O Lectură folositoare

În străduinţa noastră de a ne cunoaşte pe noi înşine,

Inteligenţa Universală, Mintea Cosmică, Dumnezeu ne scoate în Cale cărţi minunate,

scrise de spirite care şi-au conştientizat Fiinţarea,

şi au devenit călăuzitori spirituali.

Personal, mai demult,

şi acest lucru l-am mărturisit în cărţile mele,

credeam că oamenii sunt ca mine,

şi,

deşi nu se comportau aşa, adică:

 

sinceri,

cu bunătate,

 curaţi la suflet,

recunoscători,

cinstiţi,

iar suferinţa mea sufletească îmi inundase  Fiinţa,

continuam să le dau credit.

Continuam să cred că se vor schimba.

Apoi,  am constatat că omul se schimbă doar dacă el vrea.

După ce am aflat despre puterea îndoielii,

am început să fiu mai  atentă.

Cu ani în urmă, urmare lecturii unei cărţi de spiritualitate,

pe care am şi numit-o, în mod special,  în sinea mea,

O Lectură folositoare,

am conştientizat mai multe situaţii,

din îndelungata mea viaţă terestră,

în care am funcţionat cu disfuncţii, cu nebunii ce fac parte din paradigma:

nu ai cum să obţii un rezultat diferit,

dacă mereu faci acelaşi lucru,

paradigmă ce este definiţia nebuniei,  în opinia lui Einstein.

Drept urmare, schimbarea comportamentelor noastre,

astfel încât să funcţionăm în concordanţă  cu Legile Universale,

să conştientizăm   ceea ce greşim, 

şi  să îndreptăm  greşelile,

ne aduc, nouă înşine şi celor din jur,  doar Bucurii şi Linişte sufletească.

Vă invit să citiţi şi Dv.  un mic text din cartea  apreciată  de mine,

carte  care m-a ajutat să conştientizez anumite greşeli din trecut,

deşi,  deja  funcţionam bine, normal  când am aflat cuvintele de mai jos.

Aceste  informaţii,  însă,  la mine,

au avut menirea să mă convingă de decizia  corectă pe care o luasem,

prin schimbarea în bine făcută,

urmare a faptului că am  practicat mulţi ani,

cât şi în Prezent, următoarele comportamente:

– Autoanaliza sinceră şi în mod consecvent;

– Rugăciunea, pe cât posibil neîncetată;

– Obiceiul  de a face fapte bune fără să aştept nimic în schimb;

– Gândirea pozitivă.

Un alt  lucru făcut de mine cu mulţi ani în urmă a fost  acela că am studiat,

da, studiat, nu doar citit,

Noul Testament din Sfânta Scriptură a Creştinătăţii.

În ultimii ani,  în stăruinţa de a mă ocupa de  Interiorul meu,

am extras din Noul Testament doar cuvintele lui Iisus Hristos,

separate de ceea ce spun evangheliştii,

cuvinte ce sunt adevărate medicamente duhovniceşti.

Când aveţi timp, cu blândeţe,

vă adresez  invitaţia să faceţi acest  exerciţiu.

Vă veţi alege cu un Interior mai puternic, mai Luminos.

Acum, veţi vedea, textul  pe care îl citez  mai jos pentru Dv.,

nu vorbeşte de Iisus Hristos,

acest Mare spirit al Umanităţii,

dar, spre bucuria mea, cartea în care am găsit Lectura, îl aminteşte pe Papa Ioan Paul al II-lea,

cel care era creştin catolic şi vizita moscheele şi sinagogile,  deci,

ştia bine ce e Religia şi ce este  Spiritualitatea.

El studiase toate Scripturile Lumii,  ca şi Iisus Hristos, cred eu.

Acum, reproduc un crâmpei din această carte şi vă doresc o Lectură cu mintea la Dumnezeu şi cu folos spiritual:

 

„Cea mai mare realizare a Umanităţii nu este reprezentată de  operele sale în domeniul artei, ştiinţei sau tehnologiei, 

ci rezidă în conştientizarea, de către individ, a propriei disfuncţii, a nebuniei sale.

 Această conştientizare a apărut deja  câtorva persoane, în trecutul îndepărtat.

Un om pe nume Gautama Siddhartha, care a trăit în India în urmă cu 2600 de ani, a fost primul care a experimentat-o cu claritate absolută. Mai târziu i-a fost conferit titlul de Buddha.

Buddha înseamnă  „cel  trezit”.

Cam în aceeaşi perioadă a  apărut în China un alt învăţător spiritual  timpuriu al umanităţii. Numele său era  Lao Tze.

El şi-a lăsat moştenire învăţăturile sale sub forma uneia dintre cele mai profunde cărţi spirituale care au fost scrise vreodată, Tao Te Ching.

Conştientizarea propriei nebunii este, desigur, echivalentă cu apariţia sănătăţii, cu începutul vindecării şi transcendenţei.

Pe planetă îşi făcea apariţia o dimensiune nouă de conştiinţă, o primă tentativă de înflorire. Apoi acei oameni rari au vorbit contemporanilor lor. Au vorbit despre păcat, despre suferinţă, despre iluzie. Le-au spus celorlalţi:

«Priviţi-vă vieţile.

 Observaţi ceea ce faceţi, suferinţa pe care o creaţi»

Apoi au arătat posibilitatea trezirii din coşmarul colectiv al existenţei umane normale.

Au arătat Calea.

Lumea nu era pregătită pentru ei, cu toate că ei constituiau o parte vitală, esenţială în trezirea Umanităţii. ”

 

*

Sunt convinsă că,  atunci când timpul şi starea Dv. sufletească vă va permite, 

veţi medita la acest articol, pe care l-am pregătit astăzi, 

privind pe fereastră fulgii de nea,  o superbă ninsoare,

cât şi acoperişul alb al blocului de vis a vis.

Să aveţi Lumină şi Pace în suflete!

Bistriţa,

Joi, 26 Noiembrie 2015  Jeniţa Naidin

 

Astăzi,  Joi,  3 Decembrie 2015,

am revăzut textul scris în 26 noiembrie 2015,

am schimbat unele fotografii.

Vă doresc lectură plăcută.

Bistriţa,    Jeniţa Naidin