Menuţ Maximinian – Pomul cu litere


 

„Frunzele-acestui pom, tremurânde,

îmi pipăie inima

cu degete copilăreşti, plăpânde…”

Rabindranath Tagore

            Adevărul este nobil, pur, luminos şi poate fi atins numai dacă te ridici la nivelul lui.

Ca să vezi adevărul trebuie să munceşti. Ca să cunoşti o carte trebuie să o citeşti.

Cartea despre care vorbim azi cuprinde 90 de microrecenzii, despre operele scriitorilor bistriţeni şi nu numai, grupate pe 4 teme:  Etnologie. Antropologie. Istorie;  Poezie;  Proză. Eseu;  Religie.

Eseurile domnului Menuţ Maximinian, din lucrarea POMUL CU LITERE, Editura Karuna, Bistriţa, 2011, formează un labirint de scrieri sclipitoare, concise şi care conţin informaţii utile învelite în suflet.

Despre unele cărţi analizate de autor auzisem sau le-am citit cândva, despre altele am citit acum şi, astfel, am luat cunoştinţă de mai mulţi scriitori şi creaţiile lor citind aceste 284 de pagini, cu adevărat bine şi frumos scrise, iar sufletul şi mintea mea s-au bucurat.

Este minunat că un semen al nostru trudeşte ca să avem laolaltă cuvinte despre cărţile citite de domnia sa, mai ales că multe din aceste volume nu avem timp să le citim, dar prezentarea făcută succint e binevenită pentru lărgirea orizontului nostru de cunoaştere.

Am întâlnit, de exemplu, o cronică excelentă despre o carte la a cărei lansare am participat în data de 16 dec. 2010, anume: UNIVERS COŞBUCIAN LA BISTRIŢA – 1900-2001-,  autor George Vasile Raţiu – plecat dincolo de stele, cum a scris, în 20 aprilie 2010, scriitorul Vasile Găurean. Cînd am auzit că…”plecase”, nu mi-am putut stăpâni lacrimile, a spus profesorul Vasile Găurean.

M-a impresionat Cuvântul de mulţumire a soţiei lui George Vasile Raţiu, Cuvânt citit de pe foi scrise de mâna domniei sale. Am stat lângă domnia sa în sală şi îmi doream să îi fi putut scrie la calculator textul cu literă mare ca dînsa să îl citească mai uşor, mai ales că avea emoţii de o vibraţie foarte înaltă.

În acea zi a mai fost lansată o carte deosebită a domnului Horia Bădescu, autorul făcându-ne bucuria de a fi în sală, intitulată: VEI TRĂI CÂT CUVINTELE TALE. „ O zi,/ o singură zi-/ dar cine-ar putea să ţi-o dăruie?/ O zi/ întreagă-/ cine de ea s-ar putea lipsi pentru tine?/ O zi/doar a ta/ n-ai avut niciodată.” Aşa îşi începe poetul Horia Bădescu cartea ce conţine, în cele 69 de poeme şi 80 pagini, cuvintele: zi, zile, ziua de 77 ori!

O coincidenţă frumoasă la acea lansare: George Vasile Raţiu va trăi cât cuvintele sale, adică mereu.

Menuţ Maximinian ne spune despre UNIVERSUL COŞBUCIAN: „O monografie de care ne bucurăm, iată, după trecerea la cele veşnice a profesorului George Vasile Raţiu care, acum, stă la taifas cu George Coşbuc.  Cu puţin timp înainte de a pleca spre veşnicie, profesorul George Vasile Raţiu a editat volumul O OAZĂ DE CĂLDURĂ ŞI LUMINĂ, care vorbeşte despre Casa de Copii din Prundul Bârgăului, la 50 ani de la înfiinţare […]  cartea surprinde viaţa din cea mai mare instituţie de ocrotire care aduna, începând cu anul 1959, cei mai mulţi copii din Regiunea Cluj.”

În POMUL CU LITERE am găsit şi cuvinte despre o carte pe care ar fi bine să o avem în bibliotecă: MÂHNIRILE LIMBII ROMÂNE, autor Andrei Moldovan. Recunosc că eu nici nu auzisem de această lucrare, dar doresc să o am în bibliotecă şi, mai ales, să o citesc.

Domnul Menuţ spune: „Volumul se adresează în primul rând tinerilor care caută în fel şi chip o armonie a propriei lor existenţe, fără ca noi, în agitaţia cotidiană a unui tot mai neliniştitor dinamism al vieţii, să avem totdeauna  răgazul necesar să observăm şi să le stăm aproape. Sunt prezentate greşelile pe care le facem zilnic, intrând uneori în penibil, fără să ne dăm seama de acest lucru. Câţi dintre noi nu spun oaspeţilor,  „Serviţi, vă rog!” Asta însă ar însemna ca invitaţii noştri să-şi ia un şorţ şi să ne servească ei pe noi. Corect ar fi „Mâncaţi, vă rog!”, pentru că nu invitatul este cel care trebuie să servească masa  ci noi, ca şi gazde.”

M-am bucurat că, în POMUL CU LITERE, domnul Menuţ a publicat un text luminos despre cartea subsemnatei, CUVÂNTUL VINDECĂTOR, încadrat, la rubrica Religie, de cuvintele despre cărţile domnului Ion Alexandru Mizgan, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Oradea şi de cuvintele despre cărţile părintelui protopop Alexandru Vidican din care vă invit să citim:  „Părintele protopop Alexandru Vidican editează, la Karuna Bistriţa, volumul  CUVINTE PENTRU SUFLET, care cuprinde gânduri despre tainele sufletului şi apropierea de cele sfinte ale preasfinţiei sale, adunate în peste 30 ani de slujire la altar. […] O carte care ar trebui să fie în biblioteca fiecărui creştin, iar atunci când dorim să ne apropiem de Bunul de Sus să citim cuvintele părintelui Vidican.”

La încheierea lecturii cărţii domnului Menuţ Maximinian mi-au venit în minte cîteva cuvinte aparţinând savantului român de renume mondial Nicolae Iorga:

„La sfîrşitul fiecărei zile socoteşte nu ceea ce alţii au făcut faţă de tine, ci ceea ce ai făcut tu faţă de alţii.”

„Ce eşti te priveşte la urma urmei numai pe tine; ce vrei, priveşte şi pe alţii; ce  faci, aceea poate privi pe toţi.”

„De vei avea aur în sufletul tău, în licăriri de aur va străluci tot ce porneşte de la tine.”

Îndemn pe toţi tinerii să mediteze la aceste cuvinte.

Bistriţa, 7 septembrie 2011               Jeniţa Naidin