Mănăstirea CIOLANU şi sculpturile de la MĂGURA

 

Vă invit să citiţi câteva cuvinte şi să priviţi fotografii pe care le-am făcut de curând în acest loc minunat, și anume Mănăstirea Ciolanu  din ROMÂNIA.

Am ales  şi să  citez, succint,  din Broşura editată de Editura Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei:

„Mănăstirea Ciolanu este cea mai  mare şi cea mai de seamă mănăstire de călugări din Eparhia Buzăului şi Vrancei şi unul dintre aşezămintele monahale importante din cuprinsul Patriarhiei Române.”

 

În biblioteca mănăstirii  sunt scrieri vechi, (1930) sau mai noi, (1987) care vorbesc despre acest sfânt lăcaş de cult.

 

„Mănăstirea Ciolanu se află amplasată la circa 35 km vest de Buzău, într-o zonă împădurită, de deal, pe teritoriul comunei Tisău.”.

 

Pe acest deal, de o parte şi de alta a  Mănăstirii Ciolanu,   se află tabăra de sculptură Măgura.

Iată  câteva imagini:

Aproape de această mănăstire se află Schitul Cetăţuia la 1, 5 km,  Schitul Nifon, la 5 km,  şi Mănăstirea Barbu la 9 km.

În biserica Mănăstirii sunt icoane  superbe pictate de  Gheorghe Tattarescu.

vedeți fotografiile:

 

„Este foarte puternică tradiţia potrivit căreia Mănăstirea Ciolanu a fost ctitorită de doamna Neaga, soţia domnitorului Ţării Româneşti – Mihnea al II-lea (1585 – 1591).

[…]

„Încă din 1884, pictorul Gheorghe  Tattarescu, ucenicul lui Nicolae Teodorescu, a realizat catapeteasma  bisericii mari, renumitele icoane ale Mântuitorului Iisus Hristos, Maicii Domnului şi Sfântului Ioan Botezătorul. Aceste icoane, adevărate capodopere de artă bisericească, sunt şi astăzi trei dintre elementele emblematice ale Mănăstirii Ciolanu.

[…]

În Mănăstirea Ciolanu a funcţionat, […] Seminarul Teologic Liceal Ortodox Monahal „Sfântul Grigorie Palama”, care a dat două promoţii de absolvenţi, în 2002 şi 2003.”.

„Biblioteca  Mănăstirii Ciolanu posedă un fond de carte veche românească şi alte lucrări […]

Aici, în Mănăstirea Ciolanu, în anul 1888, […] au găsit primul exemplar, cunoscut atunci, din

Tetraevangheliarul  lui Coresi, tipărit la Târgovişte, în 1560-1561, provenit de la Schitul Ungurei-Măgura, din apropiere, aflat astăzi în Biblioteca Academiei Române.”.

Acum, vă rog  să priviţi şi alte fotografii pe care le-am făcut în această mănăstire, unde,  în ziua însorită în care am fost,  era fânul proaspăt cosit, strâns în mici grămăjoare  prin grădina generoasă de la intrarea în lăcaş.

Mirosul inconfundabil de fân proaspăt cosit mi-a amintit de copilărie, de satul meu natal,  BĂBUȘA, astfel încât,  m-am simţit aproape de Dumnezeu sub un cer  senin, albastru,  prietenos.

 

  Jeniţa Naidin

Vineri, 5 Octombrie 2018 

Universul este nesfârşit