Magda Isanos-Dorinţa

Mie îmi place poezia aceasta scrisă de Magda Isanos în anul 1936.

Cred că aceste versuri vor da de gândit

celor care au în atenţie filozofia reîncarnării spiritului uman.

 

 

DORINŢA

 

N-aş vrea ca după moarte să-nvii

în alt tipar de om sau animal,

sau floare cu petale străvezii,

ci-aş vrea să trec în regnul mineral.

 

Să fiu bucată rece de granit,

ascuns  filon de marmură să fiu,

să-mi dorm, în fine, somnul liniştit

sub straturi suprapuse mai târziu.

 

Eu n-o să simt rozându-mă izvoare,

şi peste-un veac o mână de artist

va nemuri minuni strălucitoare

din trupu-mi fără linişte şi trist.

1936  Magda Isanos

*

Cules poezia azi, 22 februarie 2014, Bistriţa

Jeniţa Naidin