Menuț Maximinian despre Andrei Moldovan

Așa cum ne-a obișnuit,

Ziarul Răsunetul-Bistrița a publicat un articol din domeniul culturii,

scris de Menuț Maximinian,

Intitulat:

Criticul Andrei Moldovan în revistele „Pro Saeculum” și „Scriptor”

Iată textul:

Nu este o noutate că scriitorii bistrițeni sunt tot mai prezenți în ultimii ani în presa literară de circulație națională și nu numai, evenimente consemnate, de obicei, în cotidianul nostru.

În ultimul număr al revistei „Pro Saeculum” (publicație cu un colegiu director de prestigiu: Ioan Adam, Radu Cârneci, Niculae Gheran, Irina Petraș, acad. Dumitru Radu Popescu, Liviu Ioan Stoiciu, Magda Ursache, având ca redactor șef pe Rodica Lăzărescu), de aproape 300 de pagini, bogat și consistent, întâlnim printre colaboratori semnăturile unor cunoscuți scriitori, în afara celor menționați mai sus:

George Bălăiță, Mircea Tomuș, Leo Butnaru, Cornel Ungureanu, Constantin Coroiu, Constantin Cubleșan, Vartan Aracherian, Vasile Andru, Mircea Popa, Ștefan Mitroi, Doina Popa ș. a..

Criticul Andrei Moldovan, președintele Societății Scriitorilor din Bistrița-Năsăud, un constant colaborator, este titularul rubricii „Romanele poeților”.

De astă dată semnează un amplu comentariu despre romanul „Urma” al cunoscutului poet nemțean Adrian Alui Gheorghe, sub titlul „Amprentele lui Adrian Alui Gheorghe”.
Același Andrei Moldovan este prezent și în revista „Scriptor” (nr. 7-8, 2016), publicație patronată de Editura Junimea din Iași, fondată și coordonată de scriitorul Lucian Vasiliu.

În coloanele ei, criticul bistrițean publică un studiu aprofundat asupra operei lui Călin Vlasie, unul dintre remarcabilii poeți optzeciști ai literaturii noastre, sub titlul:

 ”Un aristocrat al verbului”.  

Spicuim din comentariu: „Sentimente nevăzute tulbură universul liric al lui Călin Vlasie, în vreme ce imaginile alunecă din una în alta, precum într-o reprezentație despre o perpetuă recompunere a materiei.

Psihicul devine și el durabil, atât prin redefinire în plan poetic,cât și prin înfățișările diferite ale permanenței sale.”.

Menuț Maximinian

(Preluat din cotidianul Răsunetul din data de 21 iule 2016).

*

Ne bucurăm să citim despre Profesorul și criticul literar Andrei Moldovan,

de aceea am dorit ca și cititorii mei să aibă aceste cuvinte ce sunt o hrană a Spiritului nostru.

Întotdeauna Cultura ne este de ajutor, ne este sprijin sufletesc.

 

 

Am pregătit această comunicare astăzi, când, la televizor,

se transmit imagini, în direct,

cu Plecarea în Lumea de Dicolo a artistului  Radu Beligan,

dar și melodii cu versuri semnificative:

”Dar  vine o vreme,

 când nu mai visăm.

Când tragem o linie și apoi adunăm.

Căci vine o vreme când nu mai trișăm

Când tragem o linie și apoi adunăm.”

În aceste clipe îmi place să spun cuvinte ce le trăiesc:

Fiecare dintre noi suntem ajutați dacă ne gândim că suntem temporari aici pe Terra,

dacă ne gândim că  nu e bine să avem în stăpânire pe nimeni,

și,

dacă ne dezvoltăm o Conștiință Universală care ne ferește de orice boală.

Iar toate aceste gânduri să ne conducă spre o cât mai mare Iubire pentru Înțelepciunea Cosmică, pentru Mintea Universală, pentru Dumnezeu.

Cred că acest Mare Actor inteligent și cult, Radu Beligan,

ce trăia în Beligania sa,

s-a ridicat în Împărăția Cerurilor și totodată a rămas în Mentalul Colectiv  ca un model,

ca un fenomen ce dăinuie.

Spiritul,  sufletul omului nu se naște și nu moare,

ci,

uneori vizitează Pământul într-un trup fizic, într-un Templu al Duhului Sfânt, din care iese, așa cum, acum,

a ieșit sufletul, conștiința acestui Artist, înălțându-se în Ceruri,

mai evoluat datorită trecerii prin materie.

Sunt de acord cu minunatul om Dumitru Constantin Dulcan, care spunea că, plecând în Eternitate, spiritul omului crează noi ordonări în Univers.

Desigur, spiritul, conștiința lui Radu Beligan va avea și în Ceruri un rost.

Cu Iubire și Recunoștință,

Sâmbătă, 23 Iulie 2016,

Jenița Naidin