Ninge la Bistriţa

 

Privesc spre cer şi văd un spectacol de poveste.

Fulgii de zăpadă curg din cer, unii sunt foarte mari albi, pufoşi, superbi şi ne oferă o privelişte excepţional de frumoasă.

De la blocul de vis a vis au ieşit la fereastră mai multe persoane ca şi mine cu telefonul mobil la ureche şi sigur fac ceea ce şi eu am făcut, adică am sunat şi alte fiinţe ca să privim împreună această frumuseţe. Ţin palmele deschise şi fulgii ce se aşează, se topesc imediat şi devin o picătură de apă curată.

Sunt fericită că a răspuns sora mea, Adela, care locuieşte câteva străzi mai încolo de mine ca să ne bucurăm împreună, iar ea mi-a spus: „mă uit pe geamul de la bucătărie şi ninge ca în poveşti”. Deci, vedem împreună un spectacol de basm!

Când ninge, în funcţie de felul fulgilor şi de faptul dacă bate sau nu vântul, spectacolul are diferite nuanţe. Astăzi ninsoarea din jurul orei 14 a fost asemănătoare cu aceea descrisă de mine anul trecut în textul pe  care l-am intitulat: Fericirea e gratis, text pe care îl postez şi aici.

 

Am văzut un spectacol gratuit  dat de  Natură

M-am întors de la fereastră şi scriu.

Ninge, Ninge, Ninge.

Fulgii aleargă dansând spre pământ, dar nu oricum.

Văd că felul cum se îndreaptă din Cer către stradă este în funcţie de cum este acel fulg.

Spun asta pentru că unii sunt ca nişte puncte albe ce merg mai lent legănaţi de o adiere.

Sunt şi unii care plutesc în coborâre şi au forma unor pene albe, pufoase, de sub aripa păsărilor.  Dar sunt unii, ceva mai măricei, cu o formă mai rotundă cumva, care coboară rotindu-se în piruiete splendide şi rapide. Mişcarea lor în coborâre este ca un sfredel ce se învârte rapid. E felul de coborâre cel mai spectaculos pe care până azi eu nu l-am mai văzut! Dar, oare, m-am mai uitat  până acum fără grabă şi un timp mai îndelungat cum coboară, din văzduh, fulgii de zăpadă?

Am acordat eu o atenţie specială a felului cum coboară ei aşa cum am făcut acum?

Sunt şi unii fulgi care merg atât de legănat, încât te gândeşti că nu se grăbesc pentru că îi aşteaptă transformarea în apă pe caldarâm.

Toţi la un loc formează o perdea albă vibratorie mereu în schimbarea modelului ţesăturii vălurind din Cer spre Pământ pe care o privesc şi mă bucur gratis, este o fericire să văd acest spectacol ce mi-l oferă Natura.  Acoperişurile din jur sunt albe. Sunt fericită!

Mă gândesc:

Bucuria vine pentru că privim dinspre Cer spre Pământ şi nu invers.

Bucuria vine pentru că ne îndreptăm gândul la măreţia Creaţiei şi la Inteligenţa Universului!

Bucuria vine pentru că am mintea la Dumnezeu şi sunt senină!

Azi, 23 ianuarie 2012, urmare bucuriei trăită privind splendida ninsoare,

am simţit în inima mea  un mare adevăr:

Iubirea divină chiar există!

Jeniţa Naidin