Mănăstirea Prislop, Arsenie Boca, salamandra şi Arseniştii

 

La începutul lunii martie 2014, am stat în Reculegere şi Rugăciune pentru a şaptea oară lângă Crucea de lemn a Părintelui Arsenie Boca, Sfântul Ardealului şi al României, la Mănăstirea Prislop-Haţeg.

Covorul de flori, de fiecare dată diferit şi de o frumuseţe ce odihneşte sufletul, era protejat de brazi şi acoperişuri de ploaie. Era o ploaie mângâietoare şi caldă.

Fiind prima oră a dimineţii am asistat cum măicuţele, ajutate de câţiva băieţi tineri, au dat la o parte foliile de plastic, iar noi am privit florile în toată splendoarea lor: crini regali albi, miniroze roşii, piciorul cocoşului în minitufe galbene.  Pe margini, ghivece cu zeci de felurite flori.

Înainte de plecarea de la „Mormântul cald”,  împreună cu alte persoane am privit un timp mersul agale a unei superbe salamandre, cu haina ei neagră pictată cu galben strălucitor, ce se îndrepta în pădurea ce duce spre Peştera Sfântului Ioan de la Prislop.

Când am coborât pe lespedele albe de piatră ce pavează cărarea generoasă dintre mormânt şi biserica mănăstirii, m-am întâlnit cu pâlcuri de oameni ce urcau. Aveau feţele luminoase, blânde, înseninate de emoţii calme. Femei cu alură de învăţătoare sau de ţesătoare şi multe feţe de femei şi bărbaţi absolvenţi de universitate. Bărbaţi înalţi, în vârstă sau tineri liceeni, ba printre ei zărit-am şi politicieni parlamentari cu soţiile. Privindu-i cum urcau, eu coborând spre ei, le-am dat un nume, nume venit dintr-o dată în mintea mea pentru că îi vedeam uniţi de o anume aură ce conţinea iubirea pentru Sfântul Arsenie Boca, dar şi multă nădejde şi am zis mental:

aceştia-s arsenişti, sunt arsenistă şi eu ca ei şi  am să mai revin când va vrea Bunul Dumnezeu.

Noi cei care ne întâlnim aici fără să ne cunoaştem suntem uniţi în cuget că am găsit un loc  ce ne primeşte oricând. Părintele Arsenie Boca a plecat în altă dimensiune în  data de 28 noiembrie 1989, iar trupul său care i-a purtat sufletul este înmormântat aici din data de 4 decembrie 1989.

Cum am spus şi în alte articole ale mele, râuri de oameni cu flori în mână curg neîncetat de  24 de ani neîntrerupt. Aceasta este dovada existenţei lui Dumnezeu în Univers!

Bistriţa, 9 aprilie 2014  Jeniţa Naidin