MIHAI EMINESCU – O, MAMĂ…

Flori…Lacrimi… pentru Mama

O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi

Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;

Deasupra criptei negre a  sfântului mormânt

Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt,

Se bat încet din ramuri, îngînă glasul tău…

Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. 

Când voi muri, iubit-o, la creștet să nu-mi plîngi;

Din teiul sfânt  și dulce o ramură să frângi,

La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi,

Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi;

Simți-o-voi odată  umbrind mormântul meu…

Mereu va crește umbra-i, eu voi dormi mereu. 

Iar dacă împreună va fi ca să murim,

Să nu ne ducă-n triste zidiri de țintirim,

Mormântul să ni-l  sape la margine de rîu,

Ne pună-n încăperea aceluiași  sicriu;

De-a pururea aproape vei fi de sânul meu… 

Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.

   (1880, 1  aprilie)

MIHAI  EMINESCU     

Azalee pentru Mama

*** 

Foto: j.n.

Luni, 17  Iulie 2023

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Dodiţă Naidin

Venim din Infinit, 

Plecăm în Infinit