Inteligenţa Universală; Fiinţa Supremă; Mintea Cosmică; Creatorul, Dumnezeu  sau cu alte cuvinte.

Am în minte, inimă, suflet mereu acest gând:

Nu suntem singuri în Univers, Dumnezeu chiar există!

Cu această credinţă iubesc şi practic Rugăciunea, după cum am mai spus.

Prin Rugăciune comunic cu Universul, obţin răspunsuri bune în obiceiul,

pe care este bine să îl avem cu toţii,

anume acela  de a face fapte bune şi de a ierta.

Şi eu am mai fost mai demult supărată sau speriată, e adevărat.

Dar, de urât, nu am  urât niciodată pe nimeni, ci doar am evitat acele persoane, fiinţe.

Însă, de mai multă vreme încoace,  las un pic gândul de supărare şi apoi îl înlocuiesc cu  Iertarea şi  Înţelegerea.

Intru în Rugăciune pentru acea fiinţă şi Universul îmi aduce Pace şi Lumină în interior.

 

Iată, v-am mărturisit câteva gânduri şi vă invit să priviţi fotografiile mele,

din locuinţă,  sau din NATURĂ.

 

Am fotografiat aceşti porumbei cu o zi înainte de a veni zăpada, zilele trecute.

E minunat când poate omul să iasă afară din locuinţă,

de aceea e bine să mulţumim lui Dumnezeu pentru fiecare zi

în care reuşim să fim pe picioarele nostre!

Să acceptăm prezentul şi să mulţumim pentru cât putem să mergem,  dar şi pentru faptul

că o mare parte din viaţa noastră am reuşit să călătorim cu mijloace de transport în comun,

unele foarte aglomerate cum erau cele din Bucureşti, cu trenul ticsit de oameni, singuri,

având şi copii în braţe,

că am reuşit să mergem distanţe mari pe jos şi cu bagaje în mâini.

Acceptarea a ceea ce pare, sau chiar este de neacceptat, ne aduce Pace interioară şi seninătate.

Vă vorbesc din proprie experienţă!

 

Vineri, 22 Ianuarie 2016,  Jeniţa Naidin.

Uneori semnez: Jeniţa Dodiţă Naidin,

şi,  asta din Dor necuprins faţă de părinţii mei:

Catinca şi Jănică Dodiţă.

Vă mulţumesc pentru comunicare,  

cu Recunoştinţă şi Iubire,

Dragii mei cititori!

Am adus  cuvintele acestea,  pe care le-am intitulat:

Mă ajut cu Puterea Interiorului meu,

scrise mai demult, pe Prima pagină,

ca prin ele să încurajez

Familia Gabriela, Adrian şi Corina DRĂGAN,

care  îl au de acum încolo pe

AMBROZIE   în Cer.

Ieri, 19 Martie 2016, am fost alături de ei, împreună cu Familia surorii mele,  Adela şi Ioan DRĂGAN,

când,

în oraşul unde a trăit, Aiud,

AMBROZIE, prin vocea Preotului,

şi-a luat rămas bun de la Lumea Pământeană.

Am scris azi,

Duminică, 20 Martie 2016,  Jeniţa  Dodiţă Naidin

 

* Acum, vă rog să  priviţi poze de la Aiud,

pe lângă cele pe care le-aţi văzut la începutul comunicării noastre de azi.

La Plecare,  Soarele era la Apus…