Moment de lectură

Am fotografiat azi acest copăcel cu frunzele îngălbenite și vedeți cum sunt

petele de cer din coroana lui,  sunt ca niște superbe păsări azurii…

*

Fiecare dintre noi avem cărţi pe care le citim şi apoi le răsfoim când le vedem în bibliotecă.

De la o credincioasă Familie am primit mai multe cărţi în anul 1992, una din ele fiind:

„Raţionamente sau 900 de teze * Despre demnitatea omului” autor, G. Pico della Mirandola.

Citită în anul 2001, cartea aceasta a produs asupra spiritului meu o puternică impresie.

Notam atunci că acest geniu, G. Pico Della Mirandola, – ce a trăit doar 31 ani pe Pământ (1463-1494),- dar  a reuşit să studieze şi să analizeze aproape întreaga istorie filozofico-religioasă din scrierile de până la el.  A învăţat limba ebraică şi a visat la o „Cabală creştină”.

În studiul său asupra celor 900 de teze,  Gheorghe  V. Vlăduţescu  arăta  că G. Pico Della Mirandola „stimulează  orientarea cugetării oamenilor timpului său către studiul „legăturilor” dintre fenomelele naturii cosmice.

Pe scurt, semnul tutelar al vieţii lui Pico, al vieţii pentru operă, va fi fost concordia proiectată într-un fel de istorie critică a filozofiei angajată să ilustreze magia unităţii prin mijlocirea diversităţii atitudinilor într-o „pacificare lumească, universală, în măsura în care pe teritoriul omenescului, prin înfăptuirea umană, multiplele aspecte ale realităţii se leagă şi se întrepătrund” şi, în ordine practică, „într-o organizare unitară, într-o singură ecclesia, capabilă să primească întreaga umanitate”.

Gheorghe  V. Vlăduţescu mai spune: „Ca un Socrate, el vrea să ştie (tot ce se putea şti), pentru a ajunge acolo unde începea el însuşi şi epoca sa.

El ştie, aşadar, pentru a şti că nu ştie nimic.”.

Acum, aici, nu scriu un eseu despre cartea asta, ci, doar culeg câteva teze din această operă pentru ca să avem un moment de lectură.

Citez  cîteva din cuvintele lui G. Pico Della Mirandola, în dreptul cărora, atunci când le-am citit în anul 2001 am scris: meditaţie, meditaţie.

Iată-le!

„Raţionamente […], conform vechii doctrine a lui Mercur Trismegistos Egipteanul:

[…]  3. Sufletul este în corp, mintea în suflet, cuvântul în minte, iar tatăl acestora este Dumnezeu.

[…]

5. În lume, nimic nu este lipsit de viaţă.

6. În Univers, nimic nu este al morţii posibile sau al tulburării.

[…]

8. Adevărul este ceea ce este netulburat, nedeterminat, lipsit de culoare, nefigurat, neagitat, neînverşunat, pur, comprehensibil prin sine însuşi, bun fără a putea fi schimbat şi cu totul necorporal.

[…]

Raţionamente […] conform propriei opinii […] ce confirmă pe deplin religia creştină:

[…]

41. Prin fundamentele Cabalei, se ştie  că just a afirmat Iisus: „Înainte ca Avraam să se nască sunt eu.

42. Prin misterul celor două litere vav şi iod, se află în ce mod Mesia însuşi şi-a fost sieşi început, ca Dumnezeu, după cum şi ca om.

[…]

45. Prin eclipsa de soare, petrecută la moartea lui Hristos, putem şti conform fundamentelor Cabalei, ce i s-a întâmplat atunci Fiului lui Dumnezeu, care a fost adevăratul Mesia.

[…]

51. Din precedentul raţionament se poate înţelege de ce a răspândit evanghelistul Matei unele gânduri încă în acele patrusprezece generaţii dinainte de Hristos”.

 

După momentul de lectură să privim imagini ce le-am fotografiat cu drag:

e o frunză din copăcelul fotografiat, vedeți trifoiul e  de un verde minunat…

Bistriţa,  Miercuri, 22 octombrie 2014  Jeniţa Naidin